2rci-16/26 — Intentarea procedului de insolvabilitate fata de sine

La 26 august 2025, SRL „Agrounire” a depus o cerere introductivă privind intentarea a procedurii insolvabilității față de sine, iar prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Central din 5 septembrie 2025 această cerere a fost admisă și față de SRL „Agrounire” a fost intentată procedura insolvabilității în condițiile art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității.

La 11 decembrie 2025, SRL „Florplus Agro” a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 5 septembrie 2025 prin care a solicitat repunerea în termenul de apel, casarea acesteia și respingerea cererii introductive ca fiind neîntemeiată. Totodată, SRL „Florplus Agro” a formulat o sesizare Curții Constituționale privind controlul constituționalității prevederii art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității în partea sintagmei „fără drept de apel”.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 19 ianuarie 2026, a fost respinsă cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate pe motiv că asupra problematicii ridicate în excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională deja s-a expus, și a fost restituit apelul pe motiv că a fost depus împotriva unui act judecătoresc care nu poate fi atacat cu apel, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

La 13 februarie 2026, SRL „Florplus Agro” a depus o cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 19 ianuarie 2026 prin care a solicitat: a. Admiterea cererii de recurs; b. Casarea integrală a încheierii din 19 ianuarie 2026; c. Admiterea cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționalitate; d. Casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Central din 5 septembrie 2025 și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii introductive de intentare a procedurii de insolvabilitate față de SRL „Agrounire” având în vedere circumstanțele ce demonstrează 1 solvabilitatea debitorului la momentul depunerii cererii și intenția de a induce în eroare a instanței.

În motivarea cererii de recurs a indicat că decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr. 36g/2022 a Curții Constituționale din 13 septembrie 2022 în legătură cu art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității nu echivalează cu o hotărâre pe fond care ar fi statuat asupra constituționalității textului de lege, motiv pentru care condiția de la art. 121 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă este întrunit. Recurentul mai consideră că instanțele inferioare ar fi aplicat greșit prevederile art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității și art. 369 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Acesta consideră că prin apelul său invocă legalitatea aplicării prevederii art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității și nu încearcă doar atacarea unei hotărâri. Totodată, în cererea sa de recurs, recurentul prezintă un șir de considerațiuni asupra pretinsei solvabilități a SRL „Agrounire”.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 369 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: f) în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel..”

Art. 121 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională. (2) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitîndu-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: 2 a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; b) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; d) nu există o hotărîre anterioară a Curţii Constituţionale avînd ca obiect prevederile contestate. (3) Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă pînă la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate se amînă pledoariile. (4) Dacă nu sînt întrunite cumulativ condiţiile specificate la alin.(2), instanţa refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. (5) Instanţa de judecată poate ridica excepţia de neconstituţionalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărîrii sau deciziei curţii de apel a fost declarată admisibilă conform legii.”

Art. 21 alin. (6) din Legea insolvabiliății: „(6) Dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a lichida sau de a-şi restructura activitatea, instanţa de judecată adoptă, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii introductive, o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de apel, obligând-l, în cazul exprimării intenţiei de a-şi restructura activitatea, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. În acest caz, prevederile art.23–29 nu se aplică..”

Referitor la solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, completul de judecată reține că obiect al controlului de constituționalitate solicitat îl face, prevederea art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității în partea în care o hotărâre de intentare a procedurii insolvabilității emisă în temeiul acesteia ar fi fără drept de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că la 9 februarie 2016 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 2 „Pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate) (sesizarea nr.55b/2015)”, prin care s- a decis că în cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, 3 hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituțională. Totodată, s-a dispus că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanței de judecată de către oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum și de către instanța de judecată din oficiu.

Conform § 79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituționale sunt încălcate. Curtea a mai menționat că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: a) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1), lit. a) din Constituție; b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; d) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Verificarea constituționalității normelor contestate constituie competența exclusivă a Curții Constituționale. Judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate la paragraful § 82.

Așadar, pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții Constituționale, sunt necesare întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor strict obligatorii prevăzute la art. 121 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Verificând respectarea condițiilor prevăzute la § 82 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016, obligator-necesare pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, completul de judecată ajunge la concluzia că acestea nu sunt întrunite în totalitate, în special ce se referă la pct. 4 din din §82 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 2/2016 și anume: nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Curtea Constituțională în decizia de inadmisibilitate nr. 118 din 13 septembrie 2022, deja a fost sesizată cu controlul constituționalității textului „fără 4 drept de recurs” din articolul 21 alin. (6) din Legea insolvabilității. În acest sens a observat că dispozițiile articolelor 21 alin. (6) și 37 alin. (1) din Legea insolvabilității, care cuprind textele contestate, stabilesc că, în cazul în care procesul de insolvabilitate este intentat la cererea introductivă a debitorului insolvabil, hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate nu poate fi atacată cu recurs de către debitor.

Așadar, având în vedere norma constituțională potrivit căreia părțile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în condiţiile legii, Curtea Constituțională a constatat deja că, în acest caz, textele contestate care nu prevăd dreptul debitorului de a ataca cu recurs o hotărâre judecătorească nu afectează articolul 119 din Constituție.

Argumentul recurentului că decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr. 36g/2022 a Curții Constituționale din 13 septembrie 2022 în legătură cu art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității nu echivalează cu o hotărâre pe fond care ar fi statuat asupra constituționalității textului de lege, motiv pentru care condiția de la art. 121 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă nu ar fi întrunită urmează a fi apreciată critic

În jurisprudența sa (DCC nr. 43 din 22.05.2017, §17 ; DCC nr. 106 din 7.11.2017, §25), Curtea Constituțională a indicat că identitatea de obiect este aplicabilă situațiilor în care obiectul sesizării este identic cu obiectul sesizărilor anterior depuse la Curte şi nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Atât soluţia, cât şi considerentele expuse în deciziile sau hotărârile anterioare rămân valabile pentru cauza examinată. Această condiție presupune existența unei hotărâri anterioare având la bază același motiv, pentru care ar fi valabile aceleași argumente.

Totuși, acest raționament a fost aplicat, mutatis mutandis, în raport cu decizii de inadmisibilitate a unor excepții de neconstituționalitate (DCC nr. 124 din 25.11.2019, §17; DCC nr. 22 din 27.02.2020, §17).

Așadar, contrar poziției recurentului, faptul că (i) există o hotărâre prin care o prevedere a fost constatată ca fiind constituțională sau (ii) există o decizie de inadmisibilitate constituie un impediment pentru a ridica o altă excepție de neconstituționalitate din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate.

Din aceste considerente, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de SRL „Florplus Agro” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale.

Referitor la cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 19 ianuarie 2026, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este pasibil de respingere cu menținerea încheierii. 5

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție deja a aderat la concluziile potrivit căreia hotărârile emise în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității nu se atacă (decizia nr. 2rci-45/23). Totodată, a fost subliniat că prevederile exprese privind categoriile de acte judecătorești susceptibile apelului în cauzele de insolvabilitate sunt conforme standardelor procedurale garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, o asemenea reglementare încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităților stabilite în configurarea cadrului intern relevant. În reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest domeniu.

Din aceste considerațiuni, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel corect a restituit cererea de apel declarat împotriva hotărârii din 5 septembrie 2025 în condițiile art. 21 alin. (6) din Legea insolvabilității, atât timp cât aceasta este fără drept de apel.

Având în vedere că încheierea din 19 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de SRL „Florplus Agro”, și menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 121, art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Florplus Agro” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale. Respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Florplus Agro”. Menține încheierea din 19 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru în cauza Societatea cu Răspundere Limitată „Agrounire” cu privire la intentarea procedurii insolvabilității față de sine. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6