NEKHOROSHKIN v. UKRAINE

SECȚIUNEA A CINCEA

Cererea nr. 53548/09

Yevgeniy Arturovich NEKHOROSHKIN

împotriva Ucrainei

introdusă la 28 septembrie 2009

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamantul, dl Yevgeniy Arturovich Nekhoroshkin, este un resortisant ucrainean, născut în 1986 și care locuiește în Simferopol, Ucraina. Acesta este reprezentat în fața Curții de mama sa, dna L. Prikhodko.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

La 10 februarie 2002, G., minor la momentul faptelor, l-a lovit pe reclamant, care era de asemenea minor, și i-a rupt nasul.

1.

Procedura penală împotriva lui G.

La 12 februarie 2002, mama reclamantului a depus plângere la poliție în această privință.

La 14 februarie 2002, reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală la nas și a rămas internat în spital până la 25 februarie 2002.

La 5 martie 2002, G., pretins în scopul de a-l amenința pe reclamant și de a-l convinge să își retragă plângerea, a venit la școala reclamantului, a avut o ceartă cu acesta și l-a lovit pe reclamant cu piciorul în testicule.

Potrivit reclamantului, acesta a consultat un medic care i-a diagnosticat o leziune la testiculul stâng. Ulterior, reclamantului i-a fost diagnosticată o epididimită posttraumatică (inflamația testiculului). Reclamantul nu a prezentat niciun document medical din dosarul cauzei sale, inclusiv concluziile examenelor medico-legale (a se vedea mai jos).

În aceeași zi, mama reclamantului a depus o plângere suplimentară la poliție.

La 27 mai 2002, Secția de Poliție Zheleznodorozhnyy (Залізнодорожній районний відділ м. Сімферополя) a refuzat să inițieze o procedură penală în urma plângerilor mamei reclamantului, întrucât, potrivit unor examene medico-legale nedatate, reclamantul nu prezenta leziuni, diagnosticul de nas rupt era „nefondat”, iar nu exista nicio legătură de cauzalitate între epididimita posttraumatică a reclamantului și evenimentele din 5 martie 2002.

Potrivit unui certificat din 30 septembrie 2002, eliberat de școala reclamantului, în martie-aprilie 2002, reclamantul a consultat un psiholog școlar, întrucât era hărțuit de G. și se afla în stare de depresie.

La 18 noiembrie 2002, Judecătoria Districtului Zheleznodorozhnyy din Simferopol („Judecătoria Zheleznodorozhnyy”), în urma plângerii mamei reclamantului, a inițiat o procedură penală împotriva lui G. pentru aplicarea de lovituri reclamantului. Instanța a trimis cauza la parchet.

La 29 ianuarie 2003, aceeași instanță a decis că G., fiind minor, trebuia să primească un avertisment, întrucât infracțiunea de care era acuzat nu era una gravă. Instanța a constatat că vinovăția lui G. era confirmată de concluziile examenelor medico-legale și că G. „s-a căit sincer”.

La 8 iunie 2004, Curtea de Apel a Republicii Autonome Crimeea („RAC”) a casat această decizie și a trimis cauza la o instanță de prim grad. Aceasta a constatat că, potrivit concluziilor examenelor medico-legale, reclamantul nu prezenta leziuni corporale. În plus, reclamantul nu a fost audiat de instanță.

La 2 iulie 2004, Judecătoria Zheleznodorozhnyy a trimis cauza la parchet.

La 26 iulie 2004, procedura penală împotriva lui G. a fost încetată pentru lipsa probelor privind infracțiunea.

La 11 octombrie 2004, Parchetul orașului Simferopol a casat această decizie. S-a precizat că trebuia efectuat un examen medico-legal complex, trebuia analizată documentația medicală a reclamantului, trebuiau audiați medicii relevanți etc.

La 12 decembrie 2005, procedura a fost din nou încetată. Două zile mai târziu, această decizie a fost casată de un procuror, iar cauza a fost retrimisă pentru investigații suplimentare.

La 10 decembrie 2007, Judecătoria Zheleznodorozhnyy a încetat procedura în cauză ca fiind prescrisă. Reclamantul a depus mărturie în sensul că, la 10 februarie 2002, se întâlnise cu I., Ga., K. și G. Acesta din urmă a cerut bani și, când reclamantul a refuzat, l-a lovit pe reclamant de două ori în nas. Această versiune a fost confirmată de declarațiile lui K. Instanța a constatat, de asemenea, că Biroul de Examene Medico-Legale al RAC a precizat că „în absența oricăror schimbări în starea de sănătate a reclamantului, examinarea unei traume vechi de cinci ani este nerealizabilă”.

La 18 martie 2008, Curtea de Apel a RAC a casat această decizie și a trimis cauza unui procuror pentru investigații suplimentare.

La 28 octombrie 2008 și 10 februarie 2009, procedura penală a fost încetată pentru lipsa probelor privind infracțiunea.

2.

Procedura civilă

În martie 2003, reclamantul și mama sa au inițiat o procedură civilă împotriva lui G., solicitând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral.

Între 2003 și 2008 nu au avut loc ședințe în cauză, întrucât procedura penală împotriva lui G. era pendinte.

La 3 noiembrie 2008, Judecătoria Districtului Kyivskyy din Simferopol a respins acțiunea reclamantului.

La 18 februarie 2009, Curtea de Apel a RAC a casat această decizie și a trimis cauza la o instanță de prim grad.

La 24 martie 2010, Judecătoria Districtului Kyivskyy din Simferopol i-a acordat reclamantului 5.000 hryvne ucrainene (UAH) cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral. Aceasta a constatat că vinovăția lui G. era confirmată de decizia judiciară din 29 ianuarie 2003.

La 17 iunie 2010, Curtea de Apel a RAC a casat această decizie și a hotărât împotriva reclamantului. Aceasta a considerat că pretențiile reclamantului erau nefondate și că decizia din 29 ianuarie 2003 fusese casată.

Decizia din 17 iunie 2010 a fost atacată cu recurs în casație.

B.

Dreptul intern relevant

Codul penal al Ucrainei

„Art. 22. Vârsta răspunderii penale

Art. 105. Liberarea de pedeapsă cu aplicarea unor măsuri educative cu caracter obligatoriu

(1) un avertisment;

(2) restrângerea timpului liber și cerințe speciale privind conduita minorului;

(3) plasarea minorului sub supravegherea părinților săi sau a părinților adoptivi sau a profesorilor școlari sau a colegilor cu consimțământul acestora, sau a altor persoane la cererea acestora;

(4) obligarea minorului care a împlinit vârsta de 15 ani și care deține bunuri sau bani sau care are venituri, să compenseze orice prejudiciu material;

(5) plasarea minorului într-o instituție specială de educație și corecție pentru copii și adolescenți până la finalizarea reabilitării minorului, dar pentru un termen care nu poate depăși trei ani. Condițiile de ședere în și procedura de eliberare din aceste instituții sunt prevăzute de lege.

CAPETE DE CERERE

Reclamantul se plânge, invocând art. 1, 6, 8 și 13 din Convenție, de omisiunea autorităților statului de a desfășura o investigație efectivă privind plângerile sale.

ÎNTREBARE ADRESATĂ PĂRȚILOR

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Muta c. Ucrainei, cererea nr. 37246/06, 31 iulie 2012), a fost investigația realizată în prezenta cauză de către autoritățile interne contrară art. 3 din Convenție?

Guvernul pârât este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor procedurale relevante din cauza reclamantului, inclusiv cele medicale.

FIFTH SECTION

Application no. 53548/09

Yevgeniy Arturovich NEKHOROSHKIN

against Ukraine

lodged on 28 September 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Yevgeniy Arturovich Nekhoroshkin, is a Ukrainian national, who was born in 1986 and lives in Simferopol, Ukraine. He is represented before the Court by his mother, Ms L. Prikhodko.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 10 February 2002 G., a minor at the material time, hit the applicant, who was also a minor, and broke his nose.

1.

Criminal proceedings against G.

On 12 February 2002 the applicant’s mother complained about it to the police.

On 14 February 2002 the applicant had nose surgery and stayed in a hospital until 25 February 2002.

On 5 March 2002 G., allegedly in order to threaten the applicant and to persuade him to withdraw his complaint, came to the applicant’s school, had an argument with him and kicked the applicant in the testicles.

According to the applicant, he consulted a doctor who diagnosed the applicant with a left testicle injury. Later the applicant was diagnosed with post-traumatic epididymitis (inflamed testicle condition). The applicant did not submit any medical documents from his case-file including the conclusions of forensic medical examinations (see below).

On the same day the applicant’s mother lodged an additional complaint to the police.

On 27 May 2002 the Zheleznodorozhnyy Police Office (

Залізнодорожній районний відділ м. Сімферополя

) refused to institute criminal proceedings following the applicant’s mother’s complaints since, according to undated forensic medical examinations, the applicant had no injuries, the diagnosis of a broken nose was “unsubstantiated” and there was no causal link between the applicant’s post-traumatic epididymitis and the events of 5 March 2002.

According to a certificate of 30 September 2002, issued by the applicant’s school, in March-April 2002 the applicant consulted a school psychologist since he was harassed by G. and was depressed.

On 18 November 2002 the Zheleznodorozhnyy District Court of Simferopol (“the Zheleznodorozhnyy Court”), following the applicant’s mother’s complaint, instituted criminal proceedings against G. for infliction of blows on the applicant. The court remitted the case to a prosecutor’s office.

On 29 January 2003 the same court decided that G., being a minor, should receive a warning as the crime he was accused of was not a serious one. The court noted that G.’s guilt was confirmed by the conclusions of forensic medical examinations and that G. had “honestly repented”.

On 8 June 2004 the Court of Appeal of the Autonomous Republic of Crimea (“the ARC”) quashed this decision and remitted the case to a first instance court. It noted that, according to the conclusions of the forensic medical examinations, the applicant had no bodily injuries. Moreover, the applicant was not questioned by the court.

On 2 July 2004 the Zheleznodorozhnyy Court remitted the case to a prosecutor’s office.

On 26 July 2004 the criminal proceedings against G. were terminated for the absence of the evidence of crime.

On 11 October 2004 the Simferopol Prosecutor’s Office quashed this decision. It was noted that a complex forensic medical examination should be carried out, the applicant’s medical documents should be examined, the relevant doctors should be questioned etc.

On 12 December 2005 the proceedings were again terminated. Two days later this decision was quashed by a prosecutor and the case remitted back for additional investigation.

On 10 December 2007 the Zheleznodorozhnyy Court terminated the proceedings in the case as time-barred. The applicant testified that on 10

February 2002 he had met I., Ga., K. and G. The latter asked for money and when the applicant refused, he hit the applicant twice in the nose. This version was confirmed by the testimonies of K. The court also noted that the Bureau of Forensic Medical Examinations of the ARC submitted that “in

the absence of any changes in the applicant’s state of health an examination of a five year old trauma is unfeasible”.

On 18 March 2008 the Court of Appeal of the ARC quashed this decision and remitted the case to a prosecutor for additional investigation.

On 28 October 2008 and 10 February 2009 the criminal proceedings were terminated for the absence of the evidence of crime.

2.

Civil proceedings

In March 2003 the applicant and his mother instituted civil proceedings against G. claiming compensation for pecuniary and non-pecuniary damage.

Between 2003 and 2008 there were no hearings in the case since criminal proceedings against G. were pending.

On 3 November 2008 the Kyivskyy District Court of Simferopol rejected the applicant’s claim.

On 18 February 2009 the Court of Appeal of the ARC quashed this decision and remitted the case to a first instance court.

On 24 March 2010 the Kyivskyy District Court of Simferopol awarded the applicant 5,000 Ukrainian hryvnas (UAH) in compensation for non-pecuniary damage. It found that G.’s guilt was confirmed by the court decision of 29 January 2003.

On 17 June 2010 the Court of Appeal of the ARC quashed this decision and found against the applicant. It held that the applicant’s claims were unsubstantiated and that the decision of 29 January 2003 had been quashed.

The decision of 17 June 2010 was appealed in cassation.

B.

Relevant domestic law

Criminal Code of Ukraine

“Article 22. Age of criminal liability

Article 105. Discharge from punishment subject to compulsory measures of an educational nature

(1) a warning;

(2) restriction of leisure time and special requirements in respect of the minor’s conduct;

(3) placing the minor under the supervision of his/her parents or foster parents, or school teachers or colleagues upon their consent, or other individuals at their request;

(4) obliging a minor who has attained 15 years of age and possesses any property or money, or has any earnings, to compensate any pecuniary damage;

(5) placing the minor in a special educational and correctional institution for children and teenagers until the minor’s rehabilitation is complete, but for a term not exceeding three years. The conditions of the stay in and the procedure for discharge from these institutions shall be provided for by law.

COMPLAINTS

The applicant complains, citing Articles 1, 6, 8 and 13 of the Convention, about the failure of the State authorities to conduct an effective investigation into his complaints.

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment (

Muta v. Ukraine,

no. 37246/06, 31 July 2012), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?

The respondent Government is requested to submit copies of all relevant procedural documents in the applicant’s case including medical ones.