2ra-630/25 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune

La 08 noiembrie 2023, Daniliuc Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

Prin hotărârea din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 15 februarie 2024, Daniliuc Nicolae a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, iar la 14 mai 2024 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea hotărârii din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 13 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, s- a respins apelul declarat de Daniliuc Nicolae și s-a menținut hotărârea din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.

La 30 iunie 2025, Daniliuc Nicolae a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 13 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 13 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat și hotărârii din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 17 iulie 2025 a Curții Supreme de Justiție, cererii de recurs nu s-a dat curs, iar prin încheierea din 28 august 2025 a Curții Supreme de Justiție, aceasta a fost restituită.

La 29 august 2025, Daniliuc Nicolae a depus în adresa Curții Supreme de Justiție o nouă cerere de recurs împotriva deciziei din 13 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 13 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat și hotărârii din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. 1

Totodată, a precizat că, decizia instanței de apel din 13 martie 2025 a fost recepționată la data de 17 mai.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului declarat de Daniliuc Nicolae, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Respectiv, prin referințele depuse, Judecătoria Chișinău, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Aparatul Președintelui Republicii Moldova, au solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.”

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu- 2 se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Din actele dosarului rezultă că, la 13 martie 2025, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat a pronunțat o decizie, prin care s-a respins apelul declarat de Daniliuc Nicolae și s-a menținut hotărârea din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.

Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc, copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 14 mai 2025.

În ambele recursuri depuse de Daniliuc Nicolae, acesta expres a invocat faptul că, a recepționat copia deciziei instanței de apel din 13 martie 2025 la data de 17 mai. 3

Respectiv, prin prisma art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pentru Daniliuc Nicolae începutul curgerii termenului de declarare a recursului a început a curge din ziua imediat următoare comunicării deciziei motivate a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, adică din 18 mai 2025, iar termenul limită fiind 18 iulie 2025.

Însă, în pofida acestui fapt, Daniliuc Nicolae a depus prezenta cerere de recurs abia la 29 august 2025. Întrucât acest termen are natura unui termen imperativ și peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității recursului.

Completul de judecată subliniază că, termenele procedurale asigură un cadru optim pentru desfășurarea actului de justiție, având rolul de a ordona acțiunile procedurale și de a consolida securitatea raporturilor juridice. Drepturile procesuale ale unei persoane pot fi exercitate doar în limitele stabilite de legiuitor, cu respectarea cerințelor legale, inclusiv a termenelor prevăzute. După expirarea acestor termene, titularul dreptului nu mai poate valorifica respectivul drept în fața instanței.

Totodată, instanța de recurs constată că, Curtea de Apel Sud, sediul Comrat și-a îndeplinit obligația procesuală pozitivă privind comunicarea actul judecătoresc, utilizând mijloace de transmitere adecvate și conforme exigențelor procedurale, asigurând astfel notificarea deciziei integrale din 13 martie 2025.

În consecință, prin depunerea cererii de recurs la 29 august 2025, recurentul a omis termenul legal de exercitare a căii de atac, deși avea obligația procesuală de a manifesta diligența necesară și de a exercita un rol activ în cadrul prezentului litigiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, Daniliuc Nicolae a avut la dispoziție un termen suficient și rezonabil pentru a depune cererea de recurs în termen.

Completul de judecată subliniază că, unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. Buna credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege. Termenul de recurs stabilit la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință. Totodată, imperioase speței sunt și constatările Curții de la Strasbourg, potrivit cărora reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în 4 particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă.

Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al conduitei procesuale pasive a recurentului, care avea obligația legală de a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat tardiv ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și ar submina încrederea în actul de justiție.

Față de cele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată va declara inadmisibil recursul depus de către Daniliuc Nicolae.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. b), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,