Vinci Construction împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI nr. 63629/10 și 60567/10 VINCI CONSTRUCȚIE împotriva Franței și SOCIETE GTM GENIE CIVIL ȘI SERVICII contra Franței introduse la 7 octombrie 2010 și, respectiv, la 7 octombrie 2010. Recurenta este societatea de drept franceză Vinci Construction France al cărei sediu social se află la Nanterre. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul E. Trichet, avocat la Paris. Printr-o ordonanță din 5 octombrie 2007, judecătorul pentru libertăți și detenție (JLD) al Tribunalului de Mare Instanță din Paris i-a autorizat pe agenții Direcției Generale Concurență, Consum și Represionarea fraudelor (DGCRF) să efectueze vizite și să sesizeze la sediul reclamantei, în temeiul articolului L. 450-4 din Codul comercial.

În cadrul comisiei de apel a JLD parizian, un JLD al Tribunalului de Mare Instanță din Nanterra a fost însărcinat cu controlul executării așa-numitelor vizite la domiciliu, printr-o ordonanță din 11 octombrie 2007, acesta din urmă desemnând ofițeri de poliție judiciară pentru a-i asista pe agenții DG CFRF. Operațiunile de vizită au avut loc la 23 octombrie 2007 la sediul societății Vinci Construction France. Numeroase documente și fișiere informatice, precum și la adresa completă a mesageriei electronice a reprezentanților și a anumitor angajați ai societății reclamante, au fost sesizate, în special, cu corespondențe între societatea Vinci Construction France și avocații acesteia. Societatea Vinci Construction France a prezentat o cerere de anulare a acestor vizite și sesizări în cadrul JLD al Tribunalului de Mare Instanță din Paris, printr-o ordonanță din 9 septembrie 2008, acesta din urmă a scutit pe deplin reclamanta de cererile sale.

La 8 aprilie 2010, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Recurenta invocă o încălcare a articolului 8 din Convenție, motivele pentru care vizitele la domiciliu au condus la confiscări masive și nediferențiate ale documentelor informatice, dintre care un număr mare aveau un caracter personal, în orice caz în afara faptelor care i-au fost reproșate, sau la confidențialitate care se referă la relațiile dintre un avocat și clientul său, ceea ce caracterizează o încălcare disproporționată a dreptului la respectarea domiciliului, a vieții private și a corespondențelor. În continuare, recurenta se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, având în vedere lipsa unui inventar complet al documentelor confiscate care nu i-a permis, printre altele, să verifice caracterul adecvat al conosamentelor cu autorizarea vizitei, precum și caracterul nesustenabil al căilor de atac care pot fi efectuate împotriva măsurilor de vizite la domiciliu.

În cele din urmă, Comisia susține, pe baza articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție, că un litigiu întemeiat pe caracterul inechitabil al căilor de atac pe care le-a putut exercita în speță în fața JLD și a Curții de Casație, având în vedere, pe de o parte, lipsa de imparțialitate a JLD, care a autorizat măsurile contestate și, pe de altă parte, din cauza faptului că Curtea de Casație a apreciat temeinicia și regularitatea măsurilor în cauză. EXPOSIT DE FAPTE Cerere nr 60567/10 GTM GENIE CIVIL ȘI SERVICII contra Franței recurenta este societatea de drept franceză GTM Genie Civil și Servicii (GTM GCS) al cărei sediu social este situat în Nanterra. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul F. Molinie și domnul I. Saint-esteben, avocați la Paris.

Printr-o ordonanță din 5 octombrie 2007, judecătorul pentru libertăți și detenție (JLD) al Tribunalului de Mare Instanță din Paris i-a autorizat pe agenții Direcției Generale Concurență, Consum și Represionarea fraudelor (DGCRF) să efectueze vizite și să sesizeze la sediul reclamantei, în temeiul articolului L. 450-4 din Codul comercial. În cadrul comisiei de apel a JLD parizian, un JLD al Tribunalului de Mare Instanță din Nanterra a fost însărcinat cu controlul executării așa-numitelor vizite la domiciliu, prin ordonanța din 11 octombrie 2007, desemnând ofițeri de poliție judiciară pentru a-i asista pe agenții DG CFRF. Operațiunile de vizită au avut loc la 23 octombrie 2007 la sediul GTM GCS.

Au fost confiscate numeroase documente și fișiere informatice, precum și toate mesajele electronice ale anumitor reprezentanți și angajați ai societății reclamante. Societatea GTM GCS a prezentat o cerere de anulare a acestor vizite și sesizări în fața JLD a Tribunalului de Mare Instanță din Paris, printr-o ordonanță din 2 septembrie 2008, acesta din urmă a scutit pe deplin reclamanta de cererile sale. La 8 aprilie 2010, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Recurenta se plânge de o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în sensul articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție, la motivele pe care nu le-a beneficiat în fața Curții de Casație a unei căi de atac efective, de fapt și de drept, pentru a contesta atât temeinicia acestor măsuri, cât și regularitatea lor.

În acest sens, Comisia invocă, de asemenea, o încălcare a obligației de imparțialitate, în măsura în care JLD însărcinat cu examinarea contestațiilor referitoare la operațiunile de vizite la domiciliu este judecătorul care le-a autorizat în prealabil. În continuare, recurenta invocă o încălcare a articolelor 6 și 8 din convenție, pe baza motivelor pentru care vizitele la domiciliu au condus la capturi masive și nediferențiate de documente informatice, ceea ce caracterizează o încălcare disproporționată a drepturilor menționate anterior. Aceasta adaugă că lipsa unui inventar complet al documentelor confiscate nu i-a permis, printre altele, să verifice caracterul adecvat al confiscărilor cu decizia care le-a autorizat; recurenta susține, în sfârșit, că confiscările efectuate au încălcat confidențialitatea care se referă la relațiile dintre un avocat și clientul său.

Compania Canal Plus și altele, Franța 29408/08), și Compania de gaze de petrol Primagaz c. Franța 29613/08) din 21 decembrie 2010 și având în vedere acțiunile pe care le dețineau societățile reclamante în litigiu, acțiunile privind vizitele și confiscările reglementate de articolul L. 450-4 din Codul comercial erau conforme cu dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție? Având în vedere modul în care au avut loc confiscările în speță, lipsa unui inventar complet al documentelor confiscate și prezența unor corespondențe care ar putea fi acoperite de confidențialitatea schimburilor dintre avocați și clienții acestora, a fost respectat dreptul la respectarea vieții private, a domiciliului și a corespondențelor, în sensul articolului 8 din Convenție?

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n os 63629/10 et 60567/10 VINCI CONSTRUCTION contre la France et SOCIETE GTM GENIE CIVIL ET SERVICES contre la France introduites respectivement le 7 octobre 2010 et le 7 octobre 2010.

EXPOSÉ DES FAITS

Requête n o 63629/10 VINCI CONSTRUCTION contre la France La requérante est la société de droit français Vinci Construction France dont le siège social se trouve à Nanterre. Elle est représentée devant la Cour par M e E. Trichet, avocat à Paris. Par une ordonnance du 5 octobre 2007, le juge des libertés et de la détention (JLD) du tribunal de grande instance de Paris autorisa les agents de la Direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression des fraudes (DGCCRF) à procéder à des visites et saisies dans les locaux de la requérante, sur le fondement de l’article L. 450-4 du code de commerce. Sur commission rogatoire du JLD parisien, un JLD du tribunal de grande instance de Nanterre fut chargé du contrôle de l’exécution des dites visites domiciliaires.

Par une ordonnance du 11 octobre 2007, ce dernier désigna des officiers de police judiciaire pour assister les agents de la DGCCRF. Les opérations de visite eurent lieu le 23 octobre 2007 dans les locaux de la société Vinci Construction France. De nombreux documents et fichiers informatiques, ainsi que l’intégralité de la messagerie électronique des représentants et de certains employés de la société requérante, furent saisis, notamment des correspondances entre cette dernière et ses avocats. La société Vinci Construction France présenta une requête en annulation de ces visites et saisies au JLD du tribunal de grande instance de Paris. Par une ordonnance du 9 septembre 2008, ce dernier débouta la requérante de l’intégralité de ses demandes.

Le 8 avril 2010, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante. GRIEFS 1. La requérante allègue une violation de l’article 8 de la Convention, aux motifs que les visites domiciliaires ont donné lieu à des saisies massives et indifférenciées de documents informatiques, dont un grand nombre avaient un caractère personnel, en tout cas étranger aux faits qui lui étaient reprochés, ou relevaient de la confidentialité qui s’attache aux relations entre un avocat et son client, ce qui caractérise une atteinte disproportionnée au droit au respect du domicile, de la vie privée et des correspondances.

2. La requérante se plaint ensuite de la violation de son droit à un procès équitable, compte tenu de l’absence d’inventaire exhaustif des documents saisis qui ne lui a pas permis, notamment, de vérifier l’adéquation des saisies avec l’autorisation de la visite, ainsi que du caractère non suspensif des voies de recours pouvant être exercées à l’encontre des mesures de visites domiciliaires. 3. Elle fait enfin valoir, sur le fondement des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, un grief tiré du caractère ineffectif des voies de recours qu’elle a pu en l’espèce exercer devant le JLD et la Cour de cassation, et ce en raison, d’une part, de l’absence d’impartialité du JLD qui avait autorisé les mesures contestées et, d’autre part, de l’impossibilité pour la Cour de cassation d’apprécier en fait le bien-fondé et la régularité des mesures en cause.

EXPOSÉ DES FAITS

Requête n o 60567/10 GTM GENIE CIVIL ET SERVICES contre la France La requérante est la société de droit français GTM Génie Civil et Services (GTM GCS) dont le siège social est situé à Nanterre. Elle est représentée devant la Cour par M e F. Molinie et M e I. Saint-Esteben, avocats à Paris. Par une ordonnance du 5 octobre 2007, le juge des libertés et de la détention (JLD) du tribunal de grande instance de Paris autorisa les agents de la Direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression des fraudes (DGCCRF) à procéder à des visites et saisies dans les locaux de la requérante, sur le fondement de l’article L. 450-4 du code de commerce. Sur commission rogatoire du JLD parisien, un JLD du tribunal de grande instance de Nanterre fut chargé du contrôle de l’exécution des dites visites domiciliaires.

Par une ordonnance du 11 octobre 2007, il désigna des officiers de police judiciaire pour assister les agents de la DGCCRF. Les opérations de visite eurent lieu le 23 octobre 2007 dans les locaux de la société GTM GCS. De nombreux documents et fichiers informatiques, ainsi que l’intégralité des messageries électroniques de certains représentants et employés de la société requérante, furent saisis. La société GTM GCS présenta une requête en annulation de ces visites et saisies au JLD du tribunal de grande instance de Paris. Par une ordonnance du 2 septembre 2008, ce dernier débouta la requérante de l’intégralité de ses demandes. Le 8 avril 2010, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante.

GRIEFS 1. La requérante se plaint d’une violation du droit à un procès équitable, au sens des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, aux motifs qu’elle n’a pas bénéficié devant la Cour de cassation d’un recours effectif en fait et en droit pour contester tant le bien-fondé de ces mesures que leur régularité. Elle invoque également à ce titre un manquement à l’exigence d’impartialité, en ce que le JLD chargé d’examiner les contestations portant sur les opérations de visites domiciliaires est le juge qui les a préalablement autorisées. 2. La requérante allègue ensuite une violation des articles 6 et 8 de la Convention, aux motifs que les visites domiciliaires ont donné lieu à des saisies massives et indifférenciées de documents informatiques, ce qui caractérise une atteinte disproportionnée aux droits précités.

Elle ajoute que l’absence d’inventaire exhaustif des documents saisis ne lui a notamment pas permis de vérifier l’adéquation des saisies avec la décision qui les a autorisées. La requérante soutient enfin que les saisies pratiquées ont contrevenu au respect de la confidentialité qui s’attache aux relations entre un avocat et son client.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. A la lumière, notamment, des arrêts Société Canal Plus et autres c. France (n o 29408/08), et Compagnie des gaz de pétrole Primagaz c. France (n o 29613/08) du 21 décembre 2010, et au regard des recours dont les sociétés requérantes disposaient en l’espèce, les recours concernant les visites et saisies réglementées par l’article L. 450-4 du code de commerce étaient-ils conformes au droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Compte-tenu des modalités des saisies opérées en l’espèce, de l’absence d’inventaire exhaustif des documents saisis et de la présence de correspondances susceptibles d’être couvertes par la confidentialité des échanges entre les avocats et leurs clients, le droit au respect de la vie privée, du domicile, et des correspondances, au sens de l’article 8 de la Convention, a-t-il été respecté ?