ÖZEL v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ÖZEL v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 35139/06 Mehmet Veysi ÖZEL împotriva Turciei depusă la 10 iulie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Veysi Özel, este un național turc, născut în 1971 și trăiește în Izmir. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2001, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție la Adana, bănuindu-se că este membru al unei organizații ilegale, și anume Hizbullah. În aceeași zi, reclamantul a suferit un examen medical. Raportul elaborat după aceea a observat două zgârieturi superficiale pe spate și încheietura stângă, pe care reclamantul a indicat-o înainte de arest. La 8 septembrie 2001, reclamantul a fost dus la Biroul Anti-Terror al Direcției de Securitate Diyarbakır. După examinarea reclamantului la Spitalul de Stat Diyarbakır în aceeași zi, a fost elaborat un alt raport medical, indicând nici un semn de maltrat pe organismul reclamantului, cu excepția unei zgârieturi de trei zile pe încheietura stângă. La 15 octombrie 2001, reclamantul a fost închis în detenție la închidere după o examinare medicală efectuată de către medicul de la închisoarea din Diyarbakır. Raportul emis în urma acestei examinări a declarat că nu exista nici un semn de violență fizică asupra organismului solicitant. Reclamantul susține că raportul a observat inițial o pierdere de forță în mâna lui, dar a fost schimbat după aceea. La o dată neespecificată în 2001 reclamantul a depus o plângere la procuratura publică Diyarbakır, susținând că a fost supus la maltrat de către anumite polițiști în timp ce era în custodie de poliție. La 12 noiembrie 2001, în timpul examinării sale la Diyarbakır Forensic Medicine Institute, reclamantul a declarat că suferă de amorțeală în ambele mâini. Ulterior, la 7 decembrie 2001, el a suferit un alt examen medical la departamentul de neuroologie al Facultății de Medicină ale Universității Fırat. Raportul elaborat în urma examinării a indicat că există hipoestezie sub încheieturi reclamantului și o pierdere a forței în flexiune, opoziție și extinderea degetelor. Acesta a remarcat că reclamantul urma să facă obiectul unei electromiografii (EMG). La 24 ianuarie 2002, după EMG-ul reclamantului, a fost elaborat un alt raport, care a observat leziuni la ramura senzorială superficială a nervului ulnar, la nivelul încheieturii de ambele părți. Raportul a afirmat, de asemenea, că există indicații de leziuni cronice la ramura adâncă a nervilor C8 – T1 (flexoare de degete și abatetori de degete mici). La 20 martie 2002, procurorul public din Diyarbakır a trimis o scrisoare Direcției de Securitate din Diyarbakır și a solicitat autorizația de a procesa polițiștii. După aceea, la 28 martie 2002, Guvernatorul din Diyarbakır a atribuit unui șef ofițer să efectueze o investigație asupra acuzațiilor de netratat. La 26 aprilie 2002, pe baza anchetei efectuate de șeful ofițer și în conformitate cu Legea nr. 4483 (Legea privind acuzarea funcționarilor și a funcționarilor publici), guvernatorul a hotărât să nu permită instigarea procedurilor penale împotriva ofițerilor de poliție în cauză. El a remarcat că, potrivit argumentelor ofițerilor, în timpul custodiei sale de poliție, reclamantul a fost scos din Biroul Anti-Terror la fiecare zece zile pentru a-și lua declarațiile și a fost examinat medical de fiecare dată. Potrivit rapoartelor medicale emise după aceste examinări, nu a existat nici un semn de tratament necorespunzător asupra organismului reclamantului, cu excepția unei zgârieturi pe stânga, care a fost remarcat în raportul inițial și pe care reclamantul a menținut-o înainte de arestarea sa. La 2 noiembrie 2002, reclamantul a contestat decizia Guvernatorului, susținând că pierderea forței în mâinile sale constituie o dovadă că a fost supus agățat de către palestinian, că ancheta efectuată de către șef a lipsit de imparțialitate și că mai multe rapoarte medicale elaborate atunci când a fost scos din Biroul Anti-Terror au fost frauduloase. La 3 iunie 2003, Curtea Administrativă de District Diyarbakır a respins obiecția reclamantului. La 9 noiembrie 2005, procurorul public din Diyarbakır a emis o decizie de a nu urmări poliția în cauză pentru lipsa unor dovezi suficiente. El a susținut că primele două rapoarte medicale elaborate în legătură cu reclamantul au indicat zgârieturi minore, care, potrivit reclamantului, au avut loc înainte de arest. Procurorul a indicat, de asemenea, că în timpul custodiei sale de poliție, la 12 Septembrie, 14 septembrie, 23 septembrie, 3 octombrie, 13 octombrie și, respectiv, 15 octombrie 2001, au fost emise mai multe alte rapoarte în ceea ce privește reclamantul, toate acestea au declarat că nu există nici o indicație de violență fizică asupra organismului său. El a remarcat, de asemenea, că, în urma examinării neurologice la Facultatea de Medicină a Universității Fırat, la 12 aprilie 2002, dosarul reclamantului a fost transferat la Institutul Istanbul de Medicină Forensică, care și-a efectuat propriile examinări și a elaborat un raport final care a demonstrat că reclamantul nu a fost supus maltrat. Raportul din 31 august 2005 s-a încheiat după cum urmează: „Se stabilește că există zgârieturi superficiale atunci când reclamantul a fost luat în custodie de poliție. Septembrie 2001, s-a observat că aceste zgârieturi au avut loc cu două sau trei zile înainte. Nu este posibil în mod medical să se determine cauza exactă a acestor leziuni, deoarece ar fi putut fi susținute de o traumă, o cădere sau pur și simplu prin încătușarea între 5 și 8 septembrie 2001. În ceea ce privește constatările care urmează EMG la Universitatea Fırat, aceste constatări par să fie la niveluri normale. Acest lucru este atât de important luând în considerare că ar fi existat leziuni pe nervii mediani și radiali, precum și nervul ulnar dacă reclamantul a fost agățat de încheieturi. De asemenea, agațarea palestiniană ar fi cauzat leziuni pe plexus brachial, care nu a apărut în niciunul dintre rezultatele EMG”. La 5 decembrie 2005, reclamantul a depus o opoziție împotriva procurorului public Diyarbakır. Pretinzând că nu a fost niciodată examinat de un medic atunci când a fost scos din Biroul Anti-Terror, el a susținut că locul său de naștere a fost indicat în mod incorect într-una dintre rapoartele medicale, care nu s-ar fi întâmplat dacă el ar fi fost de fapt examinat. De asemenea, el a menționat numele anumitor persoane, care, potrivit lui, ar putea corrobora acuzațiile sale. Reclamantul s-a mai plâns de întârzierea în cadrul examenelor medicale efectuate de Institutul de Medicină Forensică din Istanbul și a indicat dorința de a-și face cereri în fața procurorului în persoană. La 5 aprilie 2006, Curtea Siverek Assize a respins obiecția reclamantului față de decizia de a nu urmări. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament defectuos în timp ce a fost arestat de poliție între 5 septembrie și 15 octombrie 2001. În plus, în temeiul articolului 3 din Convenție, susține că ancheta privind acuzațiile sale privind maltraturile nu a fost eficace, deoarece autoritățile naționale nu au luat atenția asupra cererilor sale, în special în ceea ce privește falsitatea rapoartelor medicale emise în timpul custodiei sale de poliție, și nu au efectuat examene medicale prompte. În baza articolului 5 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a timpului în care a fost reținut în arest de poliție. Întrebări către părți a fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție în timpul timpului în care a fost reținut în arest de poliție între 5 septembrie și 15 octombrie 2001? Guvernul este solicitat să furnizeze Curtei toate rapoartele medicale elaborate în ceea ce privește reclamantul, la care procurorul public Diyarbakır a menționat în decizia sa din 9 noiembrie 2005, având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?