Duško Ivanovski împotriva Macedoniei de Nord

Reclamantul s-a născut în 1971 și trăiește în Skopje. La 4 februarie 2003, reclamantul a fost prins de poliție pe o locație din Skopje și a căutat. După cum se indică în dosarul de căutare, pe care reclamantul a semnat în mod corespunzător, căutarea a fost efectuată fără mandat de judecată și în absența martorilor, astfel cum se prevede la art. 200 alineatul (4) și art. 202 alineatul (2) din Actul de procedură penală („Legea”, a se vedea punctul 32 de mai jos). Poliția a confiscat 13 chei și un telefon mobil de la el. Căutarea a fost finalizată la 14:10 pm. În această dată, un judecător investigator al Tribunalului de Primă Instanță („jurisprudență”) a eliberat două mandate de căutare separate (Kri.br.34/03 și Kri.br.35/03) privind două apartamente (n. 8 și 9 în clădirea în care a locuit reclamantul) și alte imobile (нареда δа δретрес на дом и друשи δростори) deținute de tatăl reclamantului.

Mandatele de căutare au fost emise cu privire la suspiciunile rezonabile că reclamantul a fost implicat în traficul de droguri. Ambele apartamente și pivnițele însoțitoare au fost căutate în acea zi în prezența tatălui reclamantului și a doi vecini, care au acționat ca martori. Șapte pachete care conțin o substanță necunoscută au fost găsite. Un ofițer de poliție autorizat, vecinii, precum și tatăl reclamantului, care a fost specificat în înregistrările de căutare ca ocupant al sediilor, a semnat înregistrările de căutare fără nicio opoziție. Căutările au fost finalizate la ora 18:00 și 19:30.

La cererea celor care au participat la căutare, următoarea notă a fost inclusă în în înregistrarea de căutare privind apartamentul nr. 9: „Pachetele au fost găsite în pivniță aparținând apartamentului nr. 10 din aceeași clădire, care a fost deschisă cu o cheie confiscată în timpul cauzei personale a [reclamantului] … ” 9. După cum se indică în respectivul dosar de căutare, a fost emis un certificat de confiscare a proprietății (“certificarea”) privind cele șapte pachete găsite în pivniță. Acesta a afirmat că pachetele au fost confiscate în legătură cu o crimă pedepsită în temeiul Codului Penal (trafic de droguri). Reclamantul nu a fost prezent în pivniță în timp ce acestea au fost căutate, dar au fost aduse în locație după aceea (a se vedea § 16). El a semnat certificatul de confiscare ca persoană de la care au fost confiscate pachetele.

10. La 5 februarie 2003, Biroul de Investigații Criminale de la Ministerul Internului (“Barocul”, Čектор δа криминалистиька темника) a efectuat o examinare expertă a cârtiței care aveau securizat pivnița nr.10 și 13 chei care au fost confiscate de la solicitant. Potrivit raportului expert din acea dată (nu. 10.2.6-5520/1), sistemul de blocare a blocajului a fost deteriorat și ar putea fi deschis cu orice obiect, inclusiv cu toate cheile confiscate de la solicitant. 11. În alt raport de experți (X-164/2003) din acea dată, Biroul a confirmat că cinci pachete găsite în pivniță nr.10 conțin 2,296 kg de heroină. În ceea ce privește celelalte 0,991 kg găsite în celelalte două pachete, raportul a afirmat că acestea conțin două substanțe care au fost adesea amestecate cu heroină, confirmate de un raport suplimentar de experți al Biroului din 10 februarie 2003 (nr. X-164/2/2003).

După cum se indică în raportul X-164/2003, fiecare dintre cele șase pachete găsite în pivniță conținută între 486gr și 527gr. 12. Un al treilea raport expert al Biroului (SK-164/2003) din 5 februarie 2003 care se referă la o amprentă găsită pe una dintre ambalajele confiscate în pivniță nr.10 a declarat: "Amprentele găsite au fost introduse în sistemul de căutare automată a amprentelor ... după verificarea listei de candidați suspectați, s-a stabilit că [amprentele] corespunde (degetul mediu al reclamantului) ..." 13. În aceeași dată, Ministerul Internului a depus o plângere penală la procurorul public acuzând reclamantul de trafic de droguri. În sprijin, acesta a prezentat dovezile descrise mai sus (a se vedea punctele 6-12 de mai sus) și o serie de fotografii.

14. La 5 februarie 2003, un judecător investigator al instanței de judecată a examinat reclamantul în prezența avocatului său. Reclamantul a rămas tăcut. El a confirmat totuși că a semnat înregistrarea cauzei sale personale și a două certificate de confiscare a bunurilor. Judecătorul investigator a deschis o anchetă împotriva reclamantului și a ordonat detenția anterioară timp de treizeci de zile. 15. La 17 februarie 2003, procurorul a depus o acuzație în fața instanței de judecată, acuzând reclamantul că a fost în posesia și ofertat pentru vânzare 5 pachete care conțin 2,396 kg (ponderea a fost specificată la 2,296 kg mai târziu la proces) de heroină și 0,991 kg de alte substanțe interzise, care au fost găsite în pivnița clădirii în care locuise.

16. La o audiere din 19 martie 2003, instanța de judecată a examinat reclamantul, care a refuzat orice legătură cu drogurile găsite în pivniță. În ceea ce privește pivnița, el a susținut că aparține unei terțe părți, pe care nu le cunoștea. El a afirmat în continuare că după ce a fost arestat, el a fost adus cu o masina de poliție în fața clădirii în care locuia. El a așteptat în mașină timp de o oră sau două înainte ca poliția să-l aducă la pivniță. El a susținut că au existat mulți oameni (меаниδа) acolo, inclusiv cinci inspectori de poliție care i-au cerut să țină pachetele în mâinile sale pentru a-l fotografia. De asemenea, reclamantul a afirmat: „Ei m - au forțat să ating drogurile; nu-mi amintesc cum arătau pachetele și cât de multe erau.

La acel moment, poate că am atins (drogurile), nu-mi amintesc. Apoi m - au fotografiat; am refuzat [să coopereze] tot timpul. Tatăl meu a fost, de asemenea, prezent. Apoi, m-au adus la poliție (stare) unde m-au forțat din nou să iau [pachetul de] droguri, să-l țină în mâinile mele pentru a face fotografii... Apoi, au început să mă bată și să sar peste cătușe (put) pe mâinile mele, pentru a [mă face] să ating drogurile. Apoi, mi-au luat amprentele. Am fost din nou maltratat fizic. Ei s-au oprit când avocatul meu a sosit...” 17. În ceea ce privește presupusele maltraturi de către poliție, el a declarat că el nu a cerut nici asistență medicală și a informat judecătorul investigator din cauza frică de mai multe maltraturi de către poliție.

El nu a văzut cum și ce cheie a fost folosit pentru a deschide ușa pivniței pentru că el a fost, atunci, în mașina de poliție. El a afirmat, de asemenea, că a semnat în prezența unui ofițer de poliție și a doi martori. El a semnat în mod voluntar înregistrările de confiscare privind cheile găsite în posesia sa. În ceea ce privește certificatul de confiscare privind drogurile pe care el le-a declarat: „... Probabil am semnat atunci când ei (ofițerii de poliție) mi-au dat cinci foi de hârtie pentru a semna...” 18. Avocatul reclamantului a cerut ca instanța să examineze tatăl reclamantului în ceea ce privește locul în care au fost găsite drogurile și titlul în apartament. Într-o declarație, tatăl reclamantului a confirmat că poliția i-a arătat două mandate de căutare și că căutarea a fost efectuată în prezența sa și a celor din doi vecini.

De asemenea, el a declarat: „... Folosesc alte pivnițe în clădire, și anume două pivnițe mici pe care le-am construit și altul care aparține... Când ei nu au găsit nimic (în pivnițe), un polițist ... a intrat în pivniță nr.10, care este folosit în prezent de sora P.G., care deține apartamentul și pivniță. După un timp, polițiștii au deschis ploaie cu cheile confiscate de [ reclamantul]... După o jumătate de oră, un polițist m-a sunat și mi-a spus că a găsit ceva în poșta de ventilație a pivniței... am văzut o pungă de plastic. După ce a luat bagajele, am observat că erau șapte bagaje. Le-a pus pe o foaie de metal. Înainte de a face acest lucru, el a chemat martorii, și anume cei doi vecini, care au confirmat ceea ce căutau.

Ei au numit fiul meu Duško. Când a sosit, [ofițerul de poliție] i-a spus să stea lângă foaie de metal pentru a fi fotografiat. De fapt, el l-a împins împotriva foaie de metal și apoi [ reclamantul], pentru a nu cădea în jos, a atins foaie de metal cu mâinile lui. Astfel, el a atins pachetele. Ei l-au fotografiat cu pachetele și l-au luat din nou. Apoi au adus câinele. Apoi am mers sus la apartament. [Ofițerul de poliție] m-a forțat să semnez recordul că pachetele au fost găsite în pivniță nr.10, ceea ce am făcut. Asta a însemnat că ei nu au găsit nimic în locul meu, dar în [cellar aparținând] apartamentul nr.10.” 19. După cum se indică în dosar, tatăl reclamantului a reiterat că pivnița nr.10 a fost deschisă cu o cheie găsită în posesia reclamantului, care a aparținut unui alt pavloc.

De asemenea, el a declarat: „Vreau să spun că două chei ale noastre (cheie a reclamantului și a acestuia) sunt montate în acel pavloc. [Ofițerul de poliție] de fapt a deschis (padlock) cu una dintre cheile mele și a aflat că una dintre cheile pe care Duško le-a pus în pachet. [Ei] au fost o pereche, din care am avut unul și Duško a avut celălalt.” 20. Tatăl reclamantului a declarat, de asemenea, că ofițerul de poliție nu purta mănuși atunci când a luat pachetele. El a pus mănuși pe mai târziu. 21. În remarcile sale de încheiere făcute la judecată, avocatul reclamantului a contestat că nu au fost eliberate mandate de căutare în ceea ce privește căutarea personală a reclamantului și căutarea pivniței nr.10.

În lipsa oricărui martor martor, nu au existat dovezi directe care să lege reclamantul cu drogurile, care au fost ascunse într-o pivniță care aparținea unui terț și ar fi putut fi deschise cu orice cheie. El a susținut, de asemenea, că amprenta reclamantului a fost asigurată în absența unui expert și că poliția a căutat o examinare expertă ex post facto. El a susținut că raportul expert SK-164/2003 (a se vedea punctul 12 de mai sus) nu era clar și imprecis, deoarece nu conținea informații cu privire la modalitatea și circumstanțele în care amprenta a fost asigurată. În plus, ar fi fost imposibil ca reclamantul să manipuleze ambalajele cu un singur deget. El susține, de asemenea, că nu au fost găsite amprente pe ploaie și pe pivnița unde au fost găsite medicamente.

22. El a contestat, de asemenea, examinarea expertă a substanței găsite în ambalajele, susținând că aceasta din urmă a fost prea mică pentru a conține materiale compactate în cantitatea indicată în raportul de experți X-164/2003 (a se vedea punctul 11 mai sus). În acest sens, el a susținut că nu s-a stabilit locul și persoana care a determinat cantitatea substanței. El a susținut, de asemenea, că examinările de experți au fost efectuate în absența sa. În plus, el a contestat dacă substanța găsită a fost heroină pură. În acest sens, el a afirmat: „Cred că problema [de la] practică că organismul judecător efectuează, de asemenea, examene de experți înseamnă că dovezile [obținute astfel] nu sunt imparțiale.” 23. La 20 martie 2003, instanța de judecată a condamnat reclamantul, care a avut un caz penal anterior (pensiunea supusă pentru un act de violență), de trafic de droguri și l-a condamnat la închisoare de doi ani și jumătate.

Curtea a stabilit că a depozitat, în scopul de a oferi vânzare, cele cinci pachete care conțin 2.296kg de heroină găsită în pivniță nr.10. Curtea a deținut, printre altele: "Celară nr.10, în cazul în care medicamentele au fost găsite, au fost blocate cu un blocaj care ar putea fi deschis cu orice chei în afară de cele originale. Curtea a stabilit aceste fapte pe baza dovezilor scrise admise ... Examinarea expertului [ Biroului] a confirmat că substanța găsită în pachetele compactate a fost de 2.296kg heroină.

Examinarea expertului a confirmat că amprenta, care a fost găsită și asigurată în timpul examinării la fața locului, corespunde degetului mijlociu drept al acuzatului ... Curtea a examinat argumentele prezentate de apărare ..., dar constată că acestea sunt nesubstanțiate deoarece instanța a stabilit ... că dovezile scrise, în special documentele referitoare la căutarea domiciliului și a altor instituții, au fost elaborate în procedură legală în prezența a doi martori și pe baza unui mandat de căutare emis mai devreme. Martorii participanți sunt vecini care au fost prezenti acolo prin accident și care [tatăl reclamantului] știa. Curtea a stabilit că acuzatul a semnat certificatul pentru proprietatea confiscată fără nicio calificare.

El nu a contestat semnarea sa. Curtea a examinat argumentele [avocatului solicitant] că nu există martori care să corroboreze faptul că acuzatul ascundea drogurile pentru a-l oferi în vânzare și că acuzatul nu putea fi adus în legătură cu drogurile ascunse într-o pivniță care nu îi aparține, dar (curtea) a respins aceste argumente pe baza unei dovezi scrise, în special avizul expert [de imprimare] de [ Biroul], care a confirmat că amprenta digitală corespunde de degetul [degetului] mijloc al [aplicantului]. În consecință, este irelevant faptul că drogurile au fost găsite în pivniță aparținând unei a trei persoane.

Curtea a examinat declarația produsă de [tatăl reclamantului] conform căreia ofițerii de poliție și-au împins fiul împotriva foaiei metalice în care au fost puse droguri și că, pentru a nu cădea, el a atins (pachetele) dar nu a dat nicio greutate deoarece ofițerii de poliție responsabili au acționat în conformitate cu datoria lor oficială și după ce au găsit drogurile pe care le-au fotografiat lângă (pachetele). Nu a existat nici un motiv pentru a împinge acuzatul sau pentru a asigura dovezi cu utilizarea forței. Declarația tatălui a fost prejudecat pentru că se referă la fiul său și este de înțeles că el dorește să ajute [reclamantul] să evite răspunderea penală ...” 24. Într-un recurs din 17 iunie 2003, procurorul public se plângea că sentința dată reclamantului a fost prea lentă.

25. La 24 iulie 2003, reclamantul a interzis hotărârea instanței de judecată, susținând că condamnarea sa a fost bazată pe dovezi inadmisibile, și anume nu a existat niciun mandat de instanță care să autorizeze căutarea pivniței nr.10 și examinarea expertă a substanței și a amprenta constatată pe una dintre ambalajele din pivnița respectivă. El și-a reiterat plângerile cu privire la calitatea și fiabilitatea dovezii experte în amprente (a se vedea punctul 21 de mai sus). În acest sens, el s-a plâns de faptul că instanța de judecată nu a examinat ofițerii de poliție care și-au asigurat amprentele în absența sa, precum și de experții care au elaborat raportul S−164/2003 și a solicitat să fie examinați.

El susține, de asemenea, că instanța de judecată nu ar fi putut să își bazeze în mod valabil hotărârea asupra acestor examinări de experți, deoarece au fost efectuate de Biroul, un organism care a operat în cadrul Ministerului, care a pus în aplicare procedurile penale împotriva acestuia. În consecință, examinațiile au fost prejudecate. Acest lucru se referă atât la dovezile experte în amprente, care, potrivit lui, au fost singurele dovezi care îl leagă de droguri, cât și la examinarea expertă a substanței. În ceea ce privește această ultimă examinare, el a reiterat plângerile sale formulate în remarcile de încheiere (a se vedea punctul 22 de mai sus).

26. Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca instanța să examineze vecinii (proporționând numele și adresele lor) care au participat la căutarea cu privire la acuzațiile sale că amprenta sa găsită pe unul dintre pachete a fost rezultatul unei argumente pe care le-a avut în pivniță cu poliția după ce a refuzat să respecte ordinea lor de a atinge pachetele. 27. La o sesiune publică care a avut loc la 20 mai 2004 în prezența reclamantului și a avocatului său, Curtea de Apel Skopje a respins apelurile și a susținut hotărârea instanței de judecată. dovezile admise în procesul pe care s-a bazat hotărârea nu conțin astfel de deficiențe, astfel încât să fie considerate dovezi ilegale care nu pot servi drept bază juridică pentru hotărâre, în sensul articolului 15 alineatul (2) din Act.

și căutarea personală a acuzatului a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale (relevante) ... Căutarea domiciliului și a altor locuri a fost efectuată de oficiali competenți pe baza unui mandat scris de către judecătorul de investigare ... în prezența doi cetățeni adulți, ca martori și ocuparea locului - [tatăl reclamantului]. În conformitate cu art. 198, 199 și 200 din Lege au fost întocmite și semnate în mod corespunzător de către funcționarul competent, ocupatorul și martorii participanți, în conformitate cu art. 198, 199 și 200 din Legea. Căutarea personală a acuzatului a fost efectuată fără mandat de judecată și în absența martorilor, dar a fost făcută de oficiali competenți din cauza unei suspiciuni rezonabile...

În conformitate cu art. 202 alineatul (2) din lege. În consecință, înregistrările de căutare sunt un motiv valabil pe care s-a bazat hotărârea judecătorului.

Curtea a examinat plângerea ... cu privire la lipsa unei hotărâri de judecător pentru examenele de experți efectuate de [ Biroul] ... în ceea ce privește natura și compoziția substanței și originea dovezilor de amprente; cu toate acestea, Ministerul are competența de a solicita examene de experți … Pe baza dovezilor admise, în special faptul că acuzatul a fost în posesia cheilor de la ușa pivniței; [amprenta reclamantului] găsită pe una dintre pachetele care conțin droguri și certificatul pentru proprietatea confiscată semnată de acuzat, instanța de judecată a stabilit fără îndoială identitatea [reclamantului] ca autor al infracțiunii ... Curtea a examinat plângerea cu privire la cantitatea și compoziția drogurilor, dar a respins faptul că instanța de judecată a stabilit [cantitatea drogurilor], pe baza avizului expert de [ Biroul], care a aplicat (a dat o descriere a metodologiei utilizate).

Curtea a respins plângerea cu privire la obiectivitatea avizelor experte ale [ Biroului], deoarece este un departament fondat și operat în cadrul Ministerului Internului, ca organism de stat, care a fost autorizat să efectueze examinări de experți, astfel cum se prevede la art. 234 alineatul (2) din Legea ... (mai mult, rapoartele de experți) ... s-au bazat pe metode științifice, care permit rezultate valabile ... pe baza dosarului de caz, se poate stabili că, după descoperirea infracțiunii, (ele) dovezi garantate care au fost transmise [ Biroului] al căror experți au determinat identitatea [de reclamantului] aplicand sistemul de căutare automată a amprentelor digitale. Curtea a considerat plângerea cu privire la examinarea [ vecinilor] ca martori ... dar a respins-o deoarece ... [ vecinii] au semnat înregistrările de căutare fără nicio opoziție, ceea ce înseamnă, în toate scopurile practice, că au confirmat [registrul] veracitatea privind căutarea.

Prin urmare, nu este necesar să fie examinate ..." 28. La 6 iulie 2004, reclamantul a depus o cerere de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale („араδе δа вонредно „реисδитуваδе на („равосилна”), susținând că nu a existat nici o probă directă care să-și corrobore vinovăția. În acest sens, el și-a reiterat plângerile că pivnița nr.10 a fost căutată fără un ordin de judecată; că instanța de judecată ar fi trebuit să cheme experții și ofițerii de poliție în ceea ce privește amprenta sa; și că Curtea de Apel a constatat în mod nedrept că examinarea și examinarea vecinilor ar fi fost irelevantă. În acest sens, avocatul reclamantului a declarat că: „... ofițerii (poliția) prezenti în pivniță (n.10) au forțat [reclamantul] să atingă pachetele pentru a confirma dacă [conținuți] au compactat [material].

[Reclamantul] a refuzat să respecte ordinul ofițerilor de a atinge ambalajele și din cauza masei de oameni care se împinge reciproc (δоради настаната меааниδа итурканиδа), el a fost din nou dus la secția de poliție. Aceeași metodă de tratament [de reclamantul] a continuat în secția de poliție, unde a fost forțat să atingă pachetele pentru a obține amprenta [pe ele]...” 29. În plus, el și-a reiterat îngrijorările cu privire la calitatea și imparțialitatea examinărilor de experți efectuate de Biroul (a se vedea punctele 21, 22 și 25 de mai sus) și a solicitat examinarea de experți alternativă a amprentei și a heroinei constatate. 30. La 2 noiembrie 2004, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului și a confirmat hotărârile instanțelor inferiore.

Partea relevantă a hotărârii a fost citită după cum urmează: "... dovezile admise în procesul pe care s-a bazat hotărârea nu conțin astfel de deficiențe, astfel încât să fie considerate dovezi ilegale care nu pot servi drept bază juridică pentru hotărâre, în sensul articolului 15 alineatul (2) din Act. Curtea inferioară a stabilit corect că căutarea casei acuzate și a altor locuri însoțitoare ... și căutarea personală a acuzatului a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale (relevante) ... Căutarea domiciliului și a altor instituții, după cum se dovedește din dovezile scrise admise, a fost efectuată, potrivit acestei instanțe, de oficiali competenți pe baza unui mandat scris de către judecătorul de investigare ... în prezența a doi cetățeni adulți, ca martori și ocupatorul locului- [tatăl reclamantului].

Înregistrările de căutare au fost întocmite și semnate în mod corespunzător de către oficialul competent, ocupatorul și martorii participanți, ceea ce presupune că secțiunea 198, 199 și 200 din Act au fost respectate. Este adevărat că căutarea personală a acuzatului a fost efectuată fără mandat de judecată și în absența martorilor, dar instanțele inferiore au considerat corect că aceste măsuri au fost luate de către funcționarii competenți din cauza unei suspiciuni rezonabile ... în conformitate cu art. 202 alineatul (2) din lege. Prin urmare, înregistrările de căutare sunt un motiv valabil pe care ar putea fi bazată hotărârea instanței. Curtea Supremă a examinat plângerea ... cu privire la lipsa unei hotărâri de judecător de investigare pentru examenele de experți efectuate de [ Biroul] ... cu privire la natura și compoziția substanței și originea probei de amprente, dar a respins-o ca fiind nespinsă.

Curtea a decis în conformitate cu art. 234 alineatul (2) din Legea ... [Curtea] nu poate accepta afirmația formulată în cererea extraordinară de reexaminare cu privire la obiectivitatea avizelor experte ale [ Biroului], deoarece este un departament care a fost fondat și operat în cadrul Ministerului Internului, ca organism de stat, care ar putea fi solicitat să efectueze examinări de experți, astfel cum se prevede la art. 234 alineatul (2) din Legea ... Curtea Supremă consideră că, în cadrul procedurii ordinare, instanța de judecată a hotărât în conformitate cu art. 339 alineatul (2) din Act.

În stabilirea faptelor, a avut în vedere și a evaluat toate dovezile admise la proces, adică a evaluat elementele de probă separat și luate împreună, și pe baza unei astfel de evaluări, a obținut concluzii în cazul în care un anumit fapt a fost stabilit ... Având în vedere cele de mai sus, este clar că, în cadrul procedurii ordinare, toate faptele relevante din punct de vedere juridic au fost stabilite corect ..." 31. La 17 februarie 2005, procurorul public a informat reclamantul că nu există motive pentru a depune o cerere de protecție a legalității în fața Curții Supreme.

5. The applicant was born in 1971 and lives in Skopje. 6. On 4 February 2003 the applicant was apprehended by the police on a location in Skopje and searched. As indicated in the search record, which the applicant duly signed, the search was carried out without a court warrant and in the absence of witnesses, as provided for in sections 200(4) and 202(2) of the Criminal Proceedings Act (“the Act”, see paragraph 32 below). The police confiscated 13 keys and a mobile phone from him. The search was completed at 2.10 pm. 7. On that date, an investigating judge of Skopje Court of First Instance (“the trial court”) issued two separate search warrants (Kri.br.34/03 and Kri.br.35/03) concerning two apartments (nos.

8 and 9 in the building in which the applicant lived) and other premises (наредба за претрес на дом и други простории) owned by the applicant’s father. The search warrants were issued on the reasonable suspicion that the applicant had been involved in drug trafficking. 8. Both apartments and the accompanying cellars were searched that day in the presence of the applicant’s father and two neighbours, who acted as witnesses. Seven packages containing an unknown substance were found. An authorised police officer, the neighbours, as well as the applicant’s father, who was specified in the search records as the occupier of the premises, signed the search records without any objection. The searches were completed at 6 pm.

and 7.30 pm. At the request of those attending the search, the following note was included in the search record concerning apartment no. 9: “The packages were found in the cellar belonging to apartment no. 10 of the same building, which was opened with a key confiscated during the personal search of [the applicant] … ” 9. As indicated in that search record, a certificate of confiscation of property (“the certificate”) was issued concerning the seven packages found in the cellar. It stated that the packages had been confiscated in relation to a crime punishable under the Criminal Code (drug trafficking). The applicant had not been present in the cellars while those were being searched but was brought to the premises afterwards (see § 16 below).

He signed the certificate of confiscation as a person from whom the packages had been confiscated. 10. On 5 February 2003 the Criminal Investigations Bureau at the Ministry of the Interior (“the Bureau”, Сектор за криминалистичка техника) carried out an expert examination of the padlock which had secured cellar no.10 and 13 keys that had been confiscated from the applicant. According to the expert report of that date (no. 10.2.6-5520/1), the locking system of the padlock had been damaged and it could be opened with any object, including all keys confiscated from the applicant. 11. In another expert report (X-164/2003) of that date, the Bureau confirmed that five packages found in cellar no.10 contained 2.296 kg of heroin.

As to the remaining 0.991 kg found in the two other packages, the report stated that they contained two substances that were often mixed with heroin. That was confirmed by an additional expert report of the Bureau dated 10 February 2003 (no. X-164/2/2003). As indicated in the report X-164/2003, each of six packages found in the cellar contained between 486gr and 527gr. The dimensions of the largest package were 20x10x2.2 mm.

12. A third expert report of the Bureau (SK-164/2003) of 5 February 2003 that concerned a fingerprint found on one of the packages confiscated in cellar no.10 stated: "The fingerprints found were entered into the system of automatic search of fingerprints ... it was determined, after verification of the list of suspected candidates, that [the fingerprints] corresponded to (the applicant’s) right middle finger ..." 13. On the same date, the Ministry of the Interior lodged a criminal complaint with the public prosecutor accusing the applicant of drug trafficking. In support, it submitted the evidence described above (see paragraphs 6-12 above) and a number of photographs. 14. On 5 February 2003 an investigating judge of the trial court examined the applicant in the presence of his lawyer.

The applicant remained silent. He confirmed, however, that he had signed the record of his personal search and two certificates of confiscation of property. The investigating judge opened an investigation against the applicant and ordered his pre-trial detention for thirty days. 15. On 17 February 2003 the public prosecutor lodged an indictment with the trial court charging the applicant with having been in possession of and offering for sale 5 packages containing 2.396 kg (the weight was specified to 2.296 kg later at the trial) of heroin and 0.991 kg of other prohibited substances, which had been found in the cellar of the building in which he had lived. 16. At a hearing held on 19 March 2003, the trial court examined the applicant, who denied any connection with the drugs found in the cellar.

As to the cellar, he submitted that it belonged to a third party, whom he did not know. He further stated that after he had been arrested, he had been brought with a police car in front of the building in which he had lived. He had waited in the car for an hour or two before the police had brought him to the cellar. He submitted that there had been many people (мешаница) there, including five police inspectors who had asked him to hold the packages in his hands in order to photograph him. The applicant also stated: “They forced me to touch the drugs; I don’t remember what the packages looked like and how many there were. At that point, maybe I touched (the drugs), I don’t remember. Then they photographed me; I refused [to cooperate] the whole time.

My father was also present. Then, they brought me to the police (station) where they again forced me to take the [package of] drugs, to hold it in my hands in order to take photographs... Then, they started beating me and jumping over handcuffs (put) on my hands in order to [make me] touch the drugs. Then, they took my fingerprints. I was again physically ill-treated. They stopped when my lawyer arrived...” 17. As regards the alleged ill-treatment by the police, he stated that he had neither asked for medical assistance nor had he informed the investigating judge due to fear of further ill-treatment by the police. He had not seen how and what key had been used to open the door of the cellar because he had been, at that time, in the police car.

He further stated that he had signed the search records in the presence of a police officer and two witnesses. He had voluntarily signed the confiscation records regarding the keys found in his possession. As regards the certificate of confiscation concerning the drugs he stated: “... I most probably signed it when they (police officers) gave me five sheets of paper to sign...” 18. The applicant’s lawyer requested that the court examine the applicant’s father regarding the place where the drugs had been found and title to the apartment. In a statement, the applicant’s father confirmed that the police had shown him two search warrants and that the search had been carried out in his presence and that of two neighbours.

He also stated: “... I use other cellars in the building, namely two small cellars that I have constructed and another one which belongs to... When they did not find anything (in his cellars), a policeman ... entered cellar no.10, which is currently used by the sister of P.G., who owns the apartment and the cellar. After some time, policemen opened the padlock with the keys confiscated from [the applicant]... After half an hour, a policeman called me and said that he had found something in the cellar’s ventilation shaft... I saw a plastic bag. After he had taken the bags out, I noticed that there were seven bags. He put them on a metal sheet. Before doing so, he called the witnesses, namely the two neighbours, who confirmed what they were looking at.

They called my son Duško. When he arrived, [the police officer] told him to stand next to the metal sheet in order for him to be photographed. Actually, he pushed him against the metal sheet and then [the applicant], in order not to fall down, touched the metal sheet with his hands. Thus, he touched the packages. They photographed him with the packages and took him away again. Then they brought the dog. Then we went upstairs to the apartment. [The police officer] forced me to sign the record that the packages had been found in cellar no.10, which I did. That meant that they did not find anything in my place, but in the [cellar belonging to] apartment no.10...” 19. As indicated in the record, the applicant’s father reiterated that cellar no.10 had been opened with a key found in the applicant’s possession, which belonged to another padlock.

He also stated: “I want to say that two keys of ours (the applicant’s and his) fitted in that padlock. [The police officer] actually opened (the padlock) with one of my keys and found out that one of the keys that Duško had fitted in the padlock. [They] were a pair, of which I had one and Duško had the other.” 20. The applicant’s father also stated that the police officer had not been wearing gloves when he had taken the packages out. He had put gloves on later. 21. In his concluding remarks made at the trial, the applicant’s lawyer objected that no search warrants had been issued regarding the personal search of the applicant and the search of cellar no.10. In the absence of any eyewitnesses, there had been no direct evidence that would link the applicant with the drugs, which had been hidden in a cellar that had belonged to a third party and could have been opened with any key.

He also argued that the applicant’s fingerprint had been secured in the absence of an expert and that the police had sought an expert examination ex post facto. He maintained that expert report SK-164/2003 (see paragraph 12 above) had been unclear and imprecise because it had contained no information as to the manner and circumstances under which that fingerprint had been secured. Furthermore, it would have been impossible for the applicant to manipulate the packages with only one finger. He further argued that no fingerprints had been found on the padlock and the cellar where the drugs had been found. 22. He also challenged the expert examination of the substance found in the packages, arguing that the latter had been too small to contain compacted material in the quantity indicated in the expert report X-164/2003 (see paragraph 11 above).

In this connection he argued that it had not been established the place and person who had determined the quantity of the substance. He also submitted that the expert examinations had been carried out in his absence. Furthermore, he challenged whether the substance found had been pure heroin. In this connection he also stated: “I think that the problem [arising from] the practice that the prosecuting body also carries out expert examinations means that the evidence [obtained thereby] is not impartial.” 23. On 20 March 2003 the trial court convicted the applicant, who had a previous criminal record (suspended prison sentence for an act of violence), of drug trafficking and sentenced him to two-and-a-half years’ imprisonment.

The court established that he had stored, with the aim of offering for sale, the five packages containing 2.296kg of heroin found in cellar no.10. The court held inter alia: "Cellar no.10 where the drugs were found had been locked with a padlock that could be open with any keys besides the original ones. The court established these facts on the basis of admitted written evidence ... The expert examinations of [the Bureau] confirmed that the substance found in the compacted packages was 2.296kg heroin.

The expert examination confirmed that the fingerprint, which had been found and secured during the on-site examination, corresponded to the accused’s right middle finger ... The court examined the arguments presented by the defense … , but it finds that they are unsubstantiated because the court established ... that the written evidence, notably the record concerning the search of home and other premises had been drawn up in lawful procedure in the presence of two witnesses and on the basis of a search warrant issued earlier. The attending witnesses are neighbours who were present there by accident and whom [the applicant’s father] knew. The court established that the accused had signed the certificate for confiscated property without any qualification.

He did not contest his signature. The court examined the arguments of [the applicant’s lawyer] that there were no witnesses to corroborate that the accused had hidden the drugs in order to offer it for sale and that the accused could not be brought in connection with the drugs hidden in a cellar that did not belong to him, but (the court) dismissed those arguments on the basis of a written evidence, notably the (fingerprint) expert opinion by [the Bureau], which confirmed that the fingerprint corresponded to the [applicant’s] middle finger. Accordingly it is irrelevant that the drugs were found in the cellar belonging to a third person.

The court examined the statement produced by [the applicant’s father] according to which the police officers had pushed his son against the metal sheet where drugs had been put and that, in order not to fall down, he had touched (the packages) but it gave no weight because the responsible police officers acted in compliance with their official duty and after they had found the drugs they photographed him next to (the packages). There was no reason for them to push the accused or to secure evidence with the use of force. The father’s statement was biased because it concerns his son and it is understandable that he wants to help [the applicant] avoid criminal liability ...” 24. In an appeal of 17 June 2003, the public prosecutor complained that the sentence given to the applicant had been too lenient.

25. On 24 July 2003 the applicant appealed against the trial court’s judgment, arguing that his conviction had been based on inadmissible evidence, namely there had been no court warrant authorising the search of cellar no.10 and the expert examinations of the substance and the fingerprint found on one of the packages in that cellar. He reiterated his complaints regarding the quality and reliability of the fingerprint expert evidence (see paragraph 21 above). In this connection he complained about the trial court’s failure to examine the police officers who had secured his fingerprint in his absence, as well as the experts who had drawn up report SК-164/2003 and requested that they be examined.

He further argued that the trial court could not have validly based its judgment on those expert examinations since they had been carried out by the Bureau, a body that operated within the Ministry, which had set in motion the criminal proceedings against him. Accordingly, the examinations had been biased. He also sought to have alternative expert examinations conducted. That concerned both the fingerprint expert evidence, which according to him, had been the sole evidence linking him with the drugs, as well as the expert examination of the substance. As to the latter examination, he reiterated his complaints raised in the concluding remarks (see paragraph 22 above).

26. The applicant also requested that the court examines the neighbours (providing their names and addresses) who had attended the search regarding his allegations that his fingerprint found on one of the packages had been the result of an argument which he had had in the cellar with the police after he had refused to comply with their order to touch the packages. 27. At a public session held on 20 May 2004 in the presence of the applicant and his lawyer, the Skopje Court of Appeal dismissed the appeals and upheld the trial court’s judgment. It held that: "... the evidence admitted at the trial on which the judgment was based do not contain such deficiencies so as to be regarded unlawful evidence that cannot serve as a legal basis for the judgment, within the meaning of section 15(2) of the Act.

As evident from the case-file, the search of the accused’s home and other accompanying premises ... and the personal search of the accused were carried out in accordance with the (relevant) statutory provisions ... The search of the home and other premises was carried out by competent officials on the basis of a written warrant by the investigating judge ... in the presence of two adult citizens, as witnesses and the occupier of the premises-[the applicant’s] father. Search records were drawn up and duly signed by the competent official, the occupier and the attending witnesses, in accordance with sections 198, 199 and 200 of the Act. The personal search of the accused was carried out without a court warrant and in the absence of witnesses, but it was done by competent officials on account of a reasonable suspicion ... in accordance with section 202(2) of the Act.

Accordingly, the search records are a valid ground on which the court judgment was based.

The court examined the complaint ... concerning the lack of an order by the investigating judge for the expert examinations carried out by [the Bureau] ... regarding the nature and composition of the substance and the origin of the fingerprint evidence; however, the Ministry has competence to request expert examinations … On the basis of admitted evidence, especially that the accused was in possession of the keys from the door of the cellar; [the applicant’s] fingerprint found on one of the packages containing drugs and the certificate for confiscated property signed by the accused, the trial court had undoubtedly established [the applicant’s] identity as the perpetrator of the criminal offence ... The court examined the complaint regarding the quantity and composition of the drugs, but it dismissed it finding that the trial court had established [the quantity of the drugs], on the basis of the expert opinion by [the Bureau], which applied (it gave a description of the used methodology).

The court dismissed the complaint regarding the objectivity of the expert opinions of [the Bureau], since it was a department that was founded and operated within the Ministry of the Interior, as a State body, which had been authorised to carry out expert examinations, as specified in section 234(2) of the Act ... (furthermore, the expert reports) ... had been based on scientific methods, which enable valid results ... on the basis of the case-file, it can be established that after the competent officials had discovered the criminal offense, (they) secured evidence which had been transmitted to [the Bureau] whose experts had determined [the applicant’s] identity applying the system of automatic search of fingerprints.

The court considered the complaint regarding the examination of [the neighbours] as witnesses ... but it dismissed it because ... [the neighbours] had signed the search records without any objection, which means, for all practical purposes, that they had confirmed [the record’s] veracity regarding the search. Accordingly, it is not necessary for them to be examined ..." 28. On 6 July 2004 the applicant lodged an application for extraordinary review of a final judgment (барање за вонредно преиспитување на правосилна пресуда), arguing that there had been no direct evidence corroborating his guilt. In this connection he reiterated his complaints that cellar no.10 had been searched without a court order; that the trial court should have summoned the experts and police officers regarding his fingerprint; and that the Court of Appeal had wrongly found that their examination and the examination of the neighbours would have been irrelevant.

In this connection, the applicant’s lawyer stated that: “... the (police) officers present in cellar (no.10) forced [the applicant] to touch the packages in order to confirm whether they [contained] compacted [material]. [The applicant] refused to comply with the officers’ order to touch the packages and due to the mass of people pushing each other (поради настаната мешаница и турканица), he was again taken to the police station. The same method of treating [the applicant] continued in the police station, where he was forced to touch the packages in order to obtain his fingerprint [on them]...” 29. He further reiterated his concerns regarding the quality and impartiality of the expert examinations carried out by the Bureau (see paragraphs 21, 22 and 25 above) and sought alternative expert examinations of the fingerprint and heroin found.

30. On 2 November 2004 the Supreme Court dismissed the applicant’s application and confirmed the lower courts’ judgments. The relevant parts of the judgment read as follows: "... the evidence admitted at the trial on which the judgment was based do not contain such deficiencies so as to be regarded unlawful evidence that cannot serve as a legal basis for the judgment, within the meaning of section 15(2) of the Act. The lower courts correctly established that the search of the accused’s home and other accompanying premises ... and the personal search of the accused had been carried out in accordance with the (relevant) statutory provisions ...The search of the home and other premises, as evident from the admitted written evidence, was carried out, according to this court, by competent officials on the basis of a written warrant by the investigating judge ... in the presence of two adult citizens, as witnesses and the occupier of the premises-[the applicant’s] father.

Search records were drawn up and duly signed by the competent official, the occupier and the attending witnesses, which implies that sections 198, 199 and 200 of the Act had been respected. It is true that the personal search of the accused was carried out without a court warrant and in the absence of witnesses, but the lower courts correctly held that such measures had been taken by competent officials on account of a reasonable suspicion ... in accordance with section 202(2) of the Act. Accordingly, the search records are a valid ground on which the court judgment could be based. The Supreme Court examined the complaint ... concerning the lack of an order by the investigating judge for the expert examinations carried out by [the Bureau] ... regarding the nature and composition of the substance and the origin of the fingerprint evidence, but it dismissed them as unsubstantiated.

The court had decided in compliance with section 234(2) of the Act ... [The court] cannot accept the allegation raised in the extraordinary review request regarding the objectivity of the expert opinions of [the Bureau], since it was a department that was founded and operated within the Ministry of the Interior, as a State body, which could be requested to carry out expert examinations, as specified in section 234(2) of the Act ... The Supreme Court considers that in the ordinary proceedings the trial court decided in accordance with section 339(2) of the Act. In establishing the facts, it had into consideration and assessed all evidence admitted at the trial, i.e.

it assessed the evidence separately and taken together, and on the basis of such assessment, it drew conclusion if certain fact was established ... In view of the foregoing, it is clear that in the ordinary proceedings all legally relevant facts were correctly established ..." 31. On 17 February 2005 the public prosecutor informed the applicant that there were no grounds for lodging a request for the protection of legality with the Supreme Court.