C.M. împotriva Elveției

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 7318/09 C.M. împotriva Elveției depusă la 26 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, C.M., este un național elvețian, care s-a născut în 1945 și trăiește în Zug. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 mai 2001, Curtea Zürich de Asigurări Sociale a ordonat fondului de pensii ASGA (denumit în continuare: fondul de pensii) să plătească pe reclamant o pensie retroactivă începând cu 11 iunie 1993. Hotărârea a devenit finală. La 29 august 2003, fondul de pensii a informat reclamantul cu privire la plata achizițiilor. Reclamantul a inițiat procedurile în cadrul Curții de Asigurări Sociale Zürich la 22 decembrie 2003, ce a solicitat alte plăți și o recalificare a dobânzilor.

După o decontare extrajudiciară la 1 aprilie 2004, reclamantul a retras procedura. La 14 septembrie 2007, reclamantul a depus din nou o cerere la Curtea Zürich de Asigurări Sociale împotriva fondului de pensii pentru plăți suplimentare și 5 % dobânzi începând cu 11 iunie 1998. El a afirmat că pensia sa a fost redusă ilegal de către inculpat. El a solicitat în continuare reducerea unei „perioade de așteptare de 720 de zile”. În răspunsul său, fondul de pensii a făcut referire la decontarea din 1 aprilie 2004 și a solicitat concedierea cererii. Într-o hotărâre din 12 martie 2008 Curtea Zürich de Asigurare Socială a respins cererea reclamantului, declarând că decontarea a acoperit cererea în cadrul acestei proceduri și, prin urmare, a devenit res iudicata prin retragerea procedurii în aprilie 2004. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii într-o scrisoare din 19 aprilie 2008. El s-a plâns că a primit răspunsul inculpatului din 19 octombrie.

2007 numai la 10 martie 2008. Având în vedere că hotărârea a fost deja pronunțată la 12 martie 2008, el nu a fost acordat nici o posibilitate de a răspunde. El a susținut în continuare că a fost înșelat în aprilie 2004, când a fost de acord cu soluționarea, deoarece el nu a fost conștient în acel moment de hotărârea Curții Supreme Federale pentru Asigurări din 24 de ani. Noiembrie 2003, în timp ce fondul de pensii trebuie să fi fost pe deplin conștient de această hotărâre. Prin urmare, el a susținut că a fost intenția fondului de pensii de a-l înșela. Într-o hotărâre din 8 august 2008, Curtea Supremă Federală a respins recursul reclamantului, subliniind că aceaceasta a fost obligată de concluziile factuale ale instanței de primă instanță.

A calificat afirmațiile reclamantei în ceea ce privește presupusa înșeală ca fiind o nouă acuzație privind recursul, care este inadmisibilă. Curtea Supremă Federală a susținut că ar fi putut fi cunoscut despre hotărârea din 24 noiembrie 2003 înainte. A fost deja publicată pe internet și în mai multe reviste de lege la momentul acordării. Curtea nu a răspuns la plângerea reclamantului cu privire la faptul că nu a fost în măsură să formuleze observații cu privire la argumentele inculpate.Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale dreptului intern aplicabile la momentul procedurii instantanee citite după cum urmează: Legea Curții Supreme Federale – Bundesgerichtsgesetz – din 17 iunie 2005 (în vigoare la 1 ianuarie 2007) art. 99 1. Noile fapte sau dovezi pot fi prezentate numai în măsura în care hotărârea instanței de judecată a prezentat motive pentru astfel de depuneri.

2. Noile cereri sunt inadmisibile. art. 102 Schimbul de cereri scrise 1. În măsura în care este necesar, Curtea Supremă Federală face apel la instanța anterioară și la toate părțile implicate în procedură și la autoritățile relevante pentru observații și stabilește un termen pentru depuneri. 2. Curtea inferioară transmite înregistrările cazului în aceeași perioadă. În general, nu există schimb ulterior de depuneri scrise. art. 121 Încălcarea normelor procedurale Se poate solicita revizuirea unei hotărâri ale Curții Supreme Federale dacă: a. normele privind compunerea instanței sau prejudecății au fost încălcate; b. instanța a acordat mai mult sau altceva decât ceea ce a fost solicitat, fără a fi autorizat prin lege să facă acest lucru, sau mai puțin decât a recunoscut pârâtul; c. o cerere a rămas fără hotărâre; d. Curtea nu a luat în considerare, fără îndoială, faptele relevante prezentate în dosar.

Legea privind Curtea de Securitate Socială a Cantonului Zurich Gesetz über das Sozialversicherungsgericht – din 7 martie 1993 Secțiunea 19 1. Cealaltă parte are posibilitatea de a prezenta observații scrise. Dovezile menționate sunt specificate și, în măsura posibilului, prezentate în același timp. 2. În cazul în care plângerea este inadmisibilă sau vădit nefondată, instanța poate decide imediat fără audiere anterioară a cealaltă parte. 3. Se poate ordona un nou schimb de cereri scrise sau, dacă circumstanțele o justifică, se poate programa o audiere orală. 4. Părțile vor fi solicitate să își completeze prezentarea în cazul în care acestea sunt incomplete sau neclare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura dinaintea instanței de primă instanță a fost necorespunzătoare, deoarece dreptul său de a răspunde la argumentele scrise ale acuzatului a fost încălcat.

Afirmă că procedurile în fața Curții Supreme Federale nu sunt previzibile și nu sunt supuse procedurilor secrete. El susține în continuare că soluționarea extrajudiciară a fost elaborată într-un mod neclar la scop. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge în cele din urmă că nu a avut niciun remediu intern eficace pentru a se plânge de încălcarea menționată la art. 6 § 1 din Convenție. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește dreptul său de a face observații cu privire la depunerea inculpatului?

SECOND SECTION

Application no. 7318/09 C.M. against Switzerland lodged on 26 January 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, C.M., is a Swiss national, who was born in 1945 and lives in Zug. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 29 May 2001 the Zürich Social Insurance Court ordered the ASGA pension fund (hereafter: pension fund) to pay the applicant a pension retroactively from 11 June 1993. The judgment became final. On 29 August 2003 the pension fund informed the applicant about the payment of arrears. The applicant initiated proceeding in the Zürich Social Insurance Court on 22 December 2003, claiming further payments and a recalculation of interest. After an out-of-court settlement on 1 April 2004 the applicant withdrew the proceedings.

On 14 September 2007 the applicant again lodged a claim with the Zürich Social Insurance Court against the pension fund for further payment and 5 % interest as from 11 June 1998. He alleged that his pension had been unlawfully reduced by the defendant. He further asked for a reduction of a “waiting period of 720 days”. In its response the pension fund referred to the settlement of 1 April 2004 and asked for dismissal of the claim. In a judgment of 12 March 2008 the Zürich Social Insurance Court dismissed the applicant’s claim, finding that the settlement covered the claim in these proceedings and therefore had become res iudicata by the withdrawal of the proceedings in April 2004. The applicant appealed against the judgment in a letter of 19 April 2008. He complained that he had received the defendant’s response of 19 October 2007 only on 10 March 2008. As the judgment had already been pronounced on 12 March 2008 he had not been granted any possibility to reply.

He further argued that he had been deceived in April 2004 when he agreed to the settlement, as he had not been aware at that time of the judgment of the Federal Supreme Court for Insurance Matters of 24 November 2003, whereas the pension fund must have been fully aware of that judgment. Therefore, he claimed it was the pension fund’s intention to deceive him. In a judgment of 8 August 2008 the Federal Supreme Court dismissed the applicant’s appeal. It pointed out that it was bound by the factual findings of the first instance court. It qualified the claims of the applicant with regard to the alleged deceit as a new submission on appeal, which was inadmissible. It further held that although the claim for further pension payments was not res iudicata , the applicant could not challenge the out-of-court settlement on the ground of deceit any longer.

The Federal Supreme Court held that he could have known about the judgment of 24 November 2003 beforehand. It had already been published on the internet and in several law journals at the time of the settlement. The court did not respond to the applicant’s complaint about not being able to comment on the defendant’s submissions. B. Relevant domestic law The relevant provisions of the domestic law as applicable at the time of the instant proceedings read as follows: Federal Supreme Court Act – Bundesgerichtsgesetz – of 17 June 2005 (in force as of 1 January 2007) Article 99 1. New facts or evidence may be submitted only to the extent that the judgment of the lower court gave cause for such submissions.

2. New claims are inadmissible. Article 102 Exchange of written submissions 1. Insofar as necessary, the Federal Supreme Court serves the appeal on the previous court and on all parties involved in the proceedings and on relevant authorities for observations and sets a time limit for submissions. 2. The lower court transmits the records of the case in the same period. 3. In general, there is no subsequent exchange of written submissions. Article 121 Violation of procedural rules The revision of a judgment of the Federal Supreme Court may be requested if: a. rules concerning the composition of the court or concerning bias have been violated; b. the court granted more or something else than what was asked for, without being authorised by law to do so, or less than the defendant had acknowledged; c. a claim has remained without judgment; d. the court inadvertently has not taken into account relevant facts contained in the record.

Law on the Social Security Court of the Canton Zurich – Gesetz über das Sozialversicherungsgericht – of 7 March 1993 Section 19 1. The other party shall have the opportunity to submit written comments. The evidence referred to shall be specified and to the extent possible submitted at the same time. 2. If the complaint is inadmissible or manifestly ill-founded the court may decide immediately without prior hearing of the other party. 3. A further exchange of written submissions may be ordered, or if the circumstances warrant it, an oral hearing can be scheduled. 4. The parties will be requested to complete their submissions if they were incomplete or unclear. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings before the first instance court were unfair as his right to reply to the written submissions of the defendant was violated.

On appeal his right to fair proceedings was violated as an exchange of written submissions has not taken place before the Federal Supreme Court. He alleges that the proceedings before the Federal Supreme Court are not predictable and amount to secret proceedings. He further alleges that the out-of-court settlement was drafted in an unclear manner on purpose. Invoking Article 13 of the Convention the applicant finally complains that he had no effective domestic remedy at hand to complain about the aforementioned violation of Article 6 § 1 of the Convention.

QUESTION TO THE GOVERNMENT

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected as regards his right to comment on the submissions of the defendant?