2ac-115/26 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune

La 23 august 2023, Daniliuc Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președinției Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Centru și Judecătoriei Chișinău cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, precum și compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 11 martie 2026, s-a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 23 martie 2026 prin intermediul oficiului poștal, Daniliuc Nicolae a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 11 martie 2026, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 10 iunie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a transmis Curții Supreme de Justiție cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae împotriva Președinției Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Centru și Judecătoriei Chișinău cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, precum și compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică, pentru a fi soluționată posibilitatea strămutării cererii de chemare în judecată într-o altă Curte de Apel egală în grad. Or, Curtea de Apel Centru are calitatea procesuală de pârât.

Astfel, Daniliuc Nicolae a formulat pretenții împotriva Curții de Apel Centru, care are calitatea procesuală de pârât în prezenta cauză, împrejurare ce este de natură să genereze aparențe de lipsă de imparțialitate a completului de judecată al acestei instanțe, având în vedere calitatea procesuală pe care o deține în cadrul litigiului.

În încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ac-141/25 (§§ 20-30), pronunțată într-o cauză având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de Daniliuc Nicolae împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău privind repararea prejudiciului material și moral pretins cauzat prin infracțiune, Curtea Supremă de Justiție a reținut, în esență, următoarele: a. a constatat caracterul repetitiv al cererilor de strămutare formulate în aceeași categorie de litigii, precum și faptul că acestea sunt însoțite de demersuri procesuale sistematice ale reclamantului care, prin frecvența și conținutul lor, afectează desfășurarea eficientă a procedurilor judiciare. S-a reținut că utilizarea repetată a mecanismului strămutării tinde să eludeze regulile generale de competență și creează dificultăți în administrarea eficientă a justiției; b. a subliniat necesitatea reconsiderării practicii judiciare privind aplicarea art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, astfel încât aceasta să asigure un echilibru între prevenirea aparenței de lipsă de imparțialitate și necesitatea combaterii exercitării abuzive a drepturilor procesuale. Totodată, a reținut că simpla atribuire a calității procesuale de parte unei instanțe judecătorești, în lipsa unor împrejurări obiective, noi și relevante, nu poate transforma măsura excepțională a strămutării într-o regulă; c. a relevat că, pe viitor, cererile de strămutare întemeiate exclusiv pe faptul că instanța sesizată are calitatea de parte în proces urmează a fi respinse, în lipsa unor circumstanțe obiective și verificabile care să justifice existența unor îndoieli legitime privind imparțialitatea instanței; d. a reținut că, în absența unor împrejurări concrete care să indice existența unei presiuni instituționale, a unui interes personal ori a altor factori susceptibili să afecteze imparțialitatea judecătorilor instanței competente, strămutarea cauzei nu este justificată. Admiterea unei asemenea cereri exclusiv în considerarea calității procesuale a instanței ar echivala cu instituirea unei prezumții generale de părtinire, incompatibilă cu principiile independenței justiției și securității raporturilor juridice.

Ulterior, într-o altă cauză inițiată de Daniliuc Nicolae împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău, având același obiect, Curtea Supremă de Justiție și-a menținut orientarea jurisprudențială și a respins solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad (încheierea nr. 2ac-200/25). În același sens sunt și încheierile nr. 2ac-238/25 și nr. 2ac-265/25.

În prezenta cauză, solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad nu este compatibilă cu orientarea jurisprudențială consacrată prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 august 2025 și reiterată ulterior în jurisprudența constantă a instanței supreme referitoare la aplicarea art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă în situațiile în care o judecătorie sau o curte de apel are calitatea de parte în proces.

În prezenta cauză nu au fost invocate și nici nu rezultă împrejurări obiective suplimentare care să justifice strămutarea. Simplul fapt că Curtea de Apel Centru are calitatea procesuală de pârât, în lipsa unor indicii privind implicarea personală a judecătorilor, existența unor influențe instituționale ori a altor circumstanțe susceptibile să genereze îndoieli legitime cu privire la imparțialitatea instanței, nu este suficient pentru a justifica aplicarea măsurii excepționale a strămutării.

Totodată, sistemul repartizării aleatorii a cauzelor, instituțiile abținerii și recuzării, precum și inexistența unor elemente obiective privind exercitarea unor presiuni externe constituie garanții suficiente ale imparțialității judecătorilor.

Or, admiterea unei cereri de strămutare exclusiv în considerarea calității procesuale a instanței ar conduce la instituirea unei prezumții generale de lipsă de imparțialitate, contrară principiilor independenței judecătorilor, securității juridice și bunei administrări a justiției.

Având în vedere orientarea jurisprudențială actuală a Curții Supreme de Justiție și lipsa unor circumstanțe obiective care să justifice aplicarea art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, completul de judecată concluzionează că solicitarea Curții de Apel Centru privind strămutarea cauzei urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,