ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 02.04.2013 Auto

MUTLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză 
MUTLU c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 16746/10 Emine MUTLU și alte 26 de cereri împotriva Turciei (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, se pot rezuma după cum urmează. Cererile de mai jos se referă la o revigorare a jurisprudenței efectuată de Curtea de Casație din Turcia în materie de atribuire a unui drept de proprietate asupra rudelor persoanelor decedate în timpul accidentelor de circulație. Reclamanții sunt rude ale persoanelor decedate în timpul transportului rutier. Defuncții au fost șoferii vehiculelor implicate în accidente. Procesele-verbale și expertiza privind accidentele au concluzionat că persoanele interesate au fost pe deplin responsabile pentru producerea accidentelor. La diferite date, reclamanții au introdus acțiuni în despăgubire împotriva societăților de asigurare de la care erau asigurate vehiculele. În 2008, în timp ce aceste acțiuni erau pendinte, Curtea de Casație acționează într-o rejudecare a jurisprudenței cu privire la principiile aplicabile acestui tip de litigiu și a decis de acum înainte să ia în considerare greșeala datorată șoferului decedat în accident și să nu acorde despăgubiri în cazul răspunderii totale a acestuia. În conformitate cu poziția astfel adoptată de Curtea de Casație și luând în considerare faptul că rudele reclamanților erau pe deplin responsabile pentru producerea accidentelor, instanțele interne i-au scutit pe reclamanți de cererile lor de despăgubire. O parte dintre reclamanți a formulat recurs împotriva acestor hotărâri. Curtea de Casație a respins recursul acestora și a confirmat hotărârile de primă instanță pe motiv că societățile de asigurare puteau ridica împotriva rudelor conducătorilor auto defuncționați excepțiile pe care le-ar fi putut ridica împotriva mecanicilor de locomotivă dacă ar fi supraviețuit accidentului. Restul reclamanților, întrucât jurisprudența Curții de Casație în acest domeniu a fost stabilită, nu a formulat recurs în cassation. Ulterior, la 22 februarie 2012, ca urmare a refuzului unei instanțe de primă instanță de a se conforma hotărârii de rupere a camerei, Adunarea Camerelor Civile a Curții de Casație a fost sesizată cu privire la această chestiune și a abandonat noua abordare jurisprudențială urmată din 2008. Prin urmare, aceasta a ordonat să nu se ia în considerare greșeala imputată conducătorului auto decedat în legătură cu accidentul și să se acorde despăgubiri rudelor sale chiar și în cazul răspunderii totale a șoferului decedat. Această ultimă hotărâre nu a acordat totuși acțiunile în justiție ale reclamanților, în măsura în care acestea fuseseră respinse definitiv. Dreptul și practica internă relevante D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit acestui ultim articol, proprietarul unui autovehicul este responsabil pentru daunele corporale și materiale cauzate de utilizarea acestui vehicul. Proprietarul vehiculului este, de asemenea, responsabil pentru actele conducătorului auto. Familia conducătorului auto decedat în timpul unui accident poate solicita societății de asigurare o despăgubire pentru privarea de sprijin material. Astfel cum reiese din hotărârile judecătorești ale reclamanților, până în 2008, Curtea de Casație nu a luat în considerare vina imputată conducătorului auto defunct în accident pe motiv că prejudiciul suferit de rudele defunctului a fost un prejudiciu indirect și că despăgubirea solicitată de aceștia nu făcea parte din moștenire. Aceasta a concluzionat că titularii de drepturi la despăgubiri erau persoane terțe și, prin urmare, nu putea să se opună moștenitorilor greșelilor datorate conducătorului auto. Începând din 2008 (în 2012), Curtea de Casație a început să ia în considerare eroarea imputabilă conducătorului auto decedat. Ea a considerat că rudele decedatului nu puteau beneficia de vina decedatului și că societatea de asigurare putea ridica împotriva lor excepțiile pe care le-ar fi putut ridica împotriva șoferului decedat dacă ar fi supraviețuit. Astfel, societatea de asigurare putea solicita reducerea despăgubirii proporțional cu vina în cazul accidentului și respingerea cererii atunci când decedatul era singurul responsabil. Cu toate acestea, prin hotărârea sa din 22 februarie 2012, ca urmare a deciziei de persistență a Tribunalului primei instanțe pronunțate la trimitere, Adunarea Camerelor Civile a revenit la jurisprudența anterioară anului 2008. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng că au putut obține despăgubiri din cauza revigorării jurisprudenței Curții de Casație în 2008. Întrebarea părților Cauzele reclamanților au fost auzite în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, modificările succesive ale jurisprudenței efectuate de Curtea de Casație în 2008 (a se vedea, printre altele, Hotărârea nr. 2008/9359 din 11 iulie 2008 a Camerei Civile 11) și în 2012 (a se vedea Hotărârea din 22 februarie 2012 a Adunării Camerelor Civile), în ceea ce privește condițiile de acordare a unei despăgubiri rudelor persoanelor decedate în timpul transportului rutier, constituie ele o încălcare a principiului securității juridice? ANEXA ITMarkAppendix Cerere N Introduse Reclamantul Data nașterii Locul nașterii Locul nașterii: 16746/10 15/03/2010 Emine MUTLU 01/01/1964 Ad Hüseyin ATLI 11/12/1961 chaankheran ATLI 29/01/1978 chaankh Erhan BORA 17918/10 10/03/2010 Nurcan ȘAH 15/12/1998 Samsun Can ARTLI 14/06/2004 Samsun Cem ARTLI 14/06/2004 Samsun Erhan BORA 19797/10 22/03/2010 Fadime 22/01/1992 Kocaelli Ayhan K ElectroluxRMAN 01/07/1994 Kocaeli Erhan BORA 19876/10 22/03/2010 Y Edirne Erhan BORA 20739/10 24/03/2010 Nurten KIRCALI 01/05/177/17 K 28638/10 27/04/2010 Fatma DE 08/09/2055 Mersin Abdullah ERKOL 63054/11 20/07/2011 Fatma ZENT 01/01/1962 Ad

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-02-14
0,94
SEN ET AUTRES c. TURQUIE
ta le recours introduits par les requérants. Les requérants ne formèrent pas de pourvoi. B. Le droit et la pratique internes pertinents D’après l’article 91 § 1 du code de la circulation (loi n o 2918 du 18 octobre 1983), les propriétaires
CtEDO 2016-05-24
0,92
KAYA c. TURQUIE
is, ordres et prescriptions, cause la mort d’autrui, sera puni de deux à cinq ans d’emprisonnement et d’une amende lourde. (...) » GRIEFS 22. Invoquant l’article 2 de la Convention, les requérants dénoncent le fait que l’auteur de l’acciden
CtEDO 2013-08-27
0,92
AKTAȘ c. TURQUIE
lui estimé qu’il n’y avait pas eu de manquement aux règles de sécurité de la part de l’administration. A cet égard, les juges ont notamment considéré que le canal étant situé dans une zone inhabitée, il n’était pas nécessaire au regard de l
CtEDO 2013-03-26
0,92
KARACA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 45005/08 Fatime KARACA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 mars 2013 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Paulo Pinto de Albu
CtEDO 2012-03-13
0,92
AKSARI c. TURQUIE
juillet 2007, l’avocat du requérant présenta un mémoire en défense, dans lequel, se fondant sur les articles 2, 6 et 13 de la Convention et faisant valoir notamment le risque de prescription de l’action, il contestait l’absence de toute pou
Sursă