GUSAR v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND ROMANIA

RESPONDENT

MDA;ROU

HOTĂRÂRE

30.04.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

GUSAR v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND ROMANIA (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Ludmila Yakovlevna Gusar, este o națională rusă, născută în 1944 și locuiește în Slobozia, Moldova. A fost reprezentată în fața Curții de către dna T. Bogoliubskaia, un avocat practicant la Moscova. Ilașcu și alții v. Moldova și Rusia ([GC], nr. 48787/99, ECHR 2004VII), poate fi rezumat după cum urmează. Reclamantul este văduva domnului A. Gusar, un oficial militar al „Republicii Moldova de Transnistrie” care a fost ucis la 8 mai 1992, în timpul conflictului militar din MRT. Într-o hotărâre din 9 decembrie 1993 „Curtea Supremă a Republicii Moldova de Transnistrie” a constatat că cele patru reclamante din Ilașcu și altele (citate mai sus) au fost vinovate, printre altele, de uciderea dlui A. Gusar și un alt oficial de rang înalt MRT și le-a condamnat la condamnare la condamnare variand între 12 ani de închisoare și pedeapsa cu moarte, dl Ilascu fiind cel condamnat la moarte. Evenimentele ulterioare au fost rezumate după cum urmează în Ilascu și altele: „220. La 9 decembrie 1993, președintele Republicii Moldova a declarat că condamnarea reclamanților era ilegală, din cauza faptului că a fost pronunțată de o instanță neconstituțională. ... 222. La 3 februarie 1994, Curtea Supremă a Republicii Moldova a examinat de propunerea sa, hotărârea din 9 decembrie 1993 a Curții Supreme a MRT, a anulat în fața faptului că instanța care l-a rendu neconstituțională și a ordonat să fie depusă procurorului public moldovenesc pentru o nouă investigație în conformitate cu art. 93 din Codul de Procedură Penală. Din depozițiile scrise, informațiile furnizate de guvernul moldovenesc și dovezile furnizate de martorii auudiți de Curtea din Chișinău în martie 2003, constată că ancheta ordonată în hotărârea din 3 februarie 1994 nu a ajuns la nimic (a se vedea anexa: dl Postovan, § 184; și dl Rusu, § 302). 223. În plus, Curtea Supremă a Republicii Moldova a anulat mandatul de detenție a reclamanților, a ordonat eliberarea acestora și a solicitat procurorului să examineze posibilitatea de a urmări judecătorii Curții Supreme de Transnistrie pentru a dicta deliberată o decizie ilegală, o infracțiune pedepsită în temeiul articolelor 190 - 192 din Codul Penal. 224. Autoritățile „MRT” nu au răspuns la hotărârea din 3 februarie 1994. 225. Autoritățile moldovenești au deschis o anchetă cu privire la moartea dlui Gusar și a dlui Ostapenko în aprilie și, respectiv, mai 1992, dar serviciul public de urmărire penală a suspendat acest lucru la 6 iunie 1994, în temeiul articolului 172 § 3 din Codul de procedură penală moldovenească, în absența cooperării din partea autorităților judiciare și de poliție transnistrene. Investigația a fost redeschisă la 9 septembrie 2000. Prin urmare, o serie de cereri de cooperare (transmiterea documentelor) au fost trimise procurorului public al MRT, dl V.P. Zaharov. Fără răspuns, serviciul public moldovenesc a suspendat din nou ancheta la 9 decembrie 2000. De atunci nu a fost redeschisă. ... 234. La 5 mai 2001, dl Ilașcu a fost eliberat...” 6. Celelalte trei reclamante din Ilascu și altele au fost eliberate în 2004 și 2007. La 5 decembrie 2002, reclamantul a scris Oficiului Procurorului General al Republicii Moldova cere informații privind progresul investigației asupra circumstanțelor morții soțului ei. Într-un răspuns din 13 ianuarie 2003 reclamantul a fost informat că ancheta a fost întreruptă la 9 decembrie 2000 având în vedere restricțiile de acces la teritoriul MRT.

The applicant, Mrs Ludmila Yakovlevna Gusar, is a Russian national, who was born in 1944 and lives in Slobozia, Moldova. She was represented before the Court by Mrs T. Bogoliubskaia, a lawyer practising in Moscow. Ilașcu and Others v. Moldova and Russia ([GC], no. 48787/99, ECHR 2004VII), may be summarised as follows. 3. The applicant is the widow of Mr A. Gusar, a military official of the break-away “Moldavian Republic of Transdniestria” (the “MRT”) who was killed on 8 May 1992, during the military conflict in the MRT. 4. In a judgment of 9 December 1993 the “Supreme Court of the Moldavian Republic of Transdniestria” found the four applicants in Ilașcu and Others (cited above) guilty, inter alia, of killing Mr A. Gusar and another high ranking MRT official and sentenced them to sentences varying between twelve years’ imprisonment and death penalty, Mr Ilascu being the one sentenced to death. 5. The subsequent events were summarised as follows in Ilascu and others: “220. On 9 December 1993 the President of the Republic of Moldova declared that the applicants’ conviction was unlawful, on the ground that it had been pronounced by an unconstitutional court. ... 222. On 3 February 1994 the Supreme Court of the Republic of Moldova examined of its own motion the judgment of 9 December 1993 of the “Supreme Court of the MRT”, quashed it on the ground that the court which had rendered it was unconstitutional, and ordered the file to be referred to the Moldovan public prosecutor for a new investigation in accordance with Article 93 of the Code of Criminal Procedure. It appears from the written depositions, the information supplied by the Moldovan Government and the evidence given by the witnesses heard by the Court in Chișinău in March 2003, that the investigation ordered in the judgment of 3 February 1994 came to nothing (see Annex: Mr Postovan, § 184; and Mr Rusu, § 302). 223. In addition, the Supreme Court of the Republic of Moldova set aside the warrant for the applicants’ detention, ordered their release and asked the public prosecutor to look into the possibility of prosecuting the judges of the “so-called” Supreme Court of Transdniestria for deliberately rendering an illegal decision, an offence punishable under Articles 190 to 192 of the Criminal Code. 224. The authorities of the “MRT” did not respond to the judgment of 3 February 1994. 225. The Moldovan authorities had opened an investigation into the deaths of Mr Gusar and Mr Ostapenko in April and May 1992 respectively, but the public prosecution service suspended this on 6 June 1994, under Article 172 § 3 of the Moldovan Code of Criminal Procedure, in the absence of any cooperation from the Transdniestrian judicial and police authorities. The investigation was reopened on 9 September 2000. As a result, a number of requests for cooperation (the transmission of documents) were sent to the “Public Prosecutor of the MRT”, Mr V.P. Zaharov. Not receiving any reply, the Moldovan public prosecution service once again suspended the investigation on 9 December 2000. Since then it has not been reopened. ... 234. On 5 May 2001 Mr Ilașcu was released...” 6. The other three applicants in Ilascu and others were released in 2004 and 2007. 7. On 5 December 2002 the applicant wrote to the Prosecutor General’s Office of the Republic of Moldova requesting information concerning the progress of the investigation into the circumstances of her husband’s death. 8. In a reply dated 13 January 2003 the applicant was informed that the investigation had been discontinued on 9 December 2000 in view of restrictions of access to the territory of the MRT.

§ Cauze similare