CASE OF POLETAN AND AZIROVIK v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-2 - Presumption of innocence)
CASE OF POLETAN AND AZIROVIK v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2016)
Reclamanții s-au născut în 1968 și 1973 și locuiesc la Belgrad (prima reclamantă) și Skopje (al doilea reclamant).
Astfel cum s-a stabilit în procedura penală descrisă mai jos, la 7 ianuarie 2007, în cadrul unei percheziții efectuate de Vama macedoneană la punctul de trecere a frontierei Blace (între statul pârât și Kosovo), au fost descoperite 434,555 kg de cocaină ascunse în pachete rectangulare scufundate în recipiente sigilate ermetic de vopsea acrilică. Marfa, care fusese încărcată într-un camion condus de al doilea reclamant la Bar (Muntenegru), era destinată Greciei.
La 7 ianuarie 2007, Biroul de Investigații Criminalistice din cadrul Ministerului de Interne („Biroul”, Одделение за криминалистичка техника) a efectuat o examinare de expertiză pentru a determina cantitatea și calitatea substanței găsite în camion. La 11 ianuarie 2007, Biroul a efectuat o examinare suplimentară. Ambele rapoarte (TD nr. 1/2007 și TD nr. 8/2007) au stabilit greutatea brută a substanței, care era cocaină pură.
La 8 ianuarie 2007, procurorul a solicitat unui judecător de instrucție de la Tribunalul de Primă Instanță din Skopje („instanța de fond”) să deschidă o anchetă împotriva reclamanților pentru suspiciune rezonabilă de trafic a 438,170 kg de cocaină. În cerere se preciza că drogurile fuseseră ambalate în 389 de pachete și depozitate în 68 de recipiente conținând vopsea acrilică.
La aceeași dată, judecătorul de instrucție l-a audiat pe al doilea reclamant (prima reclamantă nu a putut fi găsită) în prezența dlui D. Dangov, avocat ales personal de către acesta (după 11 mai 2007, al doilea reclamant a fost reprezentat de un alt avocat). Cu această ocazie, al doilea reclamant a confirmat că o cunoștea de mulți ani pe prima reclamantă și că, la 29 decembrie 2006, aceasta luase legătura cu el cu privire la transportul de vopsea acrilică de la Bar la Grecia. Aceasta îi dăduse numărul de telefon al unei anumite N. (un agent expediționar) din Muntenegru cu privire la transport. Vorbise cu N. la telefon, dar nu o întâlnise. Camionul său fusese percheziționat la punctul de trecere Kula (între Kosovo și Muntenegru) și în orașul Pec, Kosovo, după care fusese escortat de poliție și de vamă până la punctul de trecere a frontierei cu statul pârât. În jurul orei 17:00, la 6 ianuarie 2007, ajunsese la punctul de trecere Blace. Funcționarii vamali macedoneni îi instruiseră să lase camionul peste noapte și să se întoarcă în dimineața următoare. Se conformase acestei instrucțiuni. La 7 ianuarie 2007, camionul fusese percheziționat și fuseseră descoperite drogurile. Al doilea reclamant a negat că ar fi știut că transporta droguri.
Mai târziu în aceeași zi, judecătorul de instrucție a deschis o anchetă și a emis ordonanțe de detenție pentru o perioadă de treizeci de zile în privința reclamanților.
La 9 ianuarie 2007, prima reclamantă l-a desemnat pe dl D. Dangov să o reprezinte în procedură. La 11 ianuarie 2007, judecătorul de instrucție a emis un mandat internațional de arestare împotriva primei reclamante. La 13 ianuarie 2007, aceasta a fost arestată în Serbia și deținută în vederea extrădării în statul pârât.
La 9 mai 2007, avocatul primei reclamante a solicitat permisiunea de a consulta dosarul cauzei. O notă scrisă de mână pe cererea sa preciza că „consultarea dosarului cauzei (a fost) permisă”. La 10 mai 2007, prima reclamantă a fost încarcerată în centrul de detenție din Skopje. O notă oficială întocmită de judecătorul de instrucție arăta că, cu acea ocazie, aceasta avusese cunoștință de cererea procurorului și de decizia judecătorului de instrucție de a deschide o anchetă.
La 11 mai 2007, judecătorul de instrucție a audiat-o pe prima reclamantă în prezența avocatului său. Aceasta a declarat că va face o declarație odată ce va putea consulta probele disponibile. La 16 mai 2007, a fost audiată a doua oară. În prezența reprezentantului său, a confirmat că luase legătura cu al doilea reclamant, care era de acord să transporte vopseaua de la Bar la Grecia pentru 1.100 euro (EUR). De asemenea, îi dăduse datele de contact ale lui N., agentul expediționar muntenegrean. Prima reclamantă a negat că ar fi avut cunoștință de faptul că în recipiente fuseseră ascunse droguri.
La 28 mai și 4 iunie 2007, avocatul primei reclamante a solicitat permisiunea de a consulta dosarul cauzei, susținând că cererile sale anterioare rămăseseră fără răspuns. Pe fiecare cerere exista o notă scrisă de mână care indica faptul că cererile fuseseră admise.
La 21 iunie 2007, procurorul a depus un rechizitoriu împotriva reclamanților pentru trafic a 486,705 kg de cocaină (неовластен промет на наркотична дрога-кокаин) ambalate în 432 de pachete găsite în 76 de recipiente. Rechizitoriul s-a întemeiat pe probe verbale și materiale substanțiale, inclusiv rapoartele de expertiză ale Biroului (a se vedea paragraful 7 de mai sus).
La 26 iunie 2007, avocatul primei reclamante a solicitat acces la dosarul cauzei. Conform unei note, pe care a semnat-o în mod corespunzător, la 27 și 28 iunie 2007 a consultat dosarul timp de cinci ore.
La 2 iulie 2007, prima reclamantă a contestat rechizitoriul, susținând, printre altele, că nu i se oferise posibilitatea de a consulta dosarul cauzei și de a-și pregăti apărarea. La 9 iulie 2007, un complet de trei judecători al instanței de fond a respins contestația, statuând că la 27 și 28 iunie 2007 prima reclamantă consultase dosarul cauzei.
La 10 iulie 2007, avocatul primei reclamante a solicitat permisiunea de a copia anumite documente din dosarul cauzei. Conform unei note scrise de mână pe cerere, cererea sa fusese admisă cu condiția achitării taxelor judiciare. La 18 iulie 2007, instanța i-a permis dlui Lj.M., un avocat pe care mama primei reclamante îl numise între timp să o reprezinte pe prima reclamantă, să consulte dosarul cauzei.
La o ședință din 7 august 2007, instanța de fond a audiat-o pe prima reclamantă, care și-a reconfirmat depoziția dată în fața judecătorului de instrucție (a se vedea paragraful 13 de mai sus). În plus, a declarat că un anume J. (un prenume grecesc) din Atena, al cărui nume de familie, reședință și toate celelalte date de contact îi erau necunoscute, îi datora bani și se oferise să îi furnizeze, în schimb, vopsea din Venezuela. În a doua jumătate a anului 2006, importase două containere de vopsea din Venezuela, primul fiind expediat la Rijeka (Croația), iar al doilea la Salonic, Grecia. A negat că ar fi avut vreun contract cu producătorul și exportatorul de vopsea din Venezuela sau cu J. Acesta din urmă îi spusese că o anume Sandrina, care, conform susținerii sale, lucra cu el, ar putea să o asiste în relațiile cu exportatorul din Venezuela. J. îi dăduse, de asemenea, datele de contact ale unui cumpărător din Grecia cu privire la vopseaua dintr-un al treilea container (obiectul procedurii) și numerele de telefon ale lui N.V. și L.S. din Muntenegru, pe care îi sunase cu privire la transportul respectiv. (Când a luat legătura cu L.S., prima reclamantă se prezentase după nume ca proprietară a societății M., spunând că telefona la instrucțiunile unei anumite Sandra.) A reiterat că îl angajase pe al doilea reclamant să transporte vopseaua de la Bar la Grecia, îi predase documentația necesară și îi furnizase datele de contact ale lui N.V. și L.S. din Muntenegru. De asemenea, a confirmat că, în acea perioadă, vorbise cu al doilea reclamant de multe ori la telefon. În cele din urmă, a negat că ar fi discutat cu acesta sau cu vreo altă persoană despre vreo chestiune legată de droguri.
La 8 august 2007, dl Lj.M. a solicitat o copie a anumitor probe materiale, ceea ce s-a permis la 9 august 2007.
La o ședință din 8 august 2007, al doilea reclamant a declarat că, la întâlnirea cu prima reclamantă din 29 decembrie 2006, conveniseră ca el să transporte vopseaua de la Bar la Grecia, primind pentru aceasta 1.100 EUR. La 3 ianuarie 2007, ajunsese la Bar și luase legătura cu N.V., agentul expediționar muntenegrean, iar după ce marfa fusese încărcată în camion, plecase spre Pec, unde camionul fusese percheziționat de două ori cu ajutorul câinilor poliției. Camionul rămăsese la terminalul vamal Pec timp de două nopți (prima noapte, al doilea reclamant rămăsese în camion; a doua noapte, stătuse într-un hotel din apropiere). Al doilea reclamant ajunsese la punctul de trecere a frontierei Blace la ora 17:00, la 6 ianuarie 2007, iar camionul rămăsese la terminalul vamal peste noapte; al doilea reclamant petrecuse acea noapte acasă și se întorsese la terminal la ora 9 dimineața. La 7 ianuarie 2007, camionul fusese percheziționat, iar recipientele fuseseră examinate într-o dubă specială cu raze X.
La ședințele din 13 și 14 septembrie 2007, ținute în prezența reclamanților și a reprezentanților lor, instanța de fond a decis să audieze probele orale de la O.B. și N.N., experții angajați la Birou care întocmiseră rapoartele din 7 și 11 ianuarie 2007 (a se vedea paragraful 7 de mai sus). De asemenea, a admis o cerere a procurorului ca martorii N.V. și L.S. (care lucrau la Portul Bar) din Muntenegru să prezinte probe orale la ședința următoare, fixată pentru 16 octombrie 2007, sau, dacă erau împiedicați, să dea declarații în fața unei instanțe competente din Bar (în acest din urmă caz, transcrierile depozițiilor lor urmau să fie citite la proces). Reclamanții nu s-au opus. Instanța de fond a solicitat Ministerului Justiției să transmită o citație lui N.V. și L.S. pentru ședința programată pentru 16 octombrie 2007. De asemenea, a anexat o scrisoare (замолница) prin care solicita instanței competente din Bar, Muntenegru, să examineze martorii în cazul în care aceștia ar fi împiedicați să participe la ședința din 16 octombrie 2007. Scrisoarea conținea 14 întrebări formulate de judecătorul de fond, pe care instanța din Bar urma să le adreseze martorilor. Când nu a primit niciun răspuns, instanța de fond și-a reiterat cererea în scrisorile datate 2 și 10 octombrie 2007 și trimise Ministerului Justiției.
La 10 octombrie 2007, un judecător de instrucție de la Tribunalul Districtual Podgorica a examinat-o pe N.V. Părțile relevante din procesul-verbal al examinării sale au următorul cuprins: „... Îmi amintesc că în jurul Revelionului 2007, L.S. – care lucrează la Portul Bar – m-a sunat pentru a-mi cere să trimit un container la Belgrad pentru o prietenă a ei... L.S. i-a dat numărul meu de telefon unei anume Sandra. Sandra m-a sunat și s-a prezentat ca lucrând pentru societatea (primei reclamante). Mi-a cerut să pregătesc documentația astfel încât containerul să fie transportat în Grecia, la Salonic, în loc de Belgrad ... Nu îi cunosc [pe reclamanți]. Nu l-am văzut pe [al doilea reclamant] când a ajuns la Bar. Doar am stat în birou și am vorbit la telefon și știam despre el pentru că a sunat să-mi spună că va veni la birou pentru a furniza niște documente pentru marfă, pe care nu mi le-a dat mie, ci colegei mele N.K. ...”
La 12 octombrie 2007, Ministerul muntenegrean al Justiției a transmis transcrierea declarației lui N.V. către Ministerul Justiției al statului pârât.
La 15 octombrie 2007, judecătorul de instrucție al Tribunalului Districtual Podgorica a examinat-o pe L.S. Părțile relevante ale declarației acesteia (care a fost trimisă în aceeași zi Ministerului Justiției al statului pârât) au următorul cuprins: „... la 22 decembrie 2006 am primit un apel telefonic de la N.P. (din Grecia) ... pentru a-i da datele de contact ale unei persoane care lucra pentru o societate, M.S., care se ocupa de containere ... L-am sunat pe N.[V.] și i-am spus că un prieten m-a întrebat despre informații referitoare la acest subiect ... La o jumătate de oră după această discuție cu N.[V.], am primit un apel telefonic de la o anume Sandrina ... care mi-a spus că containerul îi aparținea ei și că nu trebuia să meargă la Belgrad, ci în Grecia, deci avea nevoie de un agent expediționar ... la 26 decembrie 2006 am călătorit la Bologna, Italia ... În timp ce eram la Bologna, am primit un apel telefonic de la un bărbat care vorbea engleza și care s-a prezentat ca P. (un nume grecesc) ... spunându-mi că containerul care trebuia dus la Bar îi aparținea ... la 3 ianuarie 2007, un bărbat care s-a prezentat ca Alija m-a sunat și a spus că era șofer și că venise să ridice marfa din acel container ... Am sunat-o pe N.V. și i-am spus că șoferul a sosit. N.[V.] mi-a spus că șoferul ar trebui să meargă la parcarea Portului Bar. Când Alija m-a sunat, i-am spus ce a spus N.V. și i-am dat numărul ei ... la 6 sau 7 ianuarie 2006, P. a sunat din nou și mi-a spus că șoferul avea nevoie de niște documente ... Subliniez că nu am avut nicio legătură cu transportul sau cu conținutul acelui container și nici nu puteam să prevăd ce era înăuntru. Mai târziu, am auzit în mass-media că era vorba despre o livrare de vopsea, iar documentele pe care le-am văzut făceau referire la niște vopsea ... Nu i-am văzut și nici nu am vorbit cu [reclamanții] ... Nu știu dacă (bărbatul numit) Alija pe care l-am menționat ca șofer în această poveste este [al doilea reclamant] despre care mă întrebați ...”
Ambii martori au depus mărturie sub jurământ și au fost avertizați despre consecințele mărturiei mincinoase.
La 16 octombrie 2007, în prezența reclamanților și a reprezentanților lor, instanța a audiat probele experților O.B. și S.K., un expert superior din cadrul Biroului, care fusese și el implicat în întocmirea rapoartelor de expertiză (TD nr. 1/07 și TD nr. 8/07). Expertul N.N. nu a putut participa la ședință, deoarece plecase într-o călătorie de afaceri în Franța. Ambii experți au fost avertizați despre consecințele legale ale mărturiei mincinoase. S.K. a declarat, printre altele, că: „... cocaina examinată este cocaină pură ... greutatea netă ... nu a fost stabilită. ... după ce s-a descoperit cocaina, am mers cu colegul meu O.B. la punctul de trecere a frontierei Blace pentru a efectua o examinare inițială, în scopul de a determina despre ce era vorba. Drogurile au fost aduse la laboratorul nostru ... La punctul de trecere a frontierei Blace, (am) tăiat pachetele și am luat o cantitate mică ... care era suficientă pentru a determina natura substanței ... acest lucru s-a întâmplat la punctul de trecere a frontierei, unde au fost deschise câteva pachete; aceasta este o procedură standard ... În laborator, pachetele au fost aduse, după câte îmi amintesc, în saci de hârtie, dar nu sunt sigură. La 7 ianuarie 2007 ... drogurile au fost aduse (în laborator) ... Era în jur de ora 13:00 ... La 8 ianuarie 2007 au fost aduse 43 de pachete în laborator. Pentru o cantitate mai mare de droguri, în principiu, (aplicăm) recomandările UNDCP ... În prezenta cauză, am examinat rădăcina pătrată a numărului total (de pachete), ceea ce era în conformitate cu aceste recomandări. Din cele 43 de pachete suplimentare, am examinat fiecare al treilea pachet, deoarece era vorba despre o cantitate mai mică în comparație cu pachetele primite la 7 ianuarie 2007 ... Laboratorul este acreditat de UNDP pentru analiza drogurilor și este considerat fiabil. Laboratorul nu este acreditat pentru standardele ISSO. [Acest din urmă] este o chestiune formală și implică o procedură lungă și costisitoare, dar [aceasta] nu înseamnă că, din punctul de vedere al tehnicii, al echipamentelor și al mijloacelor de lucru, există vreo deficiență ... Cocaina pe care am analizat-o este cea mai mare cantitate examinată până în prezent ... Conform recomandărilor UNDCP, dacă (nu sunt mai mult de) 10 pachete, atunci toate (pachetele) sunt examinate; dacă (sunt) până la 100 de pachete, atunci se examinează fiecare al zecelea pachet; dacă (sunt) mai mult de 100 de pachete, cantitatea care trebuie analizată este numărul calculat ca rădăcină pătrată a tuturor pachetelor ...”
Expertul O.B. a declarat, printre altele, că: „... La pregătirea raportului de expertiză, toate pachetele au fost analizate folosind teste de culoare; 20 de pachete, care au fost selectate aleatoriu din totalul de 389 de pachete, în conformitate cu recomandările UNDCP, au fost analizate prin intermediul ... (metodelor de analiză) ... Pachetele au fost aduse la laborator pentru examinare în 39 de saci de plastic negri ... Când am ajuns la punctul de trecere a frontierei Blace, pachetele erau aliniate pe marginea drumului; erau acoperite cu policolor; am luat probe pentru analiză din mai multe pachete ...”
Reclamanții au formulat obiecții atât împotriva declarațiilor experților, cât și împotriva rapoartelor de expertiză, susținând că acestea fuseseră întocmite de Ministerul de Interne, același organ care inițiase procedura împotriva lor.
Ședința a continuat la 17 octombrie 2007, când „un angajat al departamentului de arhivă al instanței a intrat (în sala de judecată)” și a înmânat judecătorului de fond transcrierile declarațiilor pe care N.V. și L.S. le dăduseră în fața Tribunalului Districtual Podgorica (a se vedea paragrafele 23 și 25 de mai sus), traduse în macedoneană. Judecătorul de fond a constatat că N.V. și L.S. fuseseră împiedicați să participe la ședința programată din cauza „altor obligații” și, respectiv, „a unei călătorii în Italia”. Prin urmare, a procedat la citirea declarațiilor martorilor. De asemenea, a dispus ca Biroul să completeze rapoartele de expertiză TD 1/2007 și TD 8/2007 cu informații privind greutatea netă a drogurilor (дополнување на вештачењето).
La 2 noiembrie 2007, în afara ședinței (вон рочиште), instanța de fond a dispus Biroului să întocmească un nou raport de expertiză privind calitatea și cantitatea substanței găsite în recipiente. Ordinul a fost comunicat părților.
La 9 noiembrie 2007, S.K. și O.B., experții angajați de Birou, au întocmit un nou raport de expertiză (nr. 1399/07), ale cărui părți relevante au următorul cuprins: „Pentru a determina natura substanței și în conformitate cu recomandările ENFSI (Rețeaua Europeană a Institutelor de Științe Forensice) și ale UNDCP (Programul Națiunilor Unite pentru Controlul Drogurilor) privind analiza eșantioanelor multiple, 27 de pachete alese la întâmplare ... au fost analizate ... din numărul total de pachete (432) ... Greutatea netă a materialului prelevat din pachetele analizate a fost de 27,30 kg ... Pe baza analizei efectuate, se confirmă că materialul analizat prelevat din pachete era cocaină. Aceasta confirmă constatările anterioare ... specificate în rapoartele de expertiză nr. 1/07 și 8/07 din 7 și, respectiv, 11 ianuarie 2007. Greutatea netă totală a pachetelor confiscate (432) a fost stabilită (pe baza recomandărilor ENFSI) prin intermediul unei metodologii matematice și statistice ... Pe baza calculelor efectuate, se concluzionează că greutatea netă totală a substanței (găsite) în pachete a fost de 436,879 kg ± 2,324 kg.”
Raportul de expertiză nr. 1399/07 a fost prezentat la o ședință din 15 noiembrie 2007, în prezența reclamanților și a reprezentanților acestora. Au fost audiate, de asemenea, probele experților S.K. și O.B. S.K. a declarat, printre altele, că: „... [Biroul] este singurul laborator acreditat și fiabil din Republica Macedonia competent să analizeze drogurile confiscate. Suntem autorizați de UNDCP și aplicăm recomandările sale ... Din 1997, când ne-am început activitatea, laboratorul central din Viena nu a exprimat niciodată plângeri cu privire la analizele noastre ... În prezenta cauză, care implica mai mult de 100 de pachete, și anume 432, după ce am determinat rădăcina pătrată a lui 432, care este 20,78, am analizat 21 de pachete, care au fost alese la întâmplare. Subliniez că aceste 21 de pachete au fost analizate complet, folosind toate metodele specificate în recomandări. Aceasta nu înseamnă că unele dintre pachete nu au fost deloc analizate. În ceea ce privește rapoartele de expertiză nr. 1/07 și 8/07, toate cele 432 de pachete au fost analizate folosind așa-numitele metode rapide pentru a determina substanța. Apoi, anumite pachete care au fost alese la întâmplare și au fost analizate complet folosind toate metodele ... Întrebată de către judecător dacă, în pregătirea raportului de expertiză comandat de instanță, expertul a primit instrucțiuni de la cineva, inclusiv de la superiorul lor, ea a răspuns: «Am întocmit raportul de expertiză comandat de instanță, precum și rapoartele anterioare, cu bună-credință și conform celor mai bune cunoștințe ale mele. [Biroul] funcționează în cadrul Ministerului de Interne, dar este independent în activitatea sa. În cariera mea, niciun superior nu a influențat vreodată vreo examinare de expertiză și nici nu aș accepta nimic de acest gen ...»”
O.B. a fost de acord cu S.K. Reclamanții nu au formulat obiecții împotriva raportului de expertiză și a declarațiilor experților, dar s-au plâns că un organ de urmărire penală, precum Ministerul de Interne în acest caz, nu putea efectua o examinare de expertiză a substanței, care, în orice caz, ar fi trebuit examinată în întregime (rezultatele nu puteau fi bazate pe o analiză efectuată pe eșantioane alese la întâmplare). Reclamanții au contestat argumentul lui S.K. că Biroul era independent și era singurul laborator acreditat pentru o astfel de examinare. În acest sens, au solicitat ca instanța să comande un raport de expertiză alternativ de la un organ de expertiză independent, național sau străin.
În ceea ce privește obiecțiile reclamanților referitoare la probele de expertiză, instanța de fond a declarat: „... Cererea [reclamanților] pentru o examinare alternativă de expertiză a calității și cantității pachetelor confiscate de către o instituție independentă nu este admisă, întrucât probele de expertiză administrate de instanță au fost produse de Ministerul de Interne; în conformitate cu Legea privind procedura penală, un raport de expertiză poate fi întocmit de un organ al statului; în cauze mai complexe, precum cea de față, o astfel de examinare de expertiză este, în principiu, încredințată unui organ al statului. Raportul de expertiză nr. 1399/07 din 9 noiembrie 2007 a fost întocmit de [Birou] pe baza unei ordonanțe prealabile a instanței. Cererea ... pentru o analiză completă a tuturor pachetelor confiscate se respinge, întrucât ... unele dintre pachete au fost predate experților (pentru examinare), astfel cum se prevede în recomandările UNDCP și ENFSI ...”
La 16 noiembrie 2007, instanța de fond a admis cererea reclamanților pentru o inspecție la fața locului a celor (27) de pachete (păstrate într-un departament special al instanței de fond) examinate de experții Biroului și care făceau obiectul raportului de expertiză nr. 1399/07. Inspecția a fost efectuată în prezența reclamanților și a reprezentanților acestora. Astfel cum s-a indicat în procesul-verbal de la acea dată, existau trei saci de hârtie. În fiecare sac existau nouă pachete care conțineau o pulbere albă (бела прашкаста материја). Întrucât „unele pachete ... erau de o culoare albă mai întunecată, iar (altele) de o culoare albă mai luminoasă (со нијанси на потемна и посветла боја)”, reprezentanții reclamanților au susținut că „drogurile nu erau de aceeași calitate, adică de aceeași puritate”.
La o ședință din 27 noiembrie 2007, părțile și-au prezentat observațiile finale. Procurorul a precizat infracțiunea pentru care s-a întocmit rechizitoriul, acuzându-i pe reclamanți că au participat, ca grup, la transportul neautorizat a 434,555 kg de cocaină. Avocații reclamanților au reiterat că probele de expertiză fuseseră produse de Birou, care funcționase în cadrul Ministerului de Interne, ca organ de urmărire penală și că al treilea raport de expertiză, care fusese comandat de instanță, era lipsit de relevanță, întrucât fusese produs de aceiași experți care fuseseră implicați în examinările de expertiză anterioare. De asemenea, s-au plâns că probele de expertiză admise fuseseră inconsecvente cu privire la cantitatea de droguri confiscate (a se vedea paragrafele 8 și 15 de mai sus) și la tipul de vopsea în care pachetele fuseseră scufundate (a se vedea paragraful 28 de mai sus). Mai mult, conform acestor probe, substanța găsită era cocaină pură, ceea ce, după părerea lor, era imposibil. De asemenea, au contestat că declarațiile martorilor (N.V. și L.S.) audiați în Muntenegru fuseseră obținute cu încălcarea drepturilor lor la apărare.
La 30 noiembrie 2007, instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care i-a găsit pe reclamanți vinovați de trafic de droguri, infracțiune pedepsită în temeiul art. 215 alin. (2) coroborat cu alin. (1) din Codul penal (a se vedea paragraful 53 de mai jos) și i-a condamnat la 14 ani și șase luni de închisoare. Dispozitivul hotărârii avea următorul cuprins: „... la o dată nespecificată înainte de sfârșitul lunii decembrie 2006, [reclamanții] (acționând) ca un grup (како повеќе лица), au fost participanți la transportul neautorizat al unei livrări de stupefiante – cocaină (неовластено пренесување на наркотична дрога-кокаин). După ce [prima reclamantă] luase legătura cu persoane de identitate necunoscută care intenționau să transporte droguri din Venezuela, (aceasta) a convenit cu acestea să transfere drogurile în Republica Greacă ... la 29 decembrie 2006, (aceasta) a luat legătura cu [al doilea reclamant] pentru a aranja cu el transportul drogurilor din [Muntenegru] în [Grecia] ... i-a plătit 1.100 EUR [și i-a furnizat documentația justificativă necesară]. La 2 ianuarie 2007, [al doilea reclamant] a condus un camion ... în [Muntenegru]. La 4 ianuarie 2007, 882 de recipiente de plastic cu vopsea acrilică au fost încărcate în [camion]. Cocaina a fost ascunsă în unele dintre acestea ... [El] a condus prin Kosovo către Republica Macedonia și Republica Greacă ... În jurul orei 17:00 a zilei de 6 ianuarie 2007, a ajuns la punctul de trecere a frontierei Blace (la frontiera Macedonia-Kosovo). În dimineața zilei de 7 ianuarie 2007, în cadrul unei inspecții de rutină efectuate de Vamă, care a continuat la 8 ianuarie 2007, în 76 de recipiente cu vopsea acrilică au fost descoperite 432 de pachete de cocaină. Greutatea totală a drogurilor a fost de 434,555 kg.”
Hotărârea, care are cincizeci și cinci de pagini, a fost întemeiată pe următoarele probe: declarațiile reclamanților; declarațiile a patru martori ai celui de-al doilea reclamant (inclusiv soția și tatăl său, care au confirmat că acesta petrecuse noaptea de 6 ianuarie 2007 acasă și se întorsese în dimineața următoare la terminalul vamal Blace); declarațiile a trei funcționari vamali care percheziționaseră camionul la terminalul vamal; declarațiile date de experții S.K. și O.B.; declarațiile martorilor L.S. și N.V., care au fost interogați de judecătorul de instrucție al Tribunalului Districtual Podgorica; și o cantitate considerabilă de probe materiale, inclusiv rapoartele de expertiză nr. 1/07, 8/07 și 1399/07, precum și o listă detaliată a apelurilor efectuate de pe telefoanele mobile ale reclamanților.
În plus față de faptele indicate mai sus (a se vedea paragraful 6 de mai sus), instanța de fond a stabilit, de asemenea, că al doilea reclamant ajunsese la Bar la 3 ianuarie 2007; că o sunase pe N.V. cu privire la transport; că, la 4 ianuarie 2007, recipientele fuseseră încărcate în camionul său și acesta plecase spre Kosovo; că petrecuse noaptea de 4 ianuarie în camion la terminalul vamal Pec; că, la 5 ianuarie 2007, camionul fusese percheziționat (cu ajutorul câinilor poliției) la acel terminal; că, în noaptea de 5 ianuarie, camionul rămăsese la terminal și al doilea reclamant petrecuse noaptea la un hotel; că se întorsese la terminal la 6 ianuarie; și că la ora 14:00 în acea zi plecase, escortat de vama Kosovo, către punctul de trecere a frontierei Blace, unde ajunsese în jurul orei 17:00 la 6 ianuarie 2007. Camionul rămăsese la terminalul vamal peste noapte și al doilea reclamant petrecuse noaptea acasă. La ora 8:45 a zilei de 7 ianuarie 2007, se întorsese la terminal, unde camionul fusese percheziționat și fuseseră găsite drogurile cu ajutorul unei dube cu raze X. Pe baza unei liste detaliate a apelurilor telefonice, instanța a stabilit că existase o comunicare intensă între reclamanți între 20 decembrie 2006 și 10 ianuarie 2007 (prima reclamantă l-a sunat pe al doilea reclamant de 124 de ori, iar acesta a sunat-o de 28 de ori), și că aceștia îi sunaseră pe N.V. și pe L.S. În plus, societatea grecească specificată în documentația de transport ca destinatar al vopselei nu exista, conform registrelor oficiale grecești.
Instanța a făcut referire la rapoartele de expertiză și a examinat declarațiile experților (a se vedea paragrafele 33 și 34 de mai sus), pe baza cărora a stabilit faptele relevante privind calitatea și cantitatea drogurilor găsite. Aceasta a reiterat motivele pentru care a respins cererile reclamanților de o examinare de expertiză alternativă (a se vedea paragraful 35 de mai sus).
Instanța de fond a prezentat un rezumat al declarațiilor făcute de L.S. și N.V. și a declarat, printre altele, că: „... Instanța acceptă pe deplin declarațiile martorilor N.V. și L.S. ... Declarațiile acestor martori au fost obținute pe baza unei cereri (adresate autorităților din Muntenegru) (по пат на замолница) emise după o decizie prealabilă consemnată în procesul-verbal al ședinței. Părțile și reprezentanții [reclamanților] nu au avut comentarii (cu privire la acea decizie) [și nici] nu au formulat vreo obiecție atunci când aceste declarații au fost citite la proces. Aceștia nu au făcut nicio sugestie privind aceste declarații ...”
În ceea ce privește pe al doilea reclamant, instanța de fond a declarat, printre altele, că: „... Instanța a evaluat apărarea [celui de-al doilea reclamant] potrivit căreia acesta nu încheiase un acord cu [prima reclamantă] pentru a transporta droguri ..., ci, dimpotrivă, acordul privea transportul de vopsea acrilică ... că drogurile nu fuseseră niciodată menționate în discuțiile lor, că documentele de transport făceau referire numai la vopsea acrilică ... că, în timpul transportului, vorbise de aproximativ 5 ori la telefon cu [prima reclamantă]. Instanța nu a acceptat apărarea inculpatului, întrucât era contrară acțiunilor sale și probelor admise în sprijinul rechizitoriului ... [Al doilea reclamant] nu neagă că, transportând vopseaua, a transportat și cocaina ... Instanța nu poate accepta [apărarea sa] potrivit căreia nu știa că în recipiente se afla cocaină, deoarece aceasta nu este susținută de nicio probă și este contrară acțiunilor sale – a transportat drogurile de la Bar până la frontiera macedoneană și (contrară) probelor admise – cocaina găsită în recipiente, care a fost consemnată în certificatul obiectelor confiscate temporar ... semnat de [al doilea reclamant], care nu a contestat semnătura și confiscarea cocainei în nicio etapă a procedurii ...”
Reclamanții au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond. Aceștia au reiterat că experții nu fuseseră independenți (având în vedere că Biroul funcționase în cadrul Unității Centrale a Forțelor de Poliție) și, în acest sens, au făcut referire la hotărârea Curții în cauza Stoimenov (a se vedea Stoimenov c. fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 17995/02, 5 aprilie 2007). Prima reclamantă a mai susținut că instanța de fond i-a respins cererea de examinare de expertiză alternativă, în pofida faptului că Institutul de Medicină Legală (Институт за Судска Медицина) era, de asemenea, autorizat să efectueze o astfel de analiză, că instanța de fond nu explicase discrepanța dintre greutatea brută și cea netă a drogurilor găsite și că instanța acceptase că pachetele care conțineau drogurile fuseseră scufundate în vopsea acrilică, ceea ce contrazicea constatările experților privind tipul de vopsea implicat (a se vedea paragraful 28 de mai sus). Aceasta s-a plâns, de asemenea, că nu i se permisese să consulte dosarul cauzei în cursul anchetei, ceea ce îi afectase capacitatea de a-și pregăti în mod efectiv apărarea. În plus, drepturile sale la apărare fuseseră restrânse în mod nejustificat, întrucât nu i se oferise posibilitatea de a participa la examinarea martorilor L.S. și N.V. în fața Tribunalului Districtual Podgorica. În acest sens, a susținut că nu fusese informată cu privire la întrebările adresate acestor martori de către instanța de fond. Al doilea reclamant s-a plâns că nu existau probe că ar fi încheiat un acord (cu prima reclamantă) și, în special, că ar fi știut că transporta droguri. În absența oricărei probe care să confirme intenția sa de a transporta droguri, nu i se putea atribui nicio răspundere penală.
La 18 aprilie 2008, Curtea de Apel din Skopje a ținut o ședință publică la care, în prezența reclamanților și a reprezentanților acestora, a respins apelurile și a menținut hotărârea instanței de fond. În ceea ce privește plângerea primei reclamante referitoare la cererile pe care le formulase în cadrul procedurii prealabile pentru a consulta dosarul cauzei, instanța a declarat: „... La 11 mai 2007, [prima reclamantă], în prezența avocatului său, a fost informată cu privire la acuzațiile împotriva sa ... (și) că nu era obligată să răspundă la întrebări și să își prezinte apărarea, dar a declarat că va da o declarație în orice caz după ce probele disponibile îi vor fi prezentate ... La 16 mai 2007, a dat o declarație în prezența reprezentantului său; interogatoriul a continuat la 18 mai 2007. [În ambele ocazii] în care a dat o declarație în fața judecătorului de instrucție, a avut timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și posibilitatea de a comunica cu reprezentantul său legal ... Conform secțiunii 126 din Legea privind procedura penală, inculpatul are dreptul să consulte dosarul cauzei și ... probele după ce este interogat. În prezenta cauză ... este clar că instanța de fond nu a încălcat dreptul la apărare al inculpatei ... ... în ceea ce privește presupusa încălcare a secțiunii 126 din Legea privind procedura penală ... este evident că, după ce judecătorul de instrucție a interogat-o pe [prima reclamantă] ... [aceasta] a dat o declarație detaliată care a fost consemnată corespunzător în procesul-verbal al ședinței și pe care a citit-o și a semnat-o ... ... Avocatul a solicitat și i s-a permis accesul la dosar înainte de a contesta rechizitoriul ... Mai mult, instanța de fond a stabilit toate faptele relevante la proces ...”
În ceea ce privește probele de expertiză, instanța a constatat că toate rapoartele de expertiză admise ca probe confirmaseră că substanța găsită în recipiente era cocaină; în declarația din 15 noiembrie 2007, S.K. a confirmat că toate cele 432 de pachete fuseseră examinate folosind așa-numitele „metode rapide”, iar apoi pachetele alese la întâmplare fuseseră analizate complet; cantitatea de droguri fusese stabilită pe baza recomandărilor ENFSI. Instanța a respins, de asemenea, plângerile reclamanților privind presupusa lipsă de independență a experților, constatând că examinarea de expertiză (nr. 1399/07) fusese dispusă de instanță, că rezultatele expertizei nu fuseseră puse la îndoială și că acestea fuseseră confirmate la ședință de către experți, care fuseseră avertizați cu privire la consecințele mărturiei mincinoase. În cele din urmă, instanța a statuat că o copie a raportului de expertiză nr. 1399/07 fusese comunicată reclamanților și că aceștia avuseseră o posibilitate rezonabilă de a o contesta.
În ceea ce privește probele martorilor produse de L.S. și N.V. în Muntenegru, instanța a statuat că aceștia fuseseră audiați ca răspuns la solicitarea instanței de fond formulată la ședința din 14 septembrie 2007; reclamanții și reprezentanții lor, care participaseră la acea ședință, nu obiectaseră și nici nu solicitaseră să asiste la interogarea acestor martori; declarațiile martorilor fuseseră citite la proces, iar reclamanții nu obiectaseră împotriva lor. Instanța a concluzionat că aceste probe fuseseră, prin urmare, obținute în mod legal.
În ceea ce privește plângerea celui de-al doilea reclamant că nu ar fi știut că transporta droguri, instanța a declarat: „... o astfel de afirmație este contrară faptelor stabilite pe baza probelor admise privind acțiunile întreprinse de [al doilea reclamant] și răspunderea sa penală ... instanța nu acceptă afirmațiile sale, deoarece, pe baza tuturor probelor admise la proces, [instanța de fond] a stabilit corect faptele relevante referitoare la acțiunile întreprinse de [al doilea reclamant] ... (aceste) afirmații au fost evaluate de [instanța de fond] ... (care) a expus motive rezonabile pentru care nu le-a acordat credibilitate ... s-a stabilit dincolo de orice îndoială că în unele recipiente de vopsea transportate de vehiculul condus de [al doilea reclamant] fuseseră găsite droguri – cocaină.”
Instanța a mai constatat că: „... cantitatea mare de droguri, modul în care au fost procurate și transportate, precum și acțiunile întreprinse de inculpați, sugerează că cocaina a fost transportată în scopul vânzării și nu pentru niciun alt scop ... Pe baza probelor admise, a analizei și a evaluării acestora, (precum și) a comportamentului inculpaților înainte de a ajunge la un acord privind livrarea, a faptului că au comunicat între ei, în timpul livrării, adică înainte, în timpul și după săvârșirea infracțiunii ... se poate concluziona că inculpații știau și erau conștienți de acțiunile lor, inclusiv de infracțiunea pe care o săvârșiseră ... În acest sens, potrivit acestei instanțe, nu există niciun motiv economic logic pentru a importa vopsea acrilică din Venezuela, având în vedere că costurile de transport din Venezuela până la destinația (finală) ... ar fi mai mari decât valoarea acesteia. Din aceasta se poate deduce că inculpații știau că este vorba despre transportul de droguri și nu de vopsea acrilică. Având în vedere, de asemenea, intensitatea contactelor dintre inculpați și contactele cu martorii L.S. și N.V. la Bar, ... împreună cu faptul că [prima reclamantă] i-a furnizat [celui de-al doilea reclamant] documentație scrisă ... emisă de societatea sa M., care prevedea că marfa trebuia transportată în Republica Greacă către societatea S. – care, pe baza probelor disponibile, nu există – devine clar că [reclamanții] știau și erau conștienți de acțiunile lor nelegale și de infracțiunea săvârșită ...”
Reclamanții au formulat cereri în fața Curții Supreme pentru revizuirea extraordinară a hotărârii definitive (барање за вонредно преиспитување на правосилна пресуда). Aceștia au reiterat susținerile privind încălcarea drepturilor lor la apărare, în special cu privire la probele de expertiză, la examinarea martorilor L.S. și N.V. și la lipsa motivării. În acest din urmă context, al doilea reclamant a reiterat că nu existau probe care să demonstreze că ar fi știut că transporta droguri ascunse în recipiente închise ermetic. Contactele sale telefonice cu prima reclamantă și cu N.V. și concluzia instanței cu privire la motivul economic al importului de vopsea din Venezuela nu erau concludente, având în vedere faptul că era șoferul pe care prima reclamantă îl angajase pentru a transporta vopseaua de la Bar la Grecia. Prima reclamantă s-a plâns că nu se stabilise (sau nu se indicase în dispozitivul hotărârii instanței de fond) că drogurile fuseseră transportate în scopul vânzării. De asemenea, s-a plâns că drepturile sale la apărare fuseseră încălcate în cadrul anchetei.
La 20 octombrie 2009, Curtea Supremă a menținut faptele stabilite și a respins cererile reclamanților pentru aceleași motive expuse de Curtea de Apel din Skopje. În această privință, a declarat, printre altele, că: „Pe baza tuturor probelor admise, a intensității contactelor telefonice între inculpați, precum și a contactelor cu martorii L.S. și N.V., a comportamentului inculpaților înainte de a ajunge la un acord privind livrarea, a contactelor intense și multiple dintre ei în timpul livrării, când fusese săvârșită infracțiunea, precum și după descoperirea acesteia, instanța de fond a concluzionat corect că inculpații știau și erau conștienți de acțiunile lor privind transportul nelegal de droguri.”
Curtea Supremă a mai adăugat: „... În ceea ce privește susținerile invocate în cereri potrivit cărora expresia «în scopul vânzării (заради продажба)» lipsește din dispozitivul hotărârii instanței de fond, instanța consideră că (această omisiune) nu o face defectuoasă, întrucât aceasta poate fi presupusă (произлегува), având în vedere acțiunile întreprinse de [reclamanți] la săvârșirea infracțiunii ... Din descrierea acțiunilor [reclamanților] nu există nicio îndoială că drogurile au fost transportate în scopul vânzării și că o asemenea cantitate mare de droguri, și anume cocaină pură, nu poate fi pentru uzul personal al [reclamanților]. Mai mult, aceasta pune în pericol viața și sănătatea a milioane de oameni de pe planetă.”