ARSOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ARSOV v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2013)
SECȚIA ÎNTÂI
Cererea nr. 27936/10
Zoran ARSOV
împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei
introdusă la 11 mai 2010
EXPUNEREA FAPTELOR
Reclamantul, dl Zoran Arsov, este cetățean macedonean, născut în 1983, care locuiește în Probištip. Este reprezentat în fața Curții de dl P. Edrovski, avocat care își exercită profesia în Kočani.
Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant și astfel cum au fost stabilite în procedura penală împotriva sa (a se vedea mai jos), pot fi rezumate după cum urmează.
La o dată nespecificată în ianuarie 2006, reclamantul a cumpărat 46,3 grame de marijuana.
La 10 februarie 2006, reclamantul i-a dat 4,6 grame de marijuana prietenului său N.J., iar la 11 februarie 2006, reclamantul le-a permis prietenilor săi I.K. și K.J. să consume marijuana sa.
La 12 și, respectiv, 13 februarie 2006, poliția a percheziționat locuința lui N.J. și a reclamantului.
La 13 februarie 2006, Departamentul de Criminalistică (Оддел за криминалистичка техника) al Ministerului de Interne („Ministerul”) a întocmit două rapoarte de expertiză (вештачење) potrivit cărora probele examinate confiscate în timpul perchezițiilor la locuințele lui N.J. și a reclamantului erau marijuana.
La 14 februarie 2006, Departamentul de Criminalistică a efectuat o analiză a mostrelor de urină de la I.K. și K.J. și a detectat urme de componente ale marijuanei.
La 29 mai 2006, reclamantul a fost trimis în judecată pentru trafic de droguri („prima infracțiune”), precum și pentru înlesnirea consumului de droguri („a doua infracțiune”).
La 19 martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Štip („instanța de fond”) l-a găsit pe reclamant vinovat de ambele acuzații și l-a condamnat la o pedeapsă unică de un an de închisoare.
La 15 mai 2007, reclamantul a declarat apel în fața Curții de Apel din Štip („instanța de apel”), contestând constatările rapoartelor de expertiză și admisibilitatea acestora, având în vedere faptul că fuseseră întocmite de Minister.
La 28 septembrie 2007, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare, întrucât, printre altele, rapoartele de expertiză fuseseră întocmite de Minister din proprie inițiativă, iar nu în urma unei dispoziții a instanței. În consecință, hotărârea instanței de fond se baza pe probe inadmisibile și încălca art. 6 din Convenție.
La 13 mai 2008, aparent în urma dispoziției instanței de fond, Departamentul de Criminalistică al Ministerului a întocmit un nou raport de expertiză. Se pare că acest nou raport viza doar marijuana găsită la locuința reclamantului.
La 15 octombrie 2008, instanța de fond l-a găsit pe reclamant vinovat de prima infracțiune și l-a achitat de a doua infracțiune.
La 14 ianuarie 2009, instanța de apel a trimis cauza la instanța de fond spre o nouă examinare.
La 11 martie 2009, astfel cum a afirmat reclamantul, instanța de fond i-a respins cererea de efectuare a unei expertize independente asupra marijuanei. La aceeași dată, instanța de fond l-a găsit pe reclamant vinovat de prima infracțiune, care a inclus și faptele reclamantului care fuseseră anterior calificate drept a doua infracțiune, și l-a condamnat la o pedeapsă cu suspendare. În hotărârea sa, instanța de fond s-a bazat în întregime pe rapoartele de expertiză din 13 și 14 februarie 2006. Aceasta nu a făcut nicio referire la raportul de expertiză din 13 mai 2008.
Reclamantul și procurorul au declarat apel. Reclamantul și-a reiterat argumentele anterioare privind admisibilitatea „constatărilor și analizelor întocmite de Minister”. A adăugat că niciun raport de expertiză nu putea fi întocmit de Minister, indiferent dacă instanța de fond dispusese acest lucru. A afirmat că, calitatea marijuanei era decisivă pentru acuzațiile penale împotriva sa, deoarece era de calitate inferioară și nu putea fi, prin urmare, clasificată ca drog. Procurorul a declarat și el apel, solicitând o pedeapsă cu închisoarea.
La 7 septembrie 2009, instanța de apel a respins apelul reclamantului, a admis apelul procurorului și l-a condamnat pe reclamant la un an de închisoare. Instanța de apel a afirmat, printre altele, că raportul de expertiză fusese întocmit în urma dispoziției instanței de fond.
La 18 noiembrie 2009, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de revizuire extraordinară a unei hotărâri definitive, inclusiv obiecția sa privind expertiza. Aceasta a afirmat că raportul de expertiză din 13 mai 2008 fusese obținut în mod legal, întrucât fusese întocmit de Minister, care era competent să efectueze acea examinare. În plus, raportul de expertiză fusese întocmit în urma dispoziției instanței de fond. Aceasta a considerat, în continuare, că reclamantul interpretase greșit jurisprudența Curții (Stoimenov c. fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 17995/02, 5 aprilie 2007) și o opinie pe care Curtea Supremă o adoptase în această privință. Hotărârea a fost comunicată reclamantului la 3 februarie 2010.
PLÂNGERE
Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6 din Convenție, că a fost condamnat pe baza unor probe inadmisibile (rapoartele de expertiză) întocmite de Minister, același organ care a inițiat procedura împotriva sa.
ÎNTREBARE ADRESATĂ PĂRȚILOR
A beneficiat reclamantul de un proces echitabil în privința stabilirii acuzației penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor atunci când instanțele interne au respins cererea reclamantului de examinare independentă și au admis ca probă rapoartele de expertiză întocmite de Ministerul de Interne, care au fost folosite pentru inițierea procedurii penale și care, într-o etapă anterioară, au fost considerate inadmisibile (a se vedea Stoimenov c. fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 17995/02, 5 aprilie 2007)?