CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 54755/08 Aleksandr Vasilievich NIKONENKO împotriva Ucrainei depusă la 27 octombrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandr Vasilievich Nikonenko, este un cetățen ucrainean care s-a născut în 1958 și trăiește în Zaporizhzhya. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În după-amiază, 21 iulie 2001, reclamantul a fost bătut de R., o persoană privată. incidentul a avut loc pe piață și a fost observat de numeroși martori. Reclamantul a fost dus la un spital local și diagnosticat cu un os de obraz fracturat, o abrasie în jurul ochiului drept, și a rupt ligamente cruciale și tibiale în genunchiul drept. La 22 noiembrie 2001, un ofițer de poliție a trimis reclamantului la un centru de examinare legistică pentru a fi evaluat gravitatea leziunilor sale. Expertul a emis un raport menționând că leziunile sale au fost de severitate medie. La 1 decembrie 2001, un investigator de poliție a deschis proceduri penale în legătură cu leziunile suferite de solicitant. La 6 august 2002, investigatorul a depus o procedură împotriva R. și la 6 septembrie 2002 i-a încheiat pentru lipsa de corpus delicti . Reclamantul nu a primit o copie a deciziei luate. În urma plângerii reclamantului, procurorul a anulat această decizie și a trimis cazul pentru investigații suplimentare. Procurorul a constatat că decizia era ilegală și contradictorie. El a remarcat, în special, că investigatorul nu a evaluat declarațiile numeroase martori care au observat că R. a bătut reclamantul și a răsturnat piciorul. La 20 noiembrie 2002 și 6 februarie 2006, procedurile au fost suspendate din cauza faptului că un autor al infracțiunii nu a fost identificat. La date neespecificate, aceste decizii au fost anulate ca nefondate și ancheta a reluat. La 31 august 2006, poliția a recunoscut că investigatorul responsabil merită o penalizare disciplinară pentru întârzierile în cadrul anchetei; totuși, el a fost respins până în acel moment. La 10 iunie 2008, un tribunal local a încheiat procedura în timp util. La 20 august 2008, hotărârea a fost susținută de o instanță de recurs. Cod de procedură penală din 28 decembrie 1960 art. 4 din Codul prevede că o instanță, procuror, investigator sau organism de anchetă trebuie, în măsura în care este în competența lor de a face acest lucru, să instituie proceduri penale în fiecare caz în care au fost descoperite semnele unei infracțiuni, să ia toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru a stabili dacă o infracțiune a fost comisă, să identifice infractorii și să le pedepsească. În conformitate cu art. 28 din Codul, o persoană care a suferit daune ca urmare a unei infracțiuni poate depune o cerere civilă împotriva unui acuzat în orice etapă a procedurii penale înainte de începerea examinării cauzei cu privire la fondul unei instanțe. Un reclamant civil în cadrul procedurii penale este scutit de taxa judecătorească pentru depunerea unei cereri civile. Codurile de procedură civilă art. 221 din Codul de Procedură Civilă din 18 iulie 1963 (în vigoare până la 1 septembrie 2005) prevedea, printre altele , că o instanță a fost obligată să suspende examinarea unui caz civil în cazul în care acest caz nu a putut fi examinat înainte de rezultatul altor proceduri penale în curs. Codul de Procedură Civilă din 18 martie 2004 (în vigoare de la 1 Septembrie 2005) a stabilit aceeași obligație în art. 201. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că autoritățile nu au efectuat o anchetă eficace cu privire la circumstanțele maltraturilor sale. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că procedura în cauză a fost excesiv de lungă și l-a împiedicat să obțină compensații. Reclamantul a avut acces la o soluție civilă în ceea ce privește cererea sa de compensare din cauza presupuselor nedreptăți, conform articolului 6 § 1 din Convenție? (b) Lungimea procedurii penale în cazul în cauză a fost contrar cerințelor articolului 6 § 1 din Convenție? Reclamantul dispune de căi de recurs interne eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze: (a) o listă cronologică a acțiunilor pre-investigative, investigative și judiciare luate în ceea ce privește plângerea reclamantului de maltrat; (b) copia documentelor relevante referitoare la procedurile interne respective (inclusiv deciziile autorităților de investigare care încheie și suspendă procedura penală, precum și deciziile autorităților de supraveghere luate după revizuirea deciziilor menționate anterior); (c) copii ale documentelor referitoare la cererea civilă a reclamantului de compensare din cauza maltraturilor.
Application no. 54755/08
Aleksandr Vasilyevich NIKONENKO
against
Ukraine
lodged on 27 October 2008
The applicant, Mr Aleksandr Vasilyevich Nikonenko, is a Ukrainian national who was born in 1958 and lives in Zaporizhzhya.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On the afternoon of 21 July 2001 the applicant was beaten up by R., a private person. The incident took place at the market and it was observed by numerous witnesses.
The applicant was taken to a local hospital and diagnosed with a fractured cheekbone, an abrasion around his right eye, and torn crucial and tibial ligaments in his right knee.
On 22 November 2001 a police officer referred the applicant to a forensic examination centre to have the seriousness of his injuries assessed. The expert issued a report noting that his injuries were of medium severity.
On 1 December 2001 a police investigator opened criminal proceedings in connection with the injuries sustained by the applicant.
On 6 August 2002 the investigator brought proceedings against R. and on 6 September 2002 terminated them for lack of
corpus delicti
. The applicant was not given a copy of the decision taken.
Following the applicant’s complaint, the prosecutor quashed that decision and remitted the case for further investigation. The prosecutor found that the decision was unlawful and contradictory. He noted, in particular, that the investigator had failed to assess the statements of numerous witnesses who had observed R. beating the applicant and twisting his leg.
On 20 November 2002 and 6 February 2006 the proceedings were suspended on the ground that a perpetrator of the crime had not been identified. On unspecified dates those decisions were quashed as unfounded and the investigation resumed.
On 31 August 2006 the police admitted that the investigator in charge deserved a disciplinary penalty for the delays in the investigation of the case; however, he had been dismissed by that time.
On 10 June 2008 a local court terminated the proceedings as time-barred.
On 20 August 2008 the decision was upheld by a court of appeal.
B.
Relevant domestic law
1.
Code of Criminal Procedure of 28 December 1960
Article 4 of the Code provides that a court, prosecutor, investigator or body of inquiry must, to the extent that it is within their power to do so, institute criminal proceedings in every case where signs of a crime have been discovered, take all necessary measures provided by law to establish whether a crime has been committed, and identify the perpetrators and punish them.
Under Article 28 of the Code, a person who has sustained damage as a result of a crime can lodge a civil claim against an accused at any stage of criminal proceedings before the beginning of the consideration of the case on the merits by a court. A civil claimant within criminal proceedings is exempt from the court fee for lodging a civil claim.
2.
Codes of Civil Procedure
Article 221 of the Code of Civil Procedure of 18 July 1963 (in force until 1 September 2005) provided,
inter alia
, that a court was obliged to suspend its examination of a civil case if that case could not be examined prior to the outcome of other pending criminal proceedings.
The Code of Civil Procedure of 18 March 2004 (in force since 1
September 2005) established the same obligation in its Article 201.
1.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that the authorities failed to carry out an effective investigation into the circumstances of his ill-treatment.
2.
The applicant complains under Articles 6 and 13 of the Convention that the proceedings in question were excessively lengthy and prevented him from obtaining compensation.
1.
Has the State complied with its positive obligations under Article 3 of the Convention in the present case?
2.
Was Article 6 § 1 of the Convention applicable to the present case? if so:
(a)
Did the applicant have access to a civil remedy in respect of his claim for compensation on account of the alleged ill-treatment, as required by Article 6 § 1 of the Convention?
(b)
Was the length of the criminal proceedings in the present case contrary to the requirements of Article 6 § 1 of the Convention?
3.
Did the applicant have at his disposal effective domestic remedies for his complaint under Article 3, as required by Article 13 of the Convention?
The Government are invited to provide:
(a)
a chronological list of pre-investigative, investigative, and judicial actions taken in respect of the applicant’s complaint of ill-treatment;
(b)
copies of the relevant documents concerning the respective domestic proceedings (including decisions of the investigative authorities terminating and suspending criminal proceedings, as well as the decisions of the supervising authorities taken after the review of the above-mentioned decisions);
(c)
copies of documents concerning the applicant’s civil claim for compensation on account of ill-treatment.