SOYMA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA, RUSSIA AND UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
SOYMA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA, RUSSIA AND UKRAINE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 1203/05 Sergiy Volodymyrovych SOYMA împotriva Republicii Moldova, Rusia și Ucraina depusă la 28 decembrie 2004 DECLARAREA FACTELOR Prezenta cerere a fost introdusă de dl Sergiy Volodymyrovych Soyma, un național ucrainean născut în 1976, care a trăit în Vinnytsya. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de dl V.M. Shulgin, un avocat practicant în Vinnytsya. După moartea sa în 2006, dna Pavlina Petrivna Soyma și-a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul fiului său decedat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2001 reclamantul a fost arestat în „República Moldaviană de Transnistrie” (MRT) pentru acuzații de crimă. La 28 iunie 2002, el a fost în cele din urmă condamnat de Curtea Supremă MRT și condamnat la zece ani de închisoare. Potrivit reclamantului, în timpul detenției anterioare, el a fost supus la maltraturi pentru a-l face să mărturisească comiterea crimei. După condamnarea sa, reclamantul a cerut în multe ocazii de la diferite autoritățile ucrainene să fie transferat la o închisoare ucraineană. Cu toate acestea, eforturile sale nu au plătit. În special, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei l-a informat că a contactat autoritatea similară din Moldova, care a informat că Moldova nu a exercitat niciun control asupra teritoriului MRT și nu a putut, prin urmare, asigura transferul său la o închisoare ucraineană. La 24 mai 2006, reclamantul a fost găsit mort de agațat în sala de gimnastică a închisoarei în care a fost reținut. Se pare că mama reclamantului a solicitat și/sau a obținut un raport legistic medical privind circumstanțele morții sale. Mama reclamantului plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că Moldova, Rusia și Ucraina sunt responsabile pentru moartea reclamantului. Mama reclamantului se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că reclamantul a fost supus la tortura de către miliția MRT. Ea se plânge în continuare împotriva Moldovei și Rusiei în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție, că detenția reclamantului nu a fost ordonată de o instanță legală constituită. Mama reclamantului se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția împotriva Moldovei și a Rusiei, că reclamantul a fost condamnat de instanțe de TMR constituite ilegal. În temeiul articolului 8 din Convenție, mama reclamantului se plânge că reclamantul nu a putut întâlni părinții săi în timp ce este în detenție. În cele din urmă se plânge în temeiul articolului 13 că reclamantul nu a putut contesta decizia Curții Supreme MRT din 28 iunie 2002. Reclamantul a intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, interpretată de Curte, printre altele, în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, ECHR 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (n. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? A fost încălcat dreptul reclamantului la viață, garantat de art. 2 din Convenție în acest caz? Faptele cazului dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost detenția reclamantului de către autoritățile MRT „leguit”, în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost judecătorul care a tratat cazul reclamantului stabilit prin lege, conform articolului 6 § 1 din Convenție?