SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere n 32588/08 Leyla ȘENYER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 aprilie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 3 iulie 2008 Având în vedere declarația depusă de guvern la 2 martie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul recurentei la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, domnul Leyla Șenyer, este un resortisant turc născut în 1957 și rezident în O. Șenyer, avocați ai lui ozmir. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 octombrie 2003, reclamanta a intervenit într-o acțiune în anulare a unui testament intentat de frații și surorile tatălui său. Această acțiune a fost pendinte de la 25 octombrie 1996. La 22 octombrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea. La 17 iulie 2006, Curtea de Casație a infirmat parțial această hotărâre. La 21 februarie 2007, Tribunalul de Primă Instanță s-a conformat acestei hotărâri. La 14 iunie 2007, Curtea de Casație a infirmat din nou hotărârea primei instanțe. La 14 noiembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță și-a dat sentința, care a trecut în forță de lucru judecat la 7 februarie 2008. GRIEF Invocă art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii civile în fața instanțelor interne. Recurenta susține că durata procedurii civile a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa pertinentă mai mult decât orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) După eșecul negocierilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 martie 2012, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, el a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, ds Leyla Șenyer, the amount of 1 500 (one thousand and Five hundred) Euros in respect of the application registed under no. 32588/08. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, the length of the proceseedings was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet standards enshrined in Article 6/1 of the European Convention on Human Rights (Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, 16 July 2009). The Government respectfully invitates the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the Convention. Prin scrisoarea din 12 martie 2012, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii acestei declarații unilaterale și a solicitat Curții să continue examinarea cauzei. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007, Karal c. Turcia (dec.), n 44655/09, 29 martie 2011 și Bar 20315/10, 24 mai 2011). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 46, CEDH 2000 VII, Tendik și alte c. Turcia, n 23188/02, § 31, 22 decembrie 2005, Ebru și Tayfun Engin étolak c. Turcia , n 60176/00, § 80-81, 30 mai 2006, Ay Electroluxk c. Turcia , n 10467/02, § 26, 21 octombrie 2008 Daneshpayeh c. Turcia , n 21086/04, § 28-29, 16 iulie 2009 și Ümmühan Kaplan c. Turcia , n 24240/07, § 45-48, 20 martie 2012). În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, și propune plata sumei de 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro) cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, materiale și cheltuieli de judecată. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct f.f. președinte
Requête n
o
32588/08
Leyla ȘENYER
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe
de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juillet 2008
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement le 2 mars 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Leyla Șenyer, est une ressortissante turque née en 1957 et résidant à İzmir. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
D.
Șenyer et M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 8 octobre 2003, la requérante intervint dans une action en annulation d’un testament intentée par les frères et sœurs de son père. Cette action était pendante depuis le 25 octobre 1996.
Le 22 octobre 2004, le tribunal de première instance rejeta la demande.
Le 17 juillet 2006, la Cour de cassation infirma partiellement ce jugement.
Le 21 février 2007, le tribunal de première instance se conforma à cet arrêt.
Le 14 juin 2007, la Cour de cassation infirma à nouveau le jugement de la première instance.
Le 14 novembre 2007, le tribunal de première instance rendit son jugement, qui passa en force de chose jugée le 7 février 2008.
GRIEF
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure civile devant les juridictions internes.
La requérante allègue que la durée de la procédure civile a méconnu l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé dans sa partie pertinente
:
« Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
Après l’échec des négociations de règlement amiable, par une lettre du 2
mars 2012, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, Ms Leyla Șenyer, the amount of 1 500 (one thousand and five hundred) Euros in respect of the application registered under no. 32588/08.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the length of the proceedings was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet standards enshrined in Article 6/1 of the European Convention on Human Rights (
Daneshpayeh c. Turquie
, no. 21086/04, 16 July 2009). The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 12 mars 2012, la requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaites des termes de cette déclaration unilatérale et a prié la Cour de poursuivre l’examen de l’affaire.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
»
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Karal
c. Turquie
(déc.), n
o
44655/09, 29
mars 2011, et
Barıș
İnan c. Turquie
(déc.), n
o
20315/10, 24 mai 2011).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender
c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII,
Tendik et autres c. Turquie
, n
o
23188/02, § 31, 22
décembre 2005,
Ebru et Tayfun Engin Çolak c.
Turquie
, n
o
60176/00, §§ 80-81, 30 mai 2006,
Ayık c.
Turquie
, n
o
10467/02, § 26, 21 octobre 2008
,
Daneshpayeh c.
Turquie
, n
o
21086/04, §§ 28-29, 16 juillet 2009, et
Ümmühan Kaplan c.
Turquie
, n
o
24240/07, §§ 45-48, 20 mars 2012).
En l’espèce, dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure civile a dépassé le délai raisonnable, au sens de l’article
6 §
1 de la Convention, et propose de payer la somme de 1 500 EUR (mille cinq cents euros) à titre de réparation pour dommage moral, matériel et frais et dépens.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du Gouvernement concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe f.f.
Président