2rci-35/26 — Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare

La 21 octombrie 2015, S.R.L. „Rativestcom”, reprezentată de administratorul autorizat Oleg Muntean, a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Î.I.S. „Acva-Nord”.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2015, cererea introductivă a fost admisă spre examinare, fiind aplicate măsuri de asigurare și desemnată Elvira Coltun în funcția de administrator provizoriu. Ulterior, prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 5 februarie 2016, cererea introductivă a fost admisă, fiind constatată insolvabilitatea Î.I.S. „Acva-Nord” și desemnată Elvira Coltun în funcția de administrator al insolvabilității.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 2 iunie 2017, a fost confirmată hotărârea adunării creditorilor din 4 octombrie 2016 privind aplicarea procedurii de restructurare a Î.I.S. „Acva-Nord”, fiind intentată procedura de restructurare față de debitor. Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2018, cauza de insolvabilitate a fost transmisă Judecătoriei Soroca, sediul central, pentru examinare în continuare conform competenței. La 20 februarie 2018, cauza a fost repartizată judecătorului Judecătoriei Soroca, sediul Florești, fiind primită în procedură prin încheierea din 23 februarie 2018.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 24 august 2018, a fost admisă cererea de recuzare înaintată judecătorului Rosița Rusu-Parii. La aceeași dată, cauza a fost înregistrată și repartizată judecătorului Judecătoriei Soroca, sediul central, Olga Jamba.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 19 septembrie 2018, a fost confirmat planul procedurii de restructurare a Î.I.S. „Acva-Nord”, cu modificările și completările operate în baza hotărârii adunării creditorilor din 14 august 2017, acceptată prin adunarea creditorilor din 21 august 2017. În funcția de administrator al insolvabilității Î.I.S. „Acva-Nord” a fost desemnat administratorul autorizat Nicolae Bostan.

La 16 iunie 2025, creditorul Mocanu Serghei a depus cerere, în ordinea art. 217 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, privind intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare și lichidarea patrimoniului debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”. Totodată, creditorul a solicitat desemnarea 1 administratorului autorizat Bulgaru Igor, titular al autorizației nr. 39 din 14 ianuarie 2015, eliberată de Ministerul Justiției, în calitate de lichidator al debitorului.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 11 decembrie 2025, cererea introductivă depusă de creditorul Mocanu Serghei a fost admisă. Instanța a dispus trecerea în procedura de faliment a debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”, c/f 1004607006668, cu sediul în mun. Soroca, str. Cosăuților 32, ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare confirmat prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 19 septembrie 2018. Totodată, instanța l-a desemnat pe administratorul autorizat Rusu Sergiu, titular al autorizației nr. 176 din 3 februarie 2015, eliberată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în funcția de lichidator al debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”.

La 15 decembrie 2025, Mocanu Serghei a contestat cu apel prealabil hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 11 decembrie 2025, iar ulterior a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de insolvabilitate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care administratorul autorizat Bulgaru Igor, titular al autorizației nr. 39 din 14 ianuarie 2015, să fie desemnat în calitate de lichidator al debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”.

La 24 decembrie 2025, administratorul autorizat Nicolae Bostan a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul central, din 11 decembrie 2025, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea introductivă depusă de creditorul Mocanu Serghei privind intrarea în faliment a debitorului Î.I.S. „Acva-Nord” să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 26 februarie 2026, Mocanu Serghei a depus cerere de retragere a cererii de apel, iar prin cererea din 9 aprilie 2026 și-a anulat cererea de retragere.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 25 mai 2026, s-a dispus restituirea cererii de apel declarate de Mocanu Serghei și a cererii de apel declarate de administratorul autorizat Nicolae Bostan împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul central, din 11 decembrie 2025, emisă în cauza civilă, la cererea introductivă înaintată de creditorul Mocanu Serghei în ordinea art. 217 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 privind intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare, în privința debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”.

Prin cererea de recurs, Serghei Mocanu a contestat încheierea Curții de Apel Nord din 25 mai 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, restituirea cauzei la Curtea de Apel Nord pentru examinarea cererii de apel declarate și constatarea faptului că apelul este admisibil cel puțin în partea ce vizează desemnarea lichidatorului debitorului Î.I.S. „Acva-Nord”.

În susținerea recursului, Serghei Mocanu a invocat că instanța de apel ar fi interpretat eronat art. 217 alin. (6) din Legea insolvabilității, reținând că poate fi atacată cu apel doar hotărârea prin care se respinge cererea introductivă privind intrarea în 2 faliment. Recurentul a susținut că apelul său nu viza simpla trecere a debitorului în procedura falimentului, ci partea hotărârii referitoare la desemnarea lichidatorului, întrucât acesta solicitase desemnarea administratorului autorizat Igor Bulgaru, iar instanța de fond l-a desemnat pe administratorul autorizat Sergiu Rusu, fără o motivare reală și fără analiza criteriilor de imparțialitate, eficiență și încredere a creditorilor.

Recurentul a mai susținut că restituirea apelului constituie o restrângere disproporționată a dreptului de acces la instanță, deoarece lichidatorul are un rol esențial în administrarea masei debitoare, valorificarea patrimoniului și protecția intereselor creditorilor. În opinia acestuia, instanța de apel trebuia să verifice admisibilitatea apelului cel puțin în partea ce ține de desemnarea lichidatorului, iar nu să restituie integral cererea de apel printr-o interpretare formalistă și restrictivă.

Totodată, Serghei Mocanu a invocat că Judecătoria Soroca, sediul Central, a indicat expres în dispozitivul hotărârii din 11 decembrie 2025 că aceasta poate fi atacată cu apel, iar el a acționat cu bună-credință, urmând indicația instanței. În acest sens, a susținut că justițiabilul nu poate fi sancționat pentru eroarea instanței, iar indicarea unei căi de atac creează o așteptare legitimă că aceasta va fi examinată cel puțin sub aspectul admisibilității reale și al obiectului concret al criticilor.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea”.

Art. 217 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012: „(1) Dacă, pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui. (2) Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare conduce la revocarea planului. În acest caz, creditorii ale căror creanţe au fost stinse ca urmare a executării planului sînt obligaţi să restituie tot ceea ce au primit. Creanţele unor astfel de creditori se restabilesc în tabelul creanţelor în mărimea corespunzătoare. 3 (3) Revocarea planului procedurii de restructurare nu serveşte temei pentru restituirea sumelor achitate creditorilor masei şi creditorilor cu creanţe de rangul întîi şi doi în perioada aplicării planului. (4) Creanţele amînate sau eşalonate prin planul procedurii de restructurare, odată cu revocarea acestuia, se restabilesc la scadenţă. (5) Înregistrarea cererii menţionate la alin.(1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului pînă cînd instanţa de insolvabilitate nu hotărăşte asupra ei. (6) Hotărîrea instanţei de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri introductive poate fi atacată cu apel de către creditori. (7) Respingerea apelului nu exclude posibilitatea înaintării ulterioare de către creditori a unei cereri introductive dacă aceştia consideră continuarea executării planului procedurii de restructurare drept o cauză a pierderii patrimoniului debitorului, care a afectat interesele creditorilor. (8) În partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislaţia civilă la nulitatea actelor juridice.”.

Art. 115 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012: „(2) Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: a) desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia; b) valorificarea şi lichidarea masei debitoare”.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din următoarele considerațiuni.

Principala problemă ridicată prin prezentul recurs vizează determinarea posibilității contestării cu apel a hotărârii instanței de insolvabilitate prin care a fost admisă cererea introductivă întemeiată pe art. 217 din Legea insolvabilității și s-a dispus trecerea debitorului în procedura falimentului, iar, în ipoteza în care o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de apel, astfel cum a reținut instanța de apel, urmează a fi stabilit dacă partea hotărârii referitoare la desemnarea lichidatorului poate forma, în mod distinct, obiect al controlului judiciar în ordine de apel.

Referitor la prima chestiune, dacă hotărârea instanței de insolvabilitate prin care a fost admisă cererea introductivă întemeiată pe art. 217 din Legea insolvabilității și s-a dispus trecerea debitorului în procedura falimentului poate sau nu fi atacată cu apel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la concluziile Curții de Apel Nord din încheierea recurată.

Articolul 217 alin. (6) din Legea insolvabilității stabilește expres categoria de acte emise în contextul art. 217 din Legea insolvabilității care pot fi contestate, și anume 4 hotărârile instanței de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri introductive, în cazul în care sunt contestate de către creditori.

Hotărârile instanței de insolvabilitate de intentare a procedurii falimentului în caz de nerealizare a planului procedurii de restructurare cu trecerea cu trecerea în procedurii falimentului nu pot fi contestate. O astfel de abordare este conformă și jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție din recomandarea nr. 101 din 9 februarie 2018 care sub acest aspect este actuală.

Critica recurentului, în partea în care susține că apelul era admisibil cel puțin cu privire la desemnarea lichidatorului, este de asemenea neîntemeiată. Or, desemnarea lichidatorului nu constituie, în speță, un act procesual autonom, separat de hotărârea prin care instanța de insolvabilitate a admis cererea introductivă și a dispus trecerea debitorului în procedura falimentului, ci reprezintă o chestiune procedurală obligatorie la emiterea aceleiași hotărâri.

Or, potrivit art. 115 alin. (2) lit. a) din Legea insolvabilității, Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia.

Prin urmare, în lipsa unei căi de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de admitere a cererii introductive întemeiate pe art. 217 din Legea insolvabilității, nu poate fi desprinsă artificial doar dispoziția privind desemnarea lichidatorului pentru a fi supusă controlului judiciar în ordine de apel.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Serghei Mocanu ca fiind pasibilă de respingere, cu menținerea încheierii Curții de Apel Nord din 25 mai 2026.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,