Arsov împotriva Macedoniei de Nord

Traducere în română AI

SECȚIA ÎNTÂI

Cererea nr. 27936/10 Zoran ARSOV împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei introdusă la 11 mai 2010

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamantul, dl Zoran Arsov, este cetățean macedonean, născut în 1983, care locuiește în Probištip. Este reprezentat în fața Curții de dl P. Edrovski, avocat care își exercită profesia în Kočani. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant și astfel cum au fost stabilite în procedura penală împotriva sa (a se vedea mai jos), pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată în ianuarie 2006, reclamantul a cumpărat 46,3 grame de marijuana. La 10 februarie 2006, reclamantul i-a dat 4,6 grame de marijuana prietenului său N.J., iar la 11 februarie 2006, reclamantul le-a permis prietenilor săi I.K. și K.J. să consume marijuana sa. La 12 și, respectiv, 13 februarie 2006, poliția a percheziționat locuința lui N.J.

și a reclamantului. La 13 februarie 2006, Departamentul de Criminalistică (Оддел за криминалистичка техника) al Ministerului de Interne („Ministerul”) a întocmit două rapoarte de expertiză (вештачење) potrivit cărora probele examinate confiscate în timpul perchezițiilor la locuințele lui N.J. și a reclamantului erau marijuana. La 14 februarie 2006, Departamentul de Criminalistică a efectuat o analiză a mostrelor de urină de la I.K. și K.J. și a detectat urme de componente ale marijuanei. La 29 mai 2006, reclamantul a fost trimis în judecată pentru trafic de droguri („prima infracțiune”), precum și pentru înlesnirea consumului de droguri („a doua infracțiune”). La 19 martie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Štip („instanța de fond”) l-a găsit pe reclamant vinovat de ambele acuzații și l-a condamnat la o pedeapsă unică de un an de închisoare.

La 15 mai 2007, reclamantul a declarat apel în fața Curții de Apel din Štip („instanța de apel”), contestând constatările rapoartelor de expertiză și admisibilitatea acestora, având în vedere faptul că fuseseră întocmite de Minister. La 28 septembrie 2007, instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare, întrucât, printre altele, rapoartele de expertiză fuseseră întocmite de Minister din proprie inițiativă, iar nu în urma unei dispoziții a instanței. În consecință, hotărârea instanței de fond se baza pe probe inadmisibile și încălca art. 6 din Convenție. La 13 mai 2008, aparent în urma dispoziției instanței de fond, Departamentul de Criminalistică al Ministerului a întocmit un nou raport de expertiză.

Se pare că acest nou raport viza doar marijuana găsită la locuința reclamantului. La 15 octombrie 2008, instanța de fond l-a găsit pe reclamant vinovat de prima infracțiune și l-a achitat de a doua infracțiune. La 14 ianuarie 2009, instanța de apel a trimis cauza la instanța de fond spre o nouă examinare. La 11 martie 2009, astfel cum a afirmat reclamantul, instanța de fond i-a respins cererea de efectuare a unei expertize independente asupra marijuanei. La aceeași dată, instanța de fond l-a găsit pe reclamant vinovat de prima infracțiune, care a inclus și faptele reclamantului care fuseseră anterior calificate drept a doua infracțiune, și l-a condamnat la o pedeapsă cu suspendare. În hotărârea sa, instanța de fond s-a bazat în întregime pe rapoartele de expertiză din 13 și 14 februarie 2006. Aceasta nu a făcut nicio referire la raportul de expertiză din 13 mai 2008. Reclamantul și procurorul au declarat apel.

Reclamantul și-a reiterat argumentele anterioare privind admisibilitatea „constatărilor și analizelor întocmite de Minister”. A adăugat că niciun raport de expertiză nu putea fi întocmit de Minister, indiferent dacă instanța de fond dispusese acest lucru. A afirmat că, calitatea marijuanei era decisivă pentru acuzațiile penale împotriva sa, deoarece era de calitate inferioară și nu putea fi, prin urmare, clasificată ca drog. Procurorul a declarat și el apel, solicitând o pedeapsă cu închisoarea. La 7 septembrie 2009, instanța de apel a respins apelul reclamantului, a admis apelul procurorului și l-a condamnat pe reclamant la un an de închisoare. Instanța de apel a afirmat, printre altele, că raportul de expertiză fusese întocmit în urma dispoziției instanței de fond.

La 18 noiembrie 2009, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de revizuire extraordinară a unei hotărâri definitive, inclusiv obiecția sa privind expertiza. Aceasta a afirmat că raportul de expertiză din 13 mai 2008 fusese obținut în mod legal, întrucât fusese întocmit de Minister, care era competent să efectueze acea examinare. În plus, raportul de expertiză fusese întocmit în urma dispoziției instanței de fond. Aceasta a considerat, în continuare, că reclamantul interpretase greșit jurisprudența Curții (Stoimenov c. fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 17995/02, 5 aprilie 2007) și o opinie pe care Curtea Supremă o adoptase în această privință. Hotărârea a fost comunicată reclamantului la 3 februarie 2010. PLÂNGERE Reclamantul se plânge, în temeiul art. 6 din Convenție, că a fost condamnat pe baza unor probe inadmisibile (rapoartele de expertiză) întocmite de Minister, același organ care a inițiat procedura împotriva sa.

ÎNTREBARE ADRESATĂ PĂRȚILOR

A beneficiat reclamantul de un proces echitabil în privința stabilirii acuzației penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor atunci când instanțele interne au respins cererea reclamantului de examinare independentă și au admis ca probă rapoartele de expertiză întocmite de Ministerul de Interne, care au fost folosite pentru inițierea procedurii penale și care, într-o etapă anterioară, au fost considerate inadmisibile (a se vedea Stoimenov c. fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 17995/02, 5 aprilie 2007)?

FIRST SECTION

Application no. 27936/10 Zoran ARSOV against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 11 May 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Zoran Arsov, is a Macedonian national, who was born in 1983 and lives in Probištip. He is represented before the Court by Mr P. Edrovski, a lawyer practising in Kočani. The facts of the case, as submitted by the applicant and as established in the criminal proceedings against him (see below) may be summarised as follows. On an unspecified date in January 2006 the applicant purchased 46,3 grams of marijuana. On 10 February 2006 the applicant gave 4,6 grams of marijuana to his friend N.J. and on 11 February 2006 the applicant enabled his friends I.K. and K.J. to use his marijuana. On 12 and 13 February 2006 the police searched N.J. and the applicant’s home, respectively. On 13 February 2006 the Forensic Department ( Оддел за криминалистичка техника ) of the Ministry of Interior (“the Ministry”) drew up two expert reports ( вештачење ) according to which the examined samples seized during the searches of N.J.

and the applicant’s home were marijuana. On 14 February 2006 the Forensic Department made an analysis of the urine samples of I.K. and K.J. and detected traces of marijuana components. On 29 May 2006 the applicant was indicted for trafficking in drugs (“the first offence”) as well as on the account of enabling drug consumption (“the second offence”). On 19 March 2007 the Štip Court of First Instance (“the trial court”) found the applicant guilty on both counts and convicted him to a single sentence of one year’s imprisonment. On 15 May 2007 the applicant appealed before the Štip Court of Appeal (“the appellate court”) challenging the findings of the expert reports and their admissibility given the fact that they had been drawn up by the Ministry.

On 28 September 2007 the appellate court remitted the case since inter alia the expert reports had been drawn up by the Ministry on its own motion and not upon a court order. Consequently, the trial court’s judgment was based on inadmissible evidence and in violation of Article 6 of the Convention. On 13 May 2008, apparently upon the trial court’s order, a new expert report was drawn up by the Ministry’s Forensic Department. It appears that this new report concerned only the marijuana found in the applicant’s home. On 15 October 2008 the trial court found the applicant guilty in respect of the first offence and acquitted him in respect of the second offence. On 14 January 2009 the appellate court remitted the case to the trial court for fresh consideration.

On 11 March 2009, as stated by the applicant, the trial court dismissed his request for an independent expert examination of the marijuana. On the same date, the trial court found the applicant guilty for the first offence which subsumed the applicant’s acts that had previously been qualified under the second offence and sentenced him to a suspended prison term. In its judgment, the trial court relied entirely on the expert reports of 13 and 14 February 2006. It did not make any reference to the expert report of 13 May 2008. The applicant and the public prosecutor appealed. The applicant reiterated his earlier arguments regarding the admissibility of the “findings and analyses drawn up by the Ministry”.

He added that no expert report could be drawn up by the Ministry regardless whether the trial court ordered it. He stated that the marijuana’s quality was decisive for the criminal charges against him since it was of a low quality and could not be therefore classified as a drug. The public prosecutor also appealed and asked for a prison sentence. On 7 September 2009 the appellate court dismissed the applicant’s appeal, upheld the public prosecutor’s appeal and convicted the applicant to one year’s imprisonment. The appellate court stated inter alia that the expert report had been drawn up upon the trial court’s order. On 18 November 2009 the Supreme Court dismissed the applicant’s request for extraordinary review of a final judgment, including his objection about the expert examination.

It stated that the expert report of 13 May 2008 had been lawfully obtained since it had been drawn up by the Ministry, which had been competent to carry out that examination. Furthermore, the expert report had been drawn up upon the trial court’s order. It further considered that the applicant had misinterpreted the Court’s case-law ( Stoimenov v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 17995/02, 5 April 2007) and an opinion that the Supreme Court had adopted in this regard. The applicant was served with the judgment on 3 February 2010. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 of the Convention in that he was convicted on the basis of inadmissible evidence (the expert reports) drawn up by the Ministry, the very same body that initiated the proceedings against him.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the principle of equality of arms respected when the domestic courts dismissed the applicant’s request for independent examination and admitted in evidence the expert reports drawn up by the Ministry of Interior, which were used to initiate the criminal proceedings and which in the earlier stage were found to be inadmissible (see Stoimenov v. the former Yugoslav Republic of Macedonia no. 17995/02, 5 April 2007)?