CtEDO 26.03.2013 Auto

KARACA c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KARACA c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 45005/08 Fatime KARACA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 martie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată la 29 august 2008 Având în vedere declarația depusă de guvern la 2 martie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul recurentei la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, domnul Fatime Karaca, este un resortisant turc născut în 1962 și rezident în H.C. Erbașol, avocat la La 15 iulie 2002, ca urmare a decesului soțului și fiicei sale într-un accident de circulație, reclamanta a introdus în fața instanței de judecată o acțiune în despăgubire împotriva distribuitorului de vehicule și a companiei care exportă. La 22 ianuarie 2003, reclamanta, fiii și fiicele ei au introdus în fața aceleiași instanțe o altă acțiune în despăgubire. La o dată ulterioară, Tribunalul a adoptat aceste două cauze. La 18 mai 2006, Tribunalul a respins cererea reclamantului. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre la 15 ianuarie 2008 și a respins acțiunea în litigiu la 15 mai 2008. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii civile în fața instanțelor interne. De asemenea, Comisia se plânge că instanțele naționale nu au luat în considerare rapoartele de competență care au fost în favoarea sa. □ Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) mai târziu decât eșuarea încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 În martie 2012, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, Ms Fatma Karaca, the amount of 2 400 (two thousand and cuptor hundred) Euros in respect of the application registered under no 45005/08. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, the length of the proceseedings was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet standards enshrined in Article 6/1 of the European Convention on Human Rights (Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, 16 July 2009). The Government respectfully invitates the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the Convention. Prin scrisoarea din 4 aprilie 2012, recurenta a indicat că nu este satisfăcută de termenii acestei declarații și a solicitat Curții să continue examinarea cauzei. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) 11602/02, 26 iunie 2007, Karal c. Turcia (dec.), 44655/09, 29 martie 2011 și Bar 20315/10, 24 mai 2011). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 46, CEDH 2000 VII, Tendik și alte c. Turcia, n 23188/02, § 31, 22 decembrie 2005, Ebru și Tayfun Engin étolak c. Turcia, n 60176/00, § 80-81, 30 mai 2006, Ay În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 1 din convenție, și propune plata sumei de 2 400 EUR (două mii patru sute de euro) ca despăgubiri pentru daune morale, materiale și cheltuieli de judecată. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). De asemenea, recurenta se plânge că instanțele naționale nu au luat în considerare rapoartele de competență care au fost în favoarea sa. Curtea reamintește că, în principiu, nu este de competența sa să o aprecieze pe aceasta chiar elementele de fapt care au determinat o instanță națională să adopte o astfel de decizie mai degrabă decât alta, nici să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de aceste instanțe, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție. În caz contrar, aceasta ar fi judecat în a treia sau a patra instanță și ar încălca limitele misiunii sale ( García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28-29, CEDH 1999-I). Curtea nu dispune de niciun element care să îi permită să pună în discuție echitatea procedurii interne desfășurate sau să numească darbitrari deciziile pronunțate la încheierea acestei proceduri. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție sub aspectul duratei procedurii și a modalităților prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine această parte din cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție Declară restul cererii inadmisibile. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă