CtEDO 27.05.2014 Auto

GRÜNFELD v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
27.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GRÜNFELD v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 51391/12 Sonia GRÜNFELD împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 decembrie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Sonia Grünfeld, este un național român, care s-a născut în 1970 și locuiește în Gherla. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl. Miron, avocat practicant la Cluj Napoca. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în închisoarea Gherla, în special condițiile materiale, condițiile de muncă în închisoare și condițiile de transport al deținuturilor. Ea se bazează pe art. 3 din Convenție. La 4 aprilie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA După încercările de a ajunge la o așezare prietenoasă a eșuat, printr-o scrisoare din 23 de ani. Decembrie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției reclamantului la Penitenciarul Gherla. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului, dna. Sonia Mirela Grünfeld, ca satisfacție echitabilă a sumei de 5,400 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 1 din convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare, în ceea ce privește plângerile menționate mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție, că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să aplice în consecință art. 1 litera (c) din Convenție.” Reclamantul, care a fost informat de declarația unilaterală, nu a formulat comentarii cu privire la angajamentele guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile privind încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție (a se vedea, de exemplu, Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05, § 195, 24 iulie 2012). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct secretar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă