2ac-116/26 — Obligarea emiterii actului administrativ

La 13 februarie 2026, Palici Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Curții de Apel Centru (anterior Curtea de Apel Chișinău), solicitând: a) Constatarea inexistenței unei citări procedurale legale privind fixarea ședinței de judecată în cauza de recurs nr. 10r-704/25. b) Constatarea faptului că fixarea ședinței de judecată a fost realizată în lipsa citării și informării reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor art. 236 și art. 447 alin. (2) din Codul de procedură penală. c) Constatarea încălcării drepturilor procedurale ale reclamantului, inclusiv dreptul la informare (art. 34 din Constituție); dreptul la apărare (art. 26 Constituție); accesul efectiv la justiție (art. 20 Constituție); dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO). d) Constatarea caracterului formal și incomplet al răspunsurilor oferite de Curtea de Apel Centru la cererile și plângerile administrative ale reclamantului, inclusiv la cererea prealabilă din 29 decembrie 2025, prin care autoritatea nu s-a pronunțat asupra fondului solicitărilor formulate. e) Obligarea Curții de Apel Centru să emită un act administrativ individual motivat, prin care să stabilească în mod explicit: - dacă a existat sau nu o citare procedurală legală a reclamantului; - data la care aceasta ar fi fost efectuată; - mijlocul de comunicare utilizat; - existența confirmării de recepționare. f) Obligarea Curții de Apel Centru să prezinte dovezile de comunicare procedurală, dacă acestea există, cu indicarea datei transmiterii, mijlocul de comunicare și confirmării recepționării. g) Obligarea autorității publice pârâte să examineze efectiv și motivat cererea prealabilă din 29 decembrie 2025, prin pronunțarea asupra tuturor solicitărilor formulate în aceasta.

Prin încheierea din 30 aprilie 2026 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Palici Serghei împotriva Curții de Apel Centru, cu privire la constatarea inacțiunilor autorității publice pârâte și obligarea acesteia la emiterea unui act administrativ individual, din motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

La 15 mai 2026, Palici Serghei a declarat recurs împotriva încheierii din 30 aprilie 2026 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 28 mai 2026 a Curții de Apel Centru cauză de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Palici către Curtea de Apel Centru, Chișinău privind constatarea inacțiunilor autorităţii publice şi obligarea la emiterea actul administrativ individual favorabil, încasarea prejudiciului a fost transmisă Curţii Supreme de Justiţie pentru soluționarea posibilității strămutării în altă instanţă de același grad pentru examinarea în ordine de recurs.

Art. 191, alin. (4) din Codul administrativ stipulează că: „Curţile de apel soluţionează şi cererile de apel împotriva hotărârilor şi recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.”

Art.192, alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „Pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ la curţile de apel se instituie complete de judecători.”

Art. 193, alin. (2) din Codul administrativ reglementează că: „Curţile de apel, atât ca instanță de fond, cât şi ca instanță de apel sau recurs, soluţionează acţiunile în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.”

Art. 195 din Codul administrativ prevede următoarele: „Procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art.197 din Codul administrative statuează că: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanţa în a cărei competenţă este dată prin lege cauza, cu excepţiile expres stabilite de lege.”

Art.198, alin (3) din Codul administrative prevede că: „Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă instanţa competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanţe excepţionale, nu poate funcţiona o perioadă îndelungată.”

Art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă stabileşte că: „Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează, că prevederile art. 198, alin. (3) din Codul administrativ stabilesc competența Curţii Supreme de Justiţie de a examina chestiunea cu privire la strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanță de apel.

Temeiul de strămutare reglementat de art.43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, dezvoltă un mecanism destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective.

La cazul dedus judecăţii, se constată o situație care poate ridica unui observator obiectiv suspiciuni privind nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru, întrucât această instituție are calitatea procesuală de pârât. Faptul că instanța chemată să soluționeze litigiul este, simultan, parte în proces poate genera în mod inevitabil o aparență de lipsă de imparțialitate. Or, judecătorii care urmează să se pronunțe asupra recursului activează în cadrul aceleiași instituții care figurează ca pârât, ceea ce poate crea percepția că independența și imparțialitatea lor ar putea fi afectate.

În circumstanțele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, că la caz există temeiuri de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, pentru judecarea recursului depus de Serghei Palici către Curtea de Apel Centru, or, nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru ar putea fi știrbită prin faptul că magistrații activează în cadrul autorităţii administrative, în adresa cărei sunt îndreptate pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa de judecată evidențiază că asemenea circumstanțe sunt obiective și se încadrează în situațiile prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile ce ar putea pune sub semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor în cadrul examinării cauzei în instanța de recurs.

Concomitent este de remarcat că normele procesuale instituie mecanisme de garantare a respectării principiului imparțialității instanţei învestite cu judecarea cauzei, iar, în speță, strămutarea cauzei va contribui la asigurarea respectării nepărtinirii instanţei de judecată învestite cu judecarea cauzei în ordine de apel.

Prin strămutare, se urmărește garantarea imparțialității judecătorilor şi înlăturarea oricărei ingerințe sau influențe asupra activității de înfăptuire a justiției.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la acest subiect, se cere ca instanța învestită cu soluționarea unei cauze să fie imparțială, ceea ce prezumă în mod normal absența prejudecății. Cu titlu de principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit cu referire la cauza Padovani c. Italiei (26 februarie 1993, par. 27), că este fundamental ca într-o societate democratică, tribunalele să inspire încredere justițiabililor, art. 6§1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, impunând ca fiecare instanță să fie imparțială. Imparțialitatea poate fi apreciată sub diverse aspecte, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume şi un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (Piersack c. Belgiei).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia strămutării cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 195 şi art. 230 din Codul administrativ, art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite solicitarea Curții de Apel Centru înaintată prin încheierea din 28 mai 2026, privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către Serghei Palici către Curtea de Apel Centru (Chișinău) privind constatarea inacțiunilor autorităţii publice şi obligarea la emiterea actul administrativ individual favorabil, încasarea prejudiciului, se strămută spre examinare în ordine de recurs la Curtea de Apel Sud. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni