GRÜNFELD v. ROMANIA

Decizia nr. 51391/12 Sonia GRÜNFELD împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 decembrie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Sonia Grünfeld, este un național român, care s-a născut în 1970 și locuiește în Gherla. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl. Miron, avocat practicant la Cluj Napoca. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în închisoarea Gherla, în special condițiile materiale, condițiile de muncă în închisoare și condițiile de transport al deținuturilor. Ea se bazează pe art. 3 din Convenție. La 4 aprilie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA După încercările de a ajunge la o așezare prietenoasă a eșuat, printr-o scrisoare din 23 de ani. Decembrie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției reclamantului la Penitenciarul Gherla. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului, dna. Sonia Mirela Grünfeld, ca satisfacție echitabilă a sumei de 5,400 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 1 din convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare, în ceea ce privește plângerile menționate mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție, că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să aplice în consecință art. 1 litera (c) din Convenție.” Reclamantul, care a fost informat de declarația unilaterală, nu a formulat comentarii cu privire la angajamentele guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile privind încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție (a se vedea, de exemplu, Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05, § 195, 24 iulie 2012). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct secretar

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 51391/12

Sonia GRÜNFELD

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27 May 2014 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 19 July 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 December 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Sonia Grünfeld, is a Romanian national, who was born in 1970 and lives in Gherla. She was represented before the Court by Mr

B.

Miron, a lawyer practising in Cluj Napoca.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant complained about the conditions of her detention in Gherla Prison, in particular the material conditions, the prison work conditions and the conditions of transport of prisoners. She relied on Article 3 of the Convention.

On 4 April 2013 the application was communicated to the Government.

THE LAW

After the attempts to reach a friendly settlement had failed, by a letter of 23

December 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 3 of the Convention, as regards the material conditions of the applicant’s detention at Gherla Penitentiary.

The Government is prepared to pay to the applicant, Mrs. Sonia Mirela Grünfeld, as just satisfaction the sum of EUR 5.400, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

§

1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court to rule, in respect of the above mentioned complaints under Article 3 of the Convention, that the examination of the present application is no longer justified and to apply Article

37

§

1 (c) of the Convention accordingly.”

The applicant, who was informed of the unilateral declaration, did not comment on the Government’s undertakings.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 of the Convention because of the conditions of detention (see, for example,

Iacov Stanciu v. Romania

, no. 35972/05, § 195, 24 July 2012).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President