2rci-33/26 — Intentarea procedurii insolvabilității fata de sine

La 6 noiembrie 2025, debitorul Societatea cu Răspundere Limitată „Narzan” a depus cerere introductivă, solicitând intentarea procedurii falimentului în privința sa, invocând incapacitatea de a-și onora obligațiile pecuniare.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Dondușeni, cererea introductivă depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Narzan” a fost admisă spre examinare și a fost fixat termenul de examinare a cererii introductive pentru 11 noiembrie 2025.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Dondușeni, a fost admisă cererea introductivă depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Narzan”, a fost intentată procedura simplificată a falimentului față de debitor, a fost ridicat dreptul lui Anatolie Ciobanu de administrare a societății și a fost desemnat în calitate de lichidator administratorul autorizat Vadim Cernei. Totodată, s-a dispus transmiterea către lichidator, din momentul intentării insolvabilității, a dreptului debitorului de a administra și de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare, fiind stabilite măsuri aferente notificării creditorilor, înregistrării și verificării creanțelor, întocmirii tabelului definitiv al creanțelor și desfășurării ședinței de validare.

La 21 noiembrie 2025, Banca Comercială „Eximbank” S.A. a declarat apel împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Dondușeni, solicitând casarea integrală a hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 22 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord, a fost restituită cererea de apel declarată de Banca Comercială „Eximbank” S.A. împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Dondușeni. Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității, hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, adoptată în temeiul cererii introductive a debitorului prin care acesta declară că se află în stare de insolvabilitate și își exprimă intenția de a lichida sau de a-și restructura activitatea, este emisă fără drept de apel. În consecință, instanța de apel a considerat incidente prevederile art. 369 1 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererea de apel se restituie dacă, în virtutea legii, hotărârea nu poate fi atacată cu apel.

La 6 mai 2026, Banca Comercială „Eximbank” S.A. a depus recurs împotriva încheierii din 22 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a încheierii și restituirea spre rejudecare a problemei soluționate prin încheierea casată.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel ar fi interpretat eronat prevederile Legii insolvabilității, în special art. 21 alin. (6), atunci când a concluzionat că hotărârea primei instanțe nu poate fi supusă apelului. Recurenta a susținut că nu a contestat constatarea insolvabilității debitorului și nici intentarea procesului de insolvabilitate, ci a contestat procedura stabilită de instanța de insolvabilitate, respectiv aplicarea procedurii simplificate a falimentului.

Recurenta a arătat că Societatea cu Răspundere Limitată „Narzan” nu s-ar încadra în categoriile prevăzute de art. 134 alin. (1) din Legea insolvabilității pentru aplicarea procedurii simplificate a falimentului, deoarece, potrivit cererii introductive, debitorul ar deține bunuri mobile și imobile, inclusiv bunuri gajate și ipotecate în favoarea Băncii Comerciale „Eximbank” S.A. În opinia recurentei, valoarea bunurilor gajate și ipotecate, estimată la aproximativ 13 240 831 lei, exclude aplicarea procedurii simplificate a falimentului în temeiul art. 134 alin. (1) lit. b) din Legea insolvabilității.

De asemenea, recurenta a susținut că, potrivit art. 8 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel, iar hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi contestată de către creditorul care are un interes legitim. În acest context, recurenta a invocat faptul că excepția prevăzută de art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității ar viza doar imposibilitatea debitorului de a contesta hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, nu și dreptul creditorului de a contesta soluția în partea ce ține de stabilirea procedurii simplificate a falimentului.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 2 „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 369 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: f) în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel.”

Art. 21 alin. (6) din Legea insolvabiliății: „(6) Dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a lichida sau de a-şi restructura activitatea, instanţa de judecată adoptă, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii introductive, o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de apel, obligând-l, în cazul exprimării intenţiei de a-şi restructura activitatea, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. În acest caz, prevederile art.23–29 nu se aplică..”

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție deja a aderat la concluziile potrivit căreia hotărârile emise în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității nu se atacă (decizia nr. 2rci-45/23, nr. 2rci-16/26). Totodată, a fost subliniat că prevederile exprese privind categoriile de acte judecătorești susceptibile apelului în cauzele de insolvabilitate sunt conforme standardelor procedurale garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, o asemenea reglementare încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităților stabilite în configurarea cadrului intern relevant. În reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest domeniu.

Din aceste considerațiuni, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel corect a restituit cererea de apel declarat împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2025 în condițiile art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității, atât timp cât aceasta este fără drept de apel.

Având în vedere că încheierea din 22 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt 3 declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de BC „Eximbank” SA, și menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Banca Comercială „Eximbank” Societate pe Acțiuni. Menține încheierea din 22 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord în cauza Societatea cu Răspundere Limitată „Narzan” cu privire la intentarea procedurii insolvabilității față de sine. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4