A.D. ET Z.B. c. FRANCE

Publicată la 12 ianuarie 2026 SECȚIUNEA CINCICE A.D. and Z.B. împotriva Franței, introdusă la 8 noiembrie 2024, comunicată la 11 decembrie 2025 OCUPAMENTUL DE LIMBARE Cererea se referă la respingerea cererii reclamanților care intenționează să anuleze pentru excesul de putere al Decretului nr. 2023-255 din 6 decembrie 2023. aprilie 2023 de autorizare a instituirii unui proces automatizat de prelucrare a datelor cu caracter personal privind îngrijirea minorilor care se întorc din zonele de returnare ale grupărilor teroriste. Scopul prelucrării datelor cu caracter personal, astfel cum este definit la art. 1 este de a permite o mai bună coordonare a serviciilor competente în materie de gestionare administrativă, judiciară, medicală și socio-educativă a minorilor care se întorc din zonele de origine ale grupărilor teroriste, în vederea asigurării protecției acestora și a prevenirii angajării acestora într-un proces de delincvență sau radicalizare. 2 din decret prevede că pot fi înregistrate informațiile privind identificarea minorului, situația sa familială și situația părinților săi, îngrijirea lor judiciară, precum și modalitățile sale de întoarcere pe teritoriul francez și de îngrijire judiciară, administrativă, medicală și educativă. Reclamantul A.D. este bunicul matern al dlui., născut la data de 28 iulie. ianuarie 2019 în Siria. Acesta din urmă și mama sa au fost repatriați din această țară la 20 octombrie 2022. printr-o decizie din 31 august 2023, judecătorul copiilor din apropierea tribunalului judiciar din Saint-Brieuc a predat și a încredințat copilul bunicilor săi materni în calitate de terți de încredere de la data deciziei sale până la 30 septembrie 2024. Recurenta Z.B. este bunica maternă a lui S., născută la 20 martie 2017 în Siria. Copilul și mama sa au fost repatriați din Siria la 13 iulie 2021. Prin decizia din 26 iulie 2022, judecătorul copiilor din apropierea tribunalului judiciar din Nantes a predat și a încredințat copilul bunicilor săi materni în calitate de terți demni de încredere începând cu decizia sa până la 30 iunie 2023. La 16 mai, 6 și 8 iunie 2023, Liga Drepturilor Omului, împreună cu reclamanții, Consiliul Național al Barourilor și mai multe alte persoane, au solicitat anularea decretului în litigiu în cadrul unei acțiuni pentru exces de putere. aprilie 2024, Protectorul Drepturilor a prezentat observații scrise în fața Consiliului de Stat, susținând că dispozițiile decretului în litigiu au fost afectate de o încălcare gravă a dreptului la protecția vieții private a copiilor, contrar interesului lor superior, la 8 iulie 2024, Consiliul de Stat a respins toate părțile din următoarele motive: □ În ceea ce privește scopurile prelucrării 14. Din documentele din dosar reiese că prelucrarea datelor astfel creată este pusă în aplicare în cadrul monitorizării, de către serviciile de stat și de către autoritățile teritoriale, a minorilor care au trăit în zone de clustere teroriste sau care au tranzitat acestea, de pe teritoriul național, în conformitate cu dreptul prim-ministrului din 23 martie 2017 privind îngrijirea minorilor de întoarcere din zona irako-siriană, care implică intervenția sistematică a judecătorului copiilor în cadrul măsurilor de asistență educativă și urmărește să asigure o îngrijire adecvată a minorilor respectivi și să prevină eventuala lor implicare într-un proces de delincvență sau de radicalizare. Restituit în interesul minorilor în cauză și în interesul ordinii publice, acest tratament răspunde unor interese legitime de interes general. Având în vedere garanțiile aferente, tratamentul în cauză nu aduce atingere disproporționat și discriminatoriu vieții private a persoanelor minore în cauză. Prin urmare, motivul întemeiat pe acest motiv ar aduce atingere interesului superior al copilului și ar constitui o interferență ilegală în viața privată a acestuia trebuie, în ceea ce privește obiectivul urmărit de tratament, să fie respins. 15. În al doilea rând, situația minorilor care se întorc din zonele de acțiune ale grupărilor teroriste diferă, în ceea ce privește obiectul decretului și al obiectivelor acestuia, de cea a altor minori aflați pe teritoriul francez. În consecință, motivul întemeiat pe faptul că decretul atacat ar fi contrar principiului egalității în măsura în care acesta ar trata în mod diferit minorii în cauză trebuie eliminat. În ceea ce privește datele colectate în mod direct în ceea ce privește principiul minimizării datelor: 17. Pe de o parte, din documentele din dosar reiese că datele colectate pentru minori se referă la identificarea minorului, a situației sale familiale, a modului în care acesta se ocupă, cum ar fi îngrijirea judiciară, administrativă, medicală sau educativă. Aceste date sunt necesare pentru coordonarea monitorizării acestor minori și limitate la obiectul prelucrării. Pe de altă parte, în cazul în care decretul atacat prevede, de asemenea, înregistrarea, în prelucrare, a datelor referitoare la părinți și, dacă este cazul, la alte persoane care exercită controlul asupra minorilor în cauză, din documentele din dosar reiese că colectarea acestor informații, care sunt limitate la identificarea persoanelor vizate și, pentru părinți, la eventuala lor îngrijire judiciară, este necesară și adaptată în raport cu scopurile prelucrării, care urmărește să permită o mai bună coordonare a serviciilor competente în materie de îngrijire administrativă, judiciară, medicală și socio-educativă a acestor minori. Prin urmare, motivul întemeiat pe necunoașterea principiului minimizării datelor trebuie eliminat. (...) În ceea ce privește perioada de păstrare: 20. În conformitate cu principiul "restricționării conservării" menționat la alineatul (1) din art. 5 din RGPD, datele cu caracter personal colectate trebuie păstrate pentru o perioadă de timp care nu depășește perioada necesară în ceea ce privește scopurile pentru care sunt prelucrate. În cazul în care reclamanții susțin că păstrarea datelor până la data la care minorii accesează majoritatea, indiferent de traiectoria lor individuală, nu respectă această cerință, din înscrisurile din dosar reiese că această durată este coerentă cu scopul legitim al coordonării lor până la momentul în care majoritatea acestora sunt suportate. Circumstanța că perioada de jurnalizare, adică durata în care este păstrată trasabilitatea accesului și a acțiunilor asupra prelucrării, fie mai mică, dacă este cazul, decât perioada de păstrare a datelor prelucrării, este mai mică decât durata de păstrare a datelor, are impact asupra legalității decretului atacat. În ceea ce privește dreptul la informare și dreptul la opoziție 21. Pe de o parte, art. 12 alineatul (1) din RGPD prevede că: "operatorul ia măsurile corespunzătoare pentru a furniza orice informație menționată la articolele 13 și 14 și pentru a efectua orice comunicare în temeiul articolelor 15-22 și al articolului 34 În ceea ce privește prelucrarea către persoana vizată într-un mod concis, transparent, inteligibil și ușor accesibil, în termeni clari și simpli, în special în ceea ce privește orice informație destinată în mod specific unui copil (...)." Aceste dispoziții nu impun ca modalitățile de punere în aplicare a informațiilor persoanelor vizate să fie prevăzute de decretul de instituire a prelucrării. În plus, din documentele dosarului, în special din deliberarea Comisiei Naționale pentru Informații și Libertăți n 2022-108 din 3 noiembrie 2022 privind avizul cu privire la proiectul de decret atacat, că dreptul la informare al persoanelor vizate de prelucrarea în litigiu va fi garantat de către operatorul de prelucrare, prin intermediul unor suporturi adaptate destinatarilor acestor informații. 22. Pe de altă parte, art. 21 din RGPD, la care se referă art. 56 din Legea din 6 ianuarie 1978 prevede că dreptul de a face opoziție nu se aplică în cazul în care prelucrarea îndeplinește o obligație legală sau, în condițiile prevăzute la art. 23 din același regulament, în cazul în care aplicarea acestor dispoziții a fost retrasă printr-o dispoziție expresă din actul care reglementează prelucrarea. 23 din RGPD autorizează autoritățile naționale să limiteze domeniul de aplicare a dreptului de opoziție" atunci când o astfel de limitare respectă esența libertăților și drepturilor fundamentale și constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru a garanta: (...) (i) protecția persoanei în cauză sau a drepturilor și libertăților de la Din aceste dispoziții rezultă că decretul de autorizare a punerii în aplicare a unui proces de prelucrare a datelor cu caracter personal sau de precizare a modalităților de prelucrare instituite prin lege poate conține o dispoziție expresă privind exercitarea dreptului de opoziție în cazul în care această excludere este necesară și, în special în ceea ce privește natura datelor, scopurile urmărite și garanțiile prevăzute, proporțională pentru atingerea unor obiective importante de interes public. Având în vedere obiectivul de interes public întemeiat pe protecția minorilor urmăriti prin prelucrare și necesitatea de a dispune, în acest scop, de informații exhaustive, motivul întemeiat pe faptul că restricția adusă dreptului de opoziție prin art. 6 din decretul atacat nu ar trebui să fie respins. În fața Curții, reclamanții declară că acționează atât în numele și în numele domnului și al S., cât și în numele lor propriu în calitate de bunici care asigură îngrijirea zilnică a nepoților lor. Ei susțin și susțin în dreptul lor protejat prin art. 8 care rezultă din prelucrarea automatizată a datelor nu răspunde unui scop legitim, nu există niciun element care să permită stabilirea unei legături obiective între minorii repatriați și existența unui risc mai mare de radicalizare sau delincvență care să conducă o supraveghere specifică, pe care să încurajeze stigmatizarea în raport cu acești copii și să nu țină seama de interesul lor superior. Aceștia se plâng în special de nerespectarea principiului de reducere la minimum a datelor colectate și înregistrate, care, în opinia lor, vizează mai mult crearea unui registru judiciar al părinților decât protejarea minorilor, a duratei lor de conservare și a lipsei de transparență a procesului de prelucrare prin faptul că nu prevede informarea persoanelor vizate. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8, reclamanții denunță efectul discriminatoriu al prelucrării automatizate a datelor cu caracter personal ale minorilor vizați, menționând o diferență de tratament între aceștia din urmă și celelalte categorii de copii. Reclamanții au calitatea de a acționa în numele și în numele nepoților lor pentru a invoca obiecțiile formulate în art. 8 și 14 din Convenție? decretului care autorizează și reglementează prelucrarea automată a datelor cu caracter personal referitoare la îngrijirea minorilor care se întorc din zonele de returnare ale grupărilor teroriste și nu a punerii în aplicare a acestuia în raport cu aceștia; a avut loc o încălcare a dreptului copiilor M. și S. și al reclamanților la respectarea vieții lor private, în sensul articolului 8 din convenție; Statutul de minor care revine dintr-o zonă în care sunt implicate grupări teroriste constituie o altă situație în sensul art. 14 din Convenție? În acest caz, S. și M. sunt victime ale discriminării contrare art. 14 din Convenția combinată cu art. Părțile sunt invitate să furnizeze informații actualizate privind îngrijirea minorilor în cauză. Guvernul este invitat să prezinte concluziile raportorului public în fața Consiliului de Stat.

Publié le 12 janvier 2026

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

33344/24

A.D. and Z.B.

contre la France

introduite le 8 novembre 2024

communiquée le 11 décembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet de la demande des requérants tendant à l’annulation pour excès de pouvoir du décret n

o

2023-255 du 6

avril 2023 autorisant la création d’un traitement automatisé de données à caractère personnel relatif à la prise en charge des mineurs de retour de zones d’opérations de groupements terroristes.

La finalité de ce traitement, telle que définie à l’article 1

er

dudit décret, est de permettre une meilleure coordination des services compétents en matière de prise en charge administrative, judiciaire, médicale et socio-éducative des mineurs de retour de zones d’opérations de groupements terroristes, en vue d’assurer leur protection et de prévenir leur engagement dans un processus de délinquance ou de radicalisation.

L’article

2 du décret prévoit que peuvent être enregistrées les informations relatives à l’identification du mineur, à sa situation familiale et à la situation de ses parents, leur prise en charge judiciaire, ainsi qu’à ses modalités de retour sur le territoire français et de prise en charge judiciaire, administrative, médicale et éducative.

Le requérant A.D. est le grand-père maternel de M., né le 28

janvier 2019 en Syrie. Ce dernier et sa mère ont été rapatriés depuis ce pays le 20

octobre 2022. Par une décision du 31

août 2023, le juge des enfants près le tribunal judiciaire de Saint-Brieuc remit et confia l’enfant à ses grands-parents maternels en qualité de tiers dignes de confiance à compter de sa décision jusqu’au 30

septembre 2024.

La requérante Z.B. est la grand-mère maternelle de S., né le 20

mars 2017 en Syrie. L’enfant et sa mère ont été rapatriés depuis la Syrie le 13

juillet 2021. Par une décision du 26

juillet 2022, le juge des enfants près le tribunal judiciaire de Nantes remit et confia l’enfant à ses grands-parents maternels en qualité de tiers dignes de confiance à compter de sa décision jusqu’au 30

juin 2023.

Les 16 mai, 6 et 8 juin 2023, la Ligue des droits de l’homme, conjointement avec les requérants, le Conseil national des barreaux, ainsi que plusieurs autres personnes, sollicitèrent l’annulation du décret litigieux dans le cadre d’un recours pour excès de pouvoir.

Le 15

avril 2024, le Défenseur des droits présenta des observations écrites devant le Conseil d’État, soutenant que les dispositions du décret litigieux étaient entachées d’illégalité «

en ce qu’elles portent une atteinte grave au droit à la protection de la vie privée des enfants, contraire à leur intérêt supérieur

».

Le 8

juillet 2024, le Conseil d’État rejeta l’ensemble des requêtes aux motifs suivants

:

« En ce qui concerne les finalités du traitement

En ce qui concerne les données collectées

S’agissant du principe de minimisation des données :

(...)

S’agissant de la durée de conservation :

1 de l’article

5 du RGPD, les données à caractère personnel collectées doivent être conservées pendant une durée n’excédant pas celle nécessaire au regard des finalités pour lesquelles elles sont traitées. Si les requérants soutiennent que la conservation des données jusqu’à la date à laquelle les mineurs accèdent à la majorité, indépendamment de leur trajectoire individuelle, méconnaît cette exigence, il ressort des pièces du dossier que cette durée est cohérente avec la finalité légitime que constitue la coordination de leur prise en charge jusqu’à l’atteinte de leur majorité. La circonstance que la durée de journalisation, c’est-à-dire la durée pendant laquelle est conservée la traçabilité des accès et des actions sur le traitement, soit le cas échéant inférieure à la durée de conservation des données du traitement est dépourvue d’incidence sur la légalité du décret attaqué.

En ce qui concerne le droit à l’information et le droit d’opposition

1 de l’article

12 du RGPD dispose que : " Le responsable du traitement prend des mesures appropriées pour fournir toute information visée aux articles

13 et

14 ainsi que pour procéder à toute communication au titre des articles

15 à

22 et de l’article

34 en ce qui concerne le traitement à la personne concernée d’une façon concise, transparente, compréhensible et aisément accessible, en des termes clairs et simples, en particulier pour toute information destinée spécifiquement à un enfant (...) ". L’article

14 de ce même règlement précise les informations qui doivent obligatoirement être fournies aux personnes concernées. Ces dispositions n’imposent pas que les modalités de mise en œuvre de l’information des personnes concernées soient prévues par le décret instituant le traitement. Il ressort au demeurant des pièces du dossier, en particulier de la délibération de la Commission nationale de l’informatique et des libertés n

o

2022-108 du 3

novembre 2022 portant avis sur le projet de décret attaqué, que ce droit à l’information des personnes concernées par le traitement litigieux sera garanti par le responsable de traitement, par l’intermédiaire de supports adaptés aux destinataires de ces informations.

21 du RGPD, auquel renvoie l’article

56 de la loi du 6

janvier 1978, prévoit que le droit d’opposition ne s’applique pas lorsque le traitement répond à une obligation légale ou, dans les conditions prévues à l’article

23 du même règlement, lorsque l’application de ces dispositions a été écartée par une disposition expresse de l’acte instaurant le traitement. Le paragraphe

1 de l’article

23 du RGPD autorise les autorités nationales à limiter la portée du droit d’opposition " lorsqu’une telle limitation respecte l’essence des libertés et droits fondamentaux et qu’elle constitue une mesure nécessaire et proportionnée dans une société démocratique pour garantir : (...) i) la protection de la personne concernée ou des droits et libertés d’autrui

". Il résulte de ces dispositions que le décret autorisant la mise en œuvre d’un traitement de données à caractère personnel ou précisant les modalités d’un traitement créé par la loi peut comporter une disposition expresse excluant l’exercice du droit d’opposition dès lors que cette exclusion est nécessaire et, eu égard notamment à la nature des données, aux finalités poursuivies et aux garanties prévues, proportionnée pour atteindre des objectifs importants d’intérêt public. Eu égard à l’objectif d’intérêt public tiré de la protection des mineurs poursuivi par le traitement et à la nécessité, à cette fin, de disposer d’informations exhaustives, le moyen tiré de ce que la restriction apportée au droit d’opposition par l’article

6 du décret attaqué ne serait pas justifiée doit être écarté. »

Devant la Cour, les requérants déclarent agir tant au nom et pour le compte de M. et de S., qu’en leur nom propre en leur qualité de grands-parents assurant la prise en charge quotidienne de leurs petits-enfants. Ils soutiennent que l’ingérence dans leur droit protégé par l’article

8 résultant du traitement automatisé des données ne répond pas à un but légitime, «

aucun élément ne permettant d’établir un lien objectif entre les mineurs rapatriés et l’existence d’un risque plus important de radicalisation ou de délinquance commandant une surveillance spécifique

», qu’elle encourage la stigmatisation à l’égard de ces enfants et ne tient pas compte de leur intérêt supérieur. Ils se plaignent en particulier d’un manquement au principe de minimisation des données collectées et enregistrées, celles-ci visant selon eux davantage à créer un répertoire judiciaire des parents qu’à protéger les mineurs, de leur durée de conservation et d’un défaut de transparence du processus de leur traitement en ce qu’il ne prévoit pas l’information des personnes concernées.

Invoquant l’article

14 de la Convention, combiné avec l’article

8, les requérants dénoncent l’effet discriminatoire du traitement automatisé des données personnelles des mineurs visés, faisant état d’une différence de traitement entre ces derniers et les autres catégories d’enfants.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les requérants ont-ils la qualité pour agir au nom et pour le compte de leurs petits-enfants pour invoquer les griefs tirés des articles

8 et

14 de la Convention ?

2.

Les requérants, M. et S. peuvent-ils se dire victimes d’une violation de la Convention, au sens de l’article

34 de la Convention, compte tenu du fait qu’ils se plaignent

in abstracto

du décret qui autorise et encadre le traitement automatisé de données à caractère personnel relatif à la prise en charge des mineurs de retour de zones d’opérations de groupements terroristes et non de sa mise en œuvre à leur égard

?

3.

Y-a-t-il eu violation du droit des enfants M. et S. et des requérants au respect de leur vie privée, au sens de l’article

8 de la Convention

?

4.

Le statut de mineur revenant d’une zone d’opérations de groupements terroristes constitue-t-il une «

autre situation

» au sens de l’article

14 de la Convention

? Dans l’affirmative, S. et M. sont-ils victimes d’une discrimination contraire à l’article

14 de la Convention combiné avec l’article

8

?

Les parties sont invitées à fournir des informations actualisées sur la prise en charge des mineurs concernés. Le Gouvernement est invité à produire les conclusions du rapporteur public devant le Conseil d’État.