EFTHYMIOU AND OTHERS v. TURKEY

O listă a reclamanților și a reprezentanților acestora este prezentată în apendice. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt rudele oamenilor grec-chipriot, reserviști sau deservi în armată, care au dispărut în iulie-agost 1974 după invazia nordului Ciprului de către forțele armate turce. Aceste persoane au fost enumerate ca persoane dispărute, informațiile fiind furnizate Crucei Roșii și Națiunilor Unite. Rămășițele persoanelor dispărute au fost găsite în timpul exhumărilor efectuate de Comitetul Națiunilor Unite pentru Persoane Dispărute („CMP”) și identificate începând cu 2010 după ADN și alte analize.

Potrivit informațiilor prezentate de Guvern, în noiembrie 2010, s-a înființat o unitate specială în poliție, în conformitate cu instrucțiunile procurorului general al „TRNC” („Republica Turcă a Ciprului de Nord”) pentru a iniția investigațiile privind moartea persoanelor ale căror rămășițe au fost găsite. Această unitate constă în prezent din 15 persoane, inclusiv patru interprete și a primit asistență tehnică de la experți. Dosarele au fost deschise și au început investigații în mai multe cazuri (inclusiv cele considerate în Charalambous și altele v. Turcia (dec.), nr. 46744/07, 3 aprilie 2012). La 10 ianuarie 2012, sediul de poliție a dat instrucțiuni secțiilor locale de poliție pentru a trimite informații despre persoanele dispărute identificate în districtele lor și modul în care au întâlnit moartea lor.

La 15 august 2012, unitatea specială a contactat CMP pentru a solicita dosare ale tuturor persoanelor dispărute care au fost identificate, precum și hărți și fotografii. În aceste cazuri, poliția a încercat să contacteze reclamanții și a invitat persoanele pe care le-au localizat să le depună declarații. Reprezentanții legali ai reclamanților au fost informați cu privire la aceste contacte. Unii reprezentanți legali au refuzat să accepte competența poliției “TRNC” pentru a investiga și a respins cooperarea. Un număr de solicitanți au participat la secția de poliție, dar au fost pregătiți doar pentru a prezenta o scurtă declarație pregătită sau o copie a formularului lor de cerere. A fost pregătit un anunț cu detalii de contact în vederea invitării membrilor publicului să prezinte informații despre decedat, dar încă în așteptarea publicării în presa grecă cipriotă.

Investigațiile erau în curs de desfășurare. Reclamanții au susținut în mod diferit că au cooperat cu poliția, care a participat la declarații și la furnizarea de informații sau că convocarea pentru a participa la secția de poliție nu a servit nici un punct în lumina declarațiilor prezentate Curții și a divulgat astfel hărțuirea nejustificabilă. Unii solicitanți au refuzat să semneze noi declarații atunci când poliția a refuzat să le permită să păstreze copii. Reclamanții și reprezentanții lor se îndoiala de eficiența sau buna credință a poliției “TRNC” sau de autenticitatea eforturilor lor de investigare.

A list of the applicants and their representatives is set out in the appendix. The facts of the cases, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants are relatives of Greek-Cypriot men, reservists or serving in the army, who went missing in July-August 1974 following the invasion of northern Cyprus by Turkish armed forces. These men were listed as missing persons, the information being given to the Red Cross and the United Nations. The remains of the missing men have been found during exhumations carried out by the United Nations Committee for Missing Persons (“CMP”) and identified from 2010 onwards after DNA and other analyses. According to the information submitted by the Government, in November 2010, a special unit in the police had been established, under instructions by the Attorney-General of the “TRNC” (the “Turkish Republic of Northern Cyprus”) to initiate investigations into the deaths of the persons whose remains were found.

This unit currently consists of 15 persons, including four interpreters and received technical assistance from experts. Files were opened and investigations commenced in a number of cases (including those considered in the Charalambous and others v. Turkey (dec.), no. 46744/07, 3 April 2012). On 10 January 2012, police headquarters gave instructions to local police stations to send information about the missing persons identified in their districts and how they met their deaths. On 15 August 2012, the special unit contacted the CMP to request files of all the missing persons who had been identified, as well as maps and photographs. In the present cases, the police attempted to contact the applicants and invited those whom they located to attend to give their statements.

The applicants’ legal representatives were informed of these contacts. Some legal representatives refused to accept the competence of the “TRNC” police to investigate and declined co-operation. A number of applicants attended the police station but were only prepared to submit a pre-prepared brief statement or copy of their application form. An announcement with contact details was prepared with a view to inviting members of the public to come forward with information about the deceased but was still awaiting publication in the Greek Cypriot press. The investigations were ongoing. The applicants variously submitted that they had co-operated with the police, attending to give statements and offering information or that the summons to attend the police station had served no point in light of the statements submitted to the Court and thus disclosed unjustifiable harassment.

Some applicants had declined to sign new statements when the police refused to allow them to keep copies. The applicants and their representatives doubted the efficiency or good faith of the “TRNC” police, or the genuineness of their investigative efforts.