Grünfeld împotriva României

Cererea nr. 51391/12 Sonia GRÜNFELD împotriva României depusă la 19 iulie 2012 DECLARAREA FACTELOR Sonio Grunfeld, este un cetățean român, născut în 1970 și în prezent în închisoarea Gherla. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost deținut în trei celule diferite, dintre care primele două au 26,15 m mp și 15 paturi. Ultima celulă în care este încă deținută are 8.22 m mp și patru paturi. Fiecare dintre aceste celule este furnizat cu o masă mică, dulap și rafturi și cu facilități sanitar-sautice constand dintr-o toaletă, chiuvetă și duș anexat la fiecare celulă. Ferestrele sunt acoperite cu plase de fier gros. Celulele sunt murdare și infestate cu bug-uri, saltelele sunt vechi și murdare.

Deținuții nu au acces la apă potabilă sau apa caldă și instalațiile sanitar-sanitare sunt nehigienice. Deținuții sunt autorizați să păstreze alimente în camera lor, dar nu există instalații adecvate de stocare în celule; acestea păstrează alimentele pe podea, sub paturi. Nu există instalații sportive în închisoare și nu există posibilitatea ca deținuții să își mențină forma fizică. Deși a fost atribuită unui regim de închisoare deschisă, reclamantul este ținut în celule semi-de regim deschis, deoarece nu existau locuri de nefumatori disponibile într-o celulă de regim deschis. Prin urmare, este supusă mai multor restricții decât ar trebui să fie. În special, ea explică că în semi regim deschis ușile celulelor închise la ora 18:00, fulgerul de pe coridorul rămâne activ, și ea nu poate folosi telefonul fără prezența unui gardian; în regimul deschis, ușile rămân în permanență deschise și lumina este oprită pentru noapte.

Numeroasele sale plângeri au fost fie respinse ca nefondate, fie nu au primit încă un răspuns de la Administrația Națională a Penitenciarului. Reclamantul susține în continuare că, deși are dreptul la 25 de zile de permisie într-un an, directorul închisorii refuză să-i permită să își exercite dreptul. Plaga sa la administrația închisorii a fost respinsă, din cauza faptului că permisiunea de a părăsi închisoarea nu a fost un drept, ci o recompensă și, prin urmare, nu a fost acordată la cererea prizonierului. Reclamantul a ridicat toate aceste chestiuni cu judecătorul responsabil pentru examinarea acțiunilor depuse în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor (judecatorul delegat – „judecătorul delegat”; și „Legea nr. 275/2006”), care, într-o decizie din 6 ianuarie 2013 și-a respins plângerile.

Judecătorul delegat a considerat că cerința legală de a permite fiecărui prizonier un 4 mp. M spațiu de viață nu se aplică regimurilor de detenție deschisă și semi deschisă. Ea a constatat, de asemenea, că mobila din celulă corespunde cerințelor legale de decență și că reclamantul a fost acordat toate drepturile corespunzătoare regimului de închisoare deschis. La 10 august 2012, pe baza regimului ei de detenție, reclamantul a fost recomandat de comisionul de examinare pentru a lucra în afara închisoarei. Cu toate acestea, ofițerul de închisoare responsabil cu organizarea muncii i-a refuzat cererea de a lucra afară, ceea ce presupune că a avut probleme psihice. Ea s-a plâns judecătorului delegat care a explicat că nu a fost calificată pentru a lucra în afara închisoarei pentru că a fost auzită de instanță într-un caz în curs.

Potrivit reclamantului, singura dată când a fost auzită de un judecător în afara cazului său a fost la 24 august 2012, când a dat marturie martor într-un caz de accident rutier. Începând cu 26 noiembrie 2012, reclamantul a fost pus la lucru în rufele rulate de închisoare. Potrivit reclamantului, condițiile de lucru sunt foarte sărace, camera în care lucrează este situată în subsolul închisorii, este rece, moldă și infestat cu bug-uri și șoareci, iar aerul este umed. Transport La 12 martie 2012, reclamantul a fost transportat de la închisoarea Gherla la închisoarea București-Jilava pentru teste medicale. În timpul transportului care a durat 14 ore, reclamantul a trebuit să împărtășească spatele unei dubițe cu un alt deținut care suferă de consum.

Reclamantul a depus o plângere cu privire la situația, dar judecătorul delegat l-a respins ca fiind inadmisibil, din cauza faptului că modul în care reclamantul a fost transportat nu constituie o „măsură” luată de administrația penitenciară și, prin urmare, nu se încadrează în cadrul legii nr. 275/2006. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile materiale ale detenției sale, la condițiile de muncă în închisoare și la condițiile în care a fost transportată la închisoarea Jilava. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește plângerea privind condițiile de muncă în închisoare și condițiile de transport de la Gherla la închisoarea Jilava?

Condițiile materiale de detenție au fost în timpul șederii reclamanților în închisoare, precum și condițiile de muncă, precum și modul în care a fost transportată la închisoarea Jilava în încălcarea cerințelor articolului 3 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 51391/12 Sonia GRÜNFELD against Romania lodged on 19 July 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Sonia Grunfeld, is a Romanian national, who was born in 1970 and currently serves a prison sentence in Gherla Prison. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. Material conditions of detention The applicant has been held in three different cells, of which the first two had 26.15 sq. m and 15 beds. The last cell where she is still held has 8.22 sq. m and four beds. Each of these cells is provided with a small table, cabinet and shelves and with sanitary facilities consisting of a toilet, sink and shower annexed to each cell. The windows are covered with thick iron nets. The cells are dirty and infested with bugs, the mattresses are old and dirty.

The detainees do not have access to drinking water or warm water and the sanitary facilities are unhygienic. The detainees are allowed to store food in their room, but there are no proper storing facilities in the cells; they keep the food on the floors, under their beds. There are no sport facilities in the prison and no possibility for the detainees to maintain their physical shape. Although she was assigned to an open prison regime, the applicant is held in semi-open regime cells, as there were no non-smoking places available in an open regime cell. As a consequence she is subjected to more restrictions than she should be. In particular, she explains that in the semi ‑ open regime the cells doors close at 6 pm, the lightning on the corridor remains constantly switched on, and she cannot use the telephone without a warden’s presence; in the open regime, the doors remain constantly unlocked and the light is switched off for the night.

Her numerous complaints have either been dismissed as unfounded or have not yet received an answer from the National Prison Administration. The applicant further claims that although she is entitled to 25 days of permission in a year, the Prison director refuses to allow her to exercise her right. Her complaint to the Prison administration was dismissed, on the ground that the permission to leave the prison was not an entitlement but a reward and therefore was not granted at the prisoner’s request. The applicant raised all these matters with the judge responsible for examining actions lodged under Law no. 275/2006 on the execution of sentences ( judecatorul delegat - “the delegate judge”; and “Law no. 275/2006”) who, in a decision of 6 January 2013 dismissed her complaints.

The delegate judge considered that the legal requirement of allowing each prisoner a 4 sq. m living space did not apply to the semi-open and open detention regimes. She further found that the furniture in the cell corresponded to the legal requirements for decency and also that the applicant was granted all the rights corresponding to the open prison regime. B. Prison work conditions On 10 August 2012, based on her detention regime, the applicant was recommended by the examination commission for working outside the Prison. However, the prison officer responsible with the organization of work denied her the request to work outside, implying that she had psychiatric problems. She complained to the delegate judge who explained that she did not qualify for work outside the prison because she had been heard by court in a pending case.

According to the applicant, the only time she had been heard by a judge outside her own case was on 24 August 2012 when she gave witness testimony in a road accident case. From 26 November 2012 the applicant was put to work in the laundry run by the Prison. According to the applicant the work conditions are very poor, the room where she works is situated in the prison’s basement, is cold, mouldy, and infested with bugs and mice, and the air is humid. C. Transport On 12 March 2012 the applicant was transported from Gherla Prison to Bucharest-Jilava Prison for medical tests. During the transport which lasted for fourteen hours, the applicant had to share the back of a van with another detainee who was suffering from consumption.

The applicant lodged a complaint about the situation, but the delegate judge dismissed it as inadmissible, on the ground that the manner in which the applicant was transported did not constitute a “measure” taken by the Prison administration and therefore did not fall within the ambit of Law no. 275/2006. COMPLAINT The applicant complains under Article 3 of the Convention about the material conditions of her detention, about the prison work conditions and the conditions in which she was transported to Jilava Prison.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, concerning the complaint about the work conditions in prison and the conditions of transport from Gherla to Jilava Prison? 2. Were the material conditions of detention during the applicants’ stay in prison, as well as the work conditions, and the manner in which she was transported to Jilava Prison in breach of the requirements of Article 3 of the Convention?