2ra-585/25 — Repararea prejudiciului

La 3 noiembrie 2023, Nicolae Daniliuc, a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată către Președintele Republicii Moldova, Procuratura Republicii Moldova, Curtea de Apel Chișinău, Judecătoria Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracțiune, compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică (f. d. 2-17, vol. I).

În motivarea cererii Nicolae Daniliuc a menţionat că s-a adresat Procurorului General al Republicii Moldova cu o plângere penală prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privinţa membrilor Comisiei pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova în temeiul art. 284, art. 327 alin.(3), art. 328 alin.(3) din Codul penal.

Reclamantul a susținut că la 9 iunie 2023 a fost înștiințat despre ordonanța de refuz în primirea şi începerea urmării penale din 31 martie 2023. La 16 iunie 2023 a contestat ordonanța în ordinea art. 2991, 2992 din Codul de procedură penală.

Ulterior, prin ordonanța din 3 iulie 2023 a Procuraturii mun. Chişinău, s-a dispus respingerea plângerii în ordinea art. 2991, 2992 din Codul de procedură penală.

Nicolae Daniliuc, a menţionat faptul că a contestat la 20 iulie 2023 acțiunile organului de urmărire penală în ordinea art. 313 din Codul de procedură penală.

Reclamantul a comunicat că prin încheierea din 20 octombrie 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În opinia reclamantului, ar fi o aberație totală ca o încheiere judecătorească asupra refuzului de a dispune începerea urmăririi penale să fie irevocabilă. În așa circumstanţe art. 313, 473 din Codul de procedură 1 penală se contrazice cu art. 4, 7 şi 8 din Constituția, nu au puterea juridică şi nu produce efecte juridice.

Nicolae Daniliuc, a susținut că organul de urmărire penală cât şi procurorii nu au oferit un răspuns la toate întrebările, formulate, așa cum prevede articolul 6§1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale şi anume obligaţia anchetei de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere.

Reclamantul a considerat, că organul de urmărire penală, procurorii, instanţele de judecată din Republica Moldova au încălcat flagrant prevederile art. 19, 254, 274, 313, 437 - 551 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

În viziunea reclamantului, în cauză există fapta infracțională şi elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de 284, 327 alin.(3), art. 328 alin.(3) din Codul penal.

Nicolae Daniliuc a solicitat, încasarea în mod solidar de la pârâți suma de 550 000 euro cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune şi cheltuieli de asistența juridică în cuantum de 10000 lei.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea în temeiul art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1, 6, 13, 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. l, 4, 7, 8, 20, din Constituția Republicii Moldova, articolele 19, 2006 Cod civil.

Colegiul civil, a reţinut că actul judecătoresc nu poate face obiectul unor acțiuni de răspundere materială și morală, cu excepția cazului în care vina este dovedită printr-o sentință judecătorească, iar cu referire la pretinsa încălcare a drepturilor garantate de lege, se referă în întregime la fondul actelor judiciare, la motivarea soluției instanței, la prevederile legale, care în opinia reclamantului urmau a fi aplicate raportului juridic, însă potrivit principiilor constituționale, nimeni în afara instanțelor judecătorești, în ordinea și procedura stabilită de atac, nu este în drept să se implice în examinarea cauzelor la instanțele judecătorești competente sau să se expună asupra legalității și temeiniciei hotărârilor emise.

Instanţa de apel a menţionat, că dezacordul cu acțiunile întreprinse de organele de stat menționate de apelant nu generează o răspundere patrimonială, astfel, nefiind constatată o încălcare a dreptului la examinarea plângerii penale.

Daniliuc Nicolae nu poate pretinde la repararea prejudiciului moral, or, în raport cu apelantul nu sunt identificate acțiuni de constrângere sau vătămare sau altele prevăzute expres de lege, din care motive, cele enunțate nu pot constitui temei de despăgubire. Potrivit conținutului normei legale invocate, o condiție pentru dispunerea reparării prejudiciului constituie existența unui delict civil, iar în speță, Nicolae Daniliuc nu a demonstrat existența unei fapte ilicite și legătura dintre fapta ilicită invocată și pretinsul prejudiciu cauzat.

Instanţa de apel a remarcat că apelantul nu a demonstrat întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale, în special, în condițiile în care nu a fost demonstrată fapta ilicită a statului invocată de către reclamant, care să decurgă din încălcarea drepturilor de la art. 19, 254, 265, 274 din Codul de procedură penală.

Colegiul civil, a reţinut că dezacordul al apelantului cu actele procesuale emise de organele procuraturii și instanțele de judecată, nu este suficient pentru a-l considera ilegal sau pentru antrenarea răspunderii statului. 3

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 13 iunie 2025, în adresa părţilor, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele cauzei (f. d. 206, vol. I), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 august 2025 (f. d. 3-141).

La 22 septembrie 2025, în adresa intimaţilor a fost expediate copiile recursului declarat de Nicolae Daniliuc, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică anexată la materialele dosarului (f. d. 20, vol. II).

Prin referinţă depusă la 14 noiembrie 2025, secretară generală adjunctă, în cadrul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, Lilia Tonu a solicitat declararea inadmisibilităţii cererii de recurs depusă de Nicolae Daniliuc. 4

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 5

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Sud, sediul Comrat și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanţei de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanţa de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Nicolae Daniliuc, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Nicolae Daniliuc, deciziei din 15 aprilie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7