Gusar împotriva Republicii Moldova și a României

Reclamantul, dna Ludmila Yakovlevna Gusar, este o națională rusă, născută în 1944 și locuiește în Slobozia, Moldova. A fost reprezentată în fața Curții de către dna T. Bogoliubskaia, un avocat practicant la Moscova. Ilașcu și alții v. Moldova și Rusia ([GC], nr. 48787/99, ECHR 2004VII), poate fi rezumat după cum urmează. Reclamantul este văduva domnului A. Gusar, un oficial militar al „Republicii Moldova de Transnistrie” care a fost ucis la 8 mai 1992, în timpul conflictului militar din MRT. Într-o hotărâre din 9 decembrie 1993 „Curtea Supremă a Republicii Moldova de Transnistrie” a constatat că cele patru reclamante din Ilașcu și altele (citate mai sus) au fost vinovate, printre altele, de uciderea dlui A. Gusar și un alt oficial de rang înalt MRT și le-a condamnat la condamnare la condamnare variand între 12 ani de închisoare și pedeapsa cu moarte, dl Ilascu fiind cel condamnat la moarte.

Evenimentele ulterioare au fost rezumate după cum urmează în Ilascu și altele: „220. La 9 decembrie 1993, președintele Republicii Moldova a declarat că condamnarea reclamanților era ilegală, din cauza faptului că a fost pronunțată de o instanță neconstituțională… 222. La 3 februarie 1994, Curtea Supremă a Republicii Moldova a examinat de propunerea sa, hotărârea din 9 decembrie 1993 a Curții Supreme a MRT, a anulat în fața faptului că instanța care l-a rendu neconstituțională și a ordonat să fie depusă procurorului public moldovenesc pentru o nouă investigație în conformitate cu art. 93 din Codul de Procedură Penală.

Din depozițiile scrise, informațiile furnizate de guvernul moldovenesc și dovezile furnizate de martorii auudiți de Curtea din Chișinău în martie 2003, constată că ancheta ordonată în hotărârea din 3 februarie 1994 nu a ajuns la nimic (a se vedea anexa: dl Postovan, § 184; și dl Rusu, § 302). 223. În plus, Curtea Supremă a Republicii Moldova a anulat mandatul de detenție a reclamanților, a ordonat eliberarea acestora și a solicitat procurorului să examineze posibilitatea de a urmări judecătorii Curții Supreme de Transnistrie pentru a dicta deliberată o decizie ilegală, o infracțiune pedepsită în temeiul articolelor 190 - 192 din Codul Penal.

224. Autoritățile „MRT” nu au răspuns la hotărârea din 3 februarie 1994. 225. Autoritățile moldovenești au deschis o anchetă cu privire la moartea dlui Gusar și a dlui Ostapenko în aprilie și, respectiv, mai 1992, dar serviciul public de urmărire penală a suspendat acest lucru la 6 iunie 1994, în temeiul articolului 172 § 3 din Codul de procedură penală moldovenească, în absența cooperării din partea autorităților judiciare și de poliție transnistrene. Investigația a fost redeschisă la 9 septembrie 2000. Prin urmare, o serie de cereri de cooperare (transmiterea documentelor) au fost trimise procurorului public al MRT, dl V.P. Zaharov. Fără răspuns, serviciul public moldovenesc a suspendat din nou ancheta la 9 decembrie 2000. De atunci nu a fost redeschisă…

234. La 5 mai 2001, dl Ilașcu a fost eliberat...” 6. Celelalte trei reclamante din Ilascu și altele au fost eliberate în 2004 și 2007. La 5 decembrie 2002, reclamantul a scris Oficiului Procurorului General al Republicii Moldova cere informații privind progresul investigației asupra circumstanțelor morții soțului ei. Într-un răspuns din 13 ianuarie 2003 reclamantul a fost informat că ancheta a fost întreruptă la 9 decembrie 2000 având în vedere restricțiile de acces la teritoriul MRT.

1. The applicant, Mrs Ludmila Yakovlevna Gusar, is a Russian national, who was born in 1944 and lives in Slobozia, Moldova. She was represented before the Court by Mrs T. Bogoliubskaia, a lawyer practising in Moscow. Ilașcu and Others v. Moldova and Russia ([GC], no. 48787/99, ECHR 2004VII), may be summarised as follows.