CtEDO 04.04.2013 Auto

GRÜNFELD v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GRÜNFELD v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 51391/12 Sonia GRÜNFELD împotriva României depusă la 19 iulie 2012 DECLARAREA FACTELOR Sonio Grunfeld, este un cetățean român, născut în 1970 și în prezent în închisoarea Gherla. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost deținut în trei celule diferite, dintre care primele două au 26,15 m mp și 15 paturi. Ultima celulă în care este încă deținută are 8.22 m mp și patru paturi. Fiecare dintre aceste celule este furnizat cu o masă mică, dulap și rafturi și cu facilități sanitar-sautice constand dintr-o toaletă, chiuvetă și duș anexat la fiecare celulă. Ferestrele sunt acoperite cu plase de fier gros. Celulele sunt murdare și infestate cu bug-uri, saltelele sunt vechi și murdare. Deținuții nu au acces la apă potabilă sau apa caldă și instalațiile sanitar-sanitare sunt nehigienice. Deținuții sunt autorizați să păstreze alimente în camera lor, dar nu există instalații adecvate de stocare în celule; acestea păstrează alimentele pe podea, sub paturi. Nu există instalații sportive în închisoare și nu există posibilitatea ca deținuții să își mențină forma fizică. Deși a fost atribuită unui regim de închisoare deschisă, reclamantul este ținut în celule semi-de regim deschis, deoarece nu existau locuri de nefumatori disponibile într-o celulă de regim deschis. Prin urmare, este supusă mai multor restricții decât ar trebui să fie. În special, ea explică că în semi regim deschis ușile celulelor închise la ora 18:00, fulgerul de pe coridorul rămâne activ, și ea nu poate folosi telefonul fără prezența unui gardian; în regimul deschis, ușile rămân în permanență deschise și lumina este oprită pentru noapte. Numeroasele sale plângeri au fost fie respinse ca nefondate, fie nu au primit încă un răspuns de la Administrația Națională a Penitenciarului. Reclamantul susține în continuare că, deși are dreptul la 25 de zile de permisie într-un an, directorul închisorii refuză să-i permită să își exercite dreptul. Plaga sa la administrația închisorii a fost respinsă, din cauza faptului că permisiunea de a părăsi închisoarea nu a fost un drept, ci o recompensă și, prin urmare, nu a fost acordată la cererea prizonierului. Reclamantul a ridicat toate aceste chestiuni cu judecătorul responsabil pentru examinarea acțiunilor depuse în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor (judecatorul delegat – „judecătorul delegat”; și „Legea nr. 275/2006”), care, într-o decizie din 6 ianuarie 2013 și-a respins plângerile. Judecătorul delegat a considerat că cerința legală de a permite fiecărui prizonier un 4 mp. M spațiu de viață nu se aplică regimurilor de detenție deschisă și semi deschisă. Ea a constatat, de asemenea, că mobila din celulă corespunde cerințelor legale de decență și că reclamantul a fost acordat toate drepturile corespunzătoare regimului de închisoare deschis. La 10 august 2012, pe baza regimului ei de detenție, reclamantul a fost recomandat de comisionul de examinare pentru a lucra în afara închisoarei. Cu toate acestea, ofițerul de închisoare responsabil cu organizarea muncii i-a refuzat cererea de a lucra afară, ceea ce presupune că a avut probleme psihice. Ea s-a plâns judecătorului delegat care a explicat că nu a fost calificată pentru a lucra în afara închisoarei pentru că a fost auzită de instanță într-un caz în curs. Potrivit reclamantului, singura dată când a fost auzită de un judecător în afara cazului său a fost la 24 august 2012, când a dat marturie martor într-un caz de accident rutier. Începând cu 26 noiembrie 2012, reclamantul a fost pus la lucru în rufele rulate de închisoare. Potrivit reclamantului, condițiile de lucru sunt foarte sărace, camera în care lucrează este situată în subsolul închisorii, este rece, moldă și infestat cu bug-uri și șoareci, iar aerul este umed. Transport La 12 martie 2012, reclamantul a fost transportat de la închisoarea Gherla la închisoarea București-Jilava pentru teste medicale. În timpul transportului care a durat 14 ore, reclamantul a trebuit să împărtășească spatele unei dubițe cu un alt deținut care suferă de consum. Reclamantul a depus o plângere cu privire la situația, dar judecătorul delegat l-a respins ca fiind inadmisibil, din cauza faptului că modul în care reclamantul a fost transportat nu constituie o „măsură” luată de administrația penitenciară și, prin urmare, nu se încadrează în cadrul legii nr. 275/2006. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile materiale ale detenției sale, la condițiile de muncă în închisoare și la condițiile în care a fost transportată la închisoarea Jilava. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește plângerea privind condițiile de muncă în închisoare și condițiile de transport de la Gherla la închisoarea Jilava? Condițiile materiale de detenție au fost în timpul șederii reclamanților în închisoare, precum și condițiile de muncă, precum și modul în care a fost transportată la închisoarea Jilava în încălcarea cerințelor articolului 3 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă