ÖZEL v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 35139/06 Mehmet Veysi ÖZEL împotriva Turciei depusă la 10 iulie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Veysi Özel, este un național turc, născut în 1971 și trăiește în Izmir. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2001, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție la Adana, bănuindu-se că este membru al unei organizații ilegale, și anume Hizbullah. În aceeași zi, reclamantul a suferit un examen medical. Raportul elaborat după aceea a observat două zgârieturi superficiale pe spate și încheietura stângă, pe care reclamantul a indicat-o înainte de arest. La 8 septembrie 2001, reclamantul a fost dus la Biroul Anti-Terror al Direcției de Securitate Diyarbakır. După examinarea reclamantului la Spitalul de Stat Diyarbakır în aceeași zi, a fost elaborat un alt raport medical, indicând nici un semn de maltrat pe organismul reclamantului, cu excepția unei zgârieturi de trei zile pe încheietura stângă. La 15 octombrie 2001, reclamantul a fost închis în detenție la închidere după o examinare medicală efectuată de către medicul de la închisoarea din Diyarbakır. Raportul emis în urma acestei examinări a declarat că nu exista nici un semn de violență fizică asupra organismului solicitant. Reclamantul susține că raportul a observat inițial o pierdere de forță în mâna lui, dar a fost schimbat după aceea. La o dată neespecificată în 2001 reclamantul a depus o plângere la procuratura publică Diyarbakır, susținând că a fost supus la maltrat de către anumite polițiști în timp ce era în custodie de poliție. La 12 noiembrie 2001, în timpul examinării sale la Diyarbakır Forensic Medicine Institute, reclamantul a declarat că suferă de amorțeală în ambele mâini. Ulterior, la 7 decembrie 2001, el a suferit un alt examen medical la departamentul de neuroologie al Facultății de Medicină ale Universității Fırat. Raportul elaborat în urma examinării a indicat că există hipoestezie sub încheieturi reclamantului și o pierdere a forței în flexiune, opoziție și extinderea degetelor. Acesta a remarcat că reclamantul urma să facă obiectul unei electromiografii (EMG). La 24 ianuarie 2002, după EMG-ul reclamantului, a fost elaborat un alt raport, care a observat leziuni la ramura senzorială superficială a nervului ulnar, la nivelul încheieturii de ambele părți. Raportul a afirmat, de asemenea, că există indicații de leziuni cronice la ramura adâncă a nervilor C8 – T1 (flexoare de degete și abatetori de degete mici). La 20 martie 2002, procurorul public din Diyarbakır a trimis o scrisoare Direcției de Securitate din Diyarbakır și a solicitat autorizația de a procesa polițiștii. După aceea, la 28 martie 2002, Guvernatorul din Diyarbakır a atribuit unui șef ofițer să efectueze o investigație asupra acuzațiilor de netratat. La 26 aprilie 2002, pe baza anchetei efectuate de șeful ofițer și în conformitate cu Legea nr. 4483 (Legea privind acuzarea funcționarilor și a funcționarilor publici), guvernatorul a hotărât să nu permită instigarea procedurilor penale împotriva ofițerilor de poliție în cauză. El a remarcat că, potrivit argumentelor ofițerilor, în timpul custodiei sale de poliție, reclamantul a fost scos din Biroul Anti-Terror la fiecare zece zile pentru a-și lua declarațiile și a fost examinat medical de fiecare dată. Potrivit rapoartelor medicale emise după aceste examinări, nu a existat nici un semn de tratament necorespunzător asupra organismului reclamantului, cu excepția unei zgârieturi pe stânga, care a fost remarcat în raportul inițial și pe care reclamantul a menținut-o înainte de arestarea sa. La 2 noiembrie 2002, reclamantul a contestat decizia Guvernatorului, susținând că pierderea forței în mâinile sale constituie o dovadă că a fost supus agățat de către palestinian, că ancheta efectuată de către șef a lipsit de imparțialitate și că mai multe rapoarte medicale elaborate atunci când a fost scos din Biroul Anti-Terror au fost frauduloase. La 3 iunie 2003, Curtea Administrativă de District Diyarbakır a respins obiecția reclamantului. La 9 noiembrie 2005, procurorul public din Diyarbakır a emis o decizie de a nu urmări poliția în cauză pentru lipsa unor dovezi suficiente. El a susținut că primele două rapoarte medicale elaborate în legătură cu reclamantul au indicat zgârieturi minore, care, potrivit reclamantului, au avut loc înainte de arest. Procurorul a indicat, de asemenea, că în timpul custodiei sale de poliție, la 12 Septembrie, 14 septembrie, 23 septembrie, 3 octombrie, 13 octombrie și, respectiv, 15 octombrie 2001, au fost emise mai multe alte rapoarte în ceea ce privește reclamantul, toate acestea au declarat că nu există nici o indicație de violență fizică asupra organismului său. El a remarcat, de asemenea, că, în urma examinării neurologice la Facultatea de Medicină a Universității Fırat, la 12 aprilie 2002, dosarul reclamantului a fost transferat la Institutul Istanbul de Medicină Forensică, care și-a efectuat propriile examinări și a elaborat un raport final care a demonstrat că reclamantul nu a fost supus maltrat. Raportul din 31 august 2005 s-a încheiat după cum urmează: „Se stabilește că există zgârieturi superficiale atunci când reclamantul a fost luat în custodie de poliție. Septembrie 2001, s-a observat că aceste zgârieturi au avut loc cu două sau trei zile înainte. Nu este posibil în mod medical să se determine cauza exactă a acestor leziuni, deoarece ar fi putut fi susținute de o traumă, o cădere sau pur și simplu prin încătușarea între 5 și 8 septembrie 2001. În ceea ce privește constatările care urmează EMG la Universitatea Fırat, aceste constatări par să fie la niveluri normale. Acest lucru este atât de important luând în considerare că ar fi existat leziuni pe nervii mediani și radiali, precum și nervul ulnar dacă reclamantul a fost agățat de încheieturi. De asemenea, agațarea palestiniană ar fi cauzat leziuni pe plexus brachial, care nu a apărut în niciunul dintre rezultatele EMG”. La 5 decembrie 2005, reclamantul a depus o opoziție împotriva procurorului public Diyarbakır. Pretinzând că nu a fost niciodată examinat de un medic atunci când a fost scos din Biroul Anti-Terror, el a susținut că locul său de naștere a fost indicat în mod incorect într-una dintre rapoartele medicale, care nu s-ar fi întâmplat dacă el ar fi fost de fapt examinat. De asemenea, el a menționat numele anumitor persoane, care, potrivit lui, ar putea corrobora acuzațiile sale. Reclamantul s-a mai plâns de întârzierea în cadrul examenelor medicale efectuate de Institutul de Medicină Forensică din Istanbul și a indicat dorința de a-și face cereri în fața procurorului în persoană. La 5 aprilie 2006, Curtea Siverek Assize a respins obiecția reclamantului față de decizia de a nu urmări. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament defectuos în timp ce a fost arestat de poliție între 5 septembrie și 15 octombrie 2001. În plus, în temeiul articolului 3 din Convenție, susține că ancheta privind acuzațiile sale privind maltraturile nu a fost eficace, deoarece autoritățile naționale nu au luat atenția asupra cererilor sale, în special în ceea ce privește falsitatea rapoartelor medicale emise în timpul custodiei sale de poliție, și nu au efectuat examene medicale prompte. În baza articolului 5 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a timpului în care a fost reținut în arest de poliție. Întrebări către părți a fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție în timpul timpului în care a fost reținut în arest de poliție între 5 septembrie și 15 octombrie 2001? Guvernul este solicitat să furnizeze Curtei toate rapoartele medicale elaborate în ceea ce privește reclamantul, la care procurorul public Diyarbakır a menționat în decizia sa din 9 noiembrie 2005, având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italia) [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție?

SECOND SECTION

Application no. 35139/06

Mehmet Veysi ÖZEL against Turkey

lodged on 10 July 2006

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mehmet Veysi Özel, is a Turkish national, who was born in 1971 and lives in Izmir.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 5 September 2001 the applicant was arrested and taken into police custody in Adana, on suspicion of being a member of an illegal organisation, namely the Hizbullah.

On the same day the applicant underwent a medical examination. The report drawn up afterwards noted two superficial scratches on his back and left wrist, which the applicant indicated had occurred before his arrest.

On 8 September 2001 the applicant was taken to the Anti-Terror Branch of the Diyarbakır Security Directorate.

Following the applicant’s examination at the Diyarbakır State Hospital on the same day, another medical report was drawn up, indicating no sign of ill-treatment on the applicant’s body except for a three-day-old scratch on the left wrist.

On 15 October 2001 the applicant was placed in detention on remand following a medical examination conducted by the in-house doctor at the Diyarbakır Prison. The report issued following that examination stated that there was no sign of physical violence on the applicant’s body. The applicant alleges that the report initially noted a loss of strength in his hand but was changed afterwards.

On an unspecified date in 2001 the applicant filed a complaint with the Diyarbakır public prosecutor’s office, arguing that he had been subjected to ill-treatment by certain police officers while in police custody.

On 12 November 2001, during his examination at the Diyarbakır Forensic Medicine Institute, the applicant stated that he was suffering from numbness in both hands.

Subsequently, on 7 December 2001, he underwent another medical examination at the department of neurology of the Fırat University Faculty of Medicine. The report drawn up following that examination indicated that there was hypoesthesia below the applicant’s wrists and a loss of strength of in the flexion, opposition and extension of his fingers. It noted that the applicant was to undergo an electromyography (EMG).

On 24 January 2002, following the applicant’s EMG, another report was drawn up, which noted lesions at the superficial sensory branch of the ulnar nerve, at the wrist level on both sides. The report also stated that there existed indications of chronic lesions at the deep branch of the C8 – T1 nerves (finger flexors and small finger abductors).

On 20 March 2002 the Diyarbakır public prosecutor sent a letter to the Diyarbakır Directorate of Security and requested authorisation to prosecute the police officers.

Subsequently, on 28 March 2002 the Diyarbakır Governorship assigned a chief officer to conduct an investigation into the allegations of ill-treatment.

On 26 April 2002, on the basis of the investigation conducted by the chief officer and pursuant to Law no. 4483 (Law on the Prosecution of Civil Servants and Public Officials), the Governor decided not to permit the instigation of criminal proceedings against the police officers concerned. He noted that according to the officers’ submissions, during his police custody the applicant had been taken out of the Anti-Terror Branch every ten days to have his statements taken and had been medically examined each time. According to the medical reports issued after those examinations, there was no sign of ill-treatment on the applicant’s body, save for a scratch on the left hand, which was noted in the initial report and which the applicant maintained had happened before his arrest.

On 2 November 2002 the applicant objected to the Governor’s decision. He argued that the loss of strength in his hands were proof that he had been subjected to Palestinian hanging, that the investigation conducted by the chief officer lacked impartiality and that the several medical reports drawn up when he was taken out of the Anti-Terror Branch were fraudulent.

On 3 June 2003 the Diyarbakır District Administrative Court rejected the applicant’s objection.

On 9 November 2005 the Diyarbakır public prosecutor issued a decision not to prosecute the police officers concerned for lack of sufficient evidence. He maintained that the first two medical reports drawn up in respect of the applicant indicated minor scratches, which according to the applicant had occurred before his arrest. The prosecutor also indicated that during his police custody, on 12

September, 14 September, 23 September, 3

October, 13 October and 15

October 2001 respectively, several other reports had been issued in respect of the applicant, all of which stated that there was no indication of physical violence on his body. He further noted that following the neurological examination at the Fırat University Faculty of Medicine, on 12 April 2002, the applicant’s file had been transferred to the Istanbul Institute of Forensic Medicine, which had conducted its own examinations and drawn up a final report demonstrating that the applicant had not been subjected to ill-treatment. That report dated 31 August 2005 concluded as follows:

“It is established that there existed superficial scratches when the applicant was taken into police custody. In the medical report dated 8

September 2001, those scratches were noted to have occurred two or three days before. It is not medically possible to determine the exact cause of those injuries as they might have been sustained by a trauma, a fall or merely by handcuffing between 5 and 8 September 2001.

As regards the findings following the EMG at the Fırat University, these findings appear to be at normal levels. This is so especially taking into account that there would have been lesions on the median and radial nerves as well as the ulnar nerve had the applicant been hung by the wrists. Likewise, the Palestinian hanging would have caused lesions on the brachial plexus, which did not appear in any of the EMG results”.

On 5 December 2005 the applicant filed an objection against the Diyarbakır public prosecutor’s decision. Alleging that he had never been examined by a doctor when he had been taken out of the Anti-Terror Branch, he maintained that his place of birth was indicated wrongly in one of the medical reports, which would not have happened had he been actually examined. He also stated the names of certain people, who according to him could corroborate his allegations. The applicant further complained of the delay in the medical examinations conducted by the Istanbul Institute of Forensic Medicine and indicated his wish to make his submissions before the public prosecutor in person.

On 5 April 2006 the Siverek Assize Court rejected the applicant’s objection to the decision not to prosecute.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was subjected to ill-treatment while in police custody between 5 September and 15 October 2001.

He further argues under Article 3 of the Convention that the investigation into his allegations of ill-treatment was not effective in that the domestic authorities failed to take notice of his submissions, in particular concerning the falsity of the medical reports issued during his police custody, and did not conduct prompt medical examinations.

Relying upon Article 5 of the Convention, the applicant complains about the excessive length of the time he was held in police custody.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention during his time in police custody between 5 September and 15 October 2001?

The Government are requested to provide the Court with all the medical reports drawn up in respect of the applicant, to which the Diyarbakır public prosecutor referred in his decision dated 9 November 2005.

2.

Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment (see

Labita v. Italy

[GC], no. 26772/95, § 131, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?