Cererea nr. 2177/08 David SARTANIA împotriva Georgiei depusă la 13 noiembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl David Sartania, este un național georgian, care s-a născut în 1958 și locuiește în Tbilisi. El este reprezentat în fața Curții de către dna Katsitadze și A. Shoshikelashvili, avocați care practică în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 mai 2005, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de posesie de droguri. Căutarea personală, condusă de doi ofițeri de poliție în absența martorilor independenți, a dezvăluit droguri asupra persoanei sale. Poliția a descoperit, de asemenea, droguri în vehiculul său. Conform cazului, căutarea personală a reclamantului, precum și căutarea vehiculului său, au fost înregistrate pe video de către poliție. La 18 mai 2005, reclamantul a refuzat să semneze înregistrările de căutare, susținând că actele procedurale menționate mai sus, efectuate în absența unui avocat sau a unui martor independent, au fost ilegale. În aceeași dată, reclamantul a fost acuzat de achiziționare ilegală și de deținere a unei cantități deosebit de mari de heroină în temeiul articolului 260 litera (a) din Codul Penal Georgia. La 20 mai 2005, Curtea de Oraș Tbilisi, care a acționat la cererea procurorului, a ordonat detenția anterioară a reclamantului timp de trei luni. După examinarea legistică din 17 iunie 2005, s-a stabilit că reclamantul suferă de dependență de droguri și că a solicitat tratament obligatoriu cu abuz de droguri. La 25 iulie 2006, Curtea din orașul Tbilisi a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 12 ani de închisoare. Condamnarea s-a bazat în principal pe declarațiile celor doi ofițeri de poliție care au arestat reclamantul și-au efectuat cercetările personale și ale vehiculelor. Curtea a respins cererea reclamantului de a admite în dovadă înregistrarea video a căutărilor ca fiind neconvențiată. Curtea de judecată a ordonat reclamantului să supună un program obligatoriu de tratament al drogurilor la locul încarcerării sale. La 18 august 2006, reclamantul și-a invocat condamnarea, susținând că procedura în primă instanță este necorespunzătoare și că instanța judecătorească nu a respectat numeroasele încălcări procedurale comise în timpul arestării reclamantului și în căutarea ulterioară. Prin decizia din 10 ianuarie 2007, Curtea de Apel Tbilisi a confirmat integral condamnarea reclamantului. La 14 mai 2007, Curtea Supremă a Georgiei a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept. 10. Potrivit reclamantului, în ciuda ordinului judiciar relevant, nu a fost furnizat un program de tratament obligatoriu cu droguri în închisoare. Potrivit dosarului, reclamantul a intrat în sistemul de închisoare cu o istorie bine documentată de tulburări mentale. Imediat după detenția sa, avocatul reclamantului a solicitat examenul psihiatric cuprinzător al clientului său, dar cererea a fost refuzată. În urma unui apel, la 15 august 2005, reclamantul a fost văzut de un grup de psihiatri, care l-au diagnosticat cu tulburare afectivă organică. Ei au concluzionat că starea sa este stabilă. 12. În septembrie 2005, reclamantul a fost sfătuit să facă un examen psihiatru legist in-pacient. În ciuda cererilor ulterioare ale avocatului, autoritățile de închisoare relevante nu l-au transferat în acest scop la o instituție medicală relevantă. Numai în decembrie 2005, după ordinul judiciar relevant, reclamantul a fost furnizat cu un examen psihiatric în pacient. Prin urmare, diagnosticul său de tulburare afectivă organică a fost confirmat. Medicii au concluzionat că el nu a cerut un tratament psihiatric obligatoriu. 13. Potrivit reclamantului, în ciuda cererilor repetate, el nu a furnizat nici un tratament pentru starea sa mentală în închisoare. Vizitele familiale în închisoare 14. Potrivit reclamantului, de la momentul arestării sale în mai 2005 până în mai 2007 el a fost păstrat în Tbilisi nr. În mai 2007, după decizia finală a Curții cu privire la cazul reclamantului, a fost transferat la Rustavi nr. 2 Prizonul, care este o instituție de regim strictă. În această instituție, reclamantul a fost autorizat să primească vizite de la soția sa și doi copii o dată la două luni, într-un mod care nu permite contactul fizic direct. În special, acestea au fost separate de o partiție de sticlă. Vizitele au durat timp de maxim o oră și copiii au fost, de obicei, autorizați în ultimele zece minute. 15. În februarie 2008, soția reclamantului a cerut autorităților închisoare pentru o vizită fără restricții privind contactul fizic. Cererea a fost refuzată. În aprilie 2008, reclamantul însuși s-a plâns la autoritățile închisoare pentru restricțiile disproporționate asupra contactelor sale familiale în închisoare. În răspuns, el a fost informat că vizitele familiale au fost permise în spatele unei partiții de sticlă din cauza considerațiilor de securitate. În ceea ce privește numărul de vizite, în conformitate cu dispozițiile juridice relevante, reclamantul a avut dreptul să primească vizitatori doar o dată la două luni. Reclamantul a depus ulterior mai multe plângeri similare la departamentul penitenciar al Ministerului Justiției, în nici un avantaj. Autoritățile au susținut că vizitele pot fi permise doar în spatele unei partiții de sticlă. 16. La 7 iulie 2008, reclamantul a depus o plângere administrativă împotriva Rustavi nr.2 Prizona care a solicitat vizite de familie o dată pe lună, în mod care să permită un contact fizic direct. Nu este clar din dosar, care a fost rezultatul procedurii de mai sus, dacă există. 17. La 10 iulie 2008, reclamantul a depus o plângere constituțională cu privire la o obiectă similară în fața Curții Constituționale din Georgia. Prin decizia din 10 iunie 2009, reclamația a fost declarată inadmisibilă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că, deși el a fost un adict de droguri cu o istorie bine documentată de probleme psihice, el nu a fost furnizat nici un tratament; în ciuda ordinului judiciar el nu a fost inclus într-un program de tratament obligatoriu de droguri. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, el a susținut că procedurile penale conduse împotriva acestuia au fost nedreptate și că instanțele interne au eliberat dovezi obținute ilegal. În temeiul articolului 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns, de asemenea, de frecvența vizitelor familiale pe care le-a fost autorizat să le primească în închisoare și de faptul că, în timpul acestor vizite, a fost separat inutil de vizitatorii săi printr-o partiție de sticlă. În cele din urmă, reclamantul a invocat art. 13 din Convenție în ceea ce privește articolele 1 și 8 plângeri. Starea de sănătate a reclamantului A fost oferită reclamantului un tratament medical adecvat pentru tulburarea mentală în închisoare? Care este stadiul actual al bolii sale? A fost reclamantul înscris într-un program de tratament de droguri, astfel cum a ordonat Tribunalul Tbilisi? În caz contrar, a suferit consecința sa de simptomele de retragere constituie o încălcare a articolului 3 din Convenție? Reclamantul dispune de căi de recurs interne eficace pentru plângerile sale legate de sănătate, în conformitate cu art. 13 din Convenție? 2. Procedura penală împotriva reclamantului A avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, A existat încălcarea principiului echității procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza faptului că căutarea personală a reclamantului și căutarea vehiculului său au fost efectuate în absența martorilor independenți sau a unui avocat? A fost reclamantul furnizat suficiente garanții procedurale pentru a preveni o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în acest sens? Restricții privind vizitele în familie A existat o ingerință în dreptul reclamantului, în temeiul articolului 1 din Convenție, pentru respectarea vieții private și de familie, din cauza limitelor privind frecvența vizitelor familiale la care avea dreptul în închisoarea nr. 2 Rustavi și faptul că vizitele familiale au avut loc în spatele unei partiții de sticlă? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 8 § 2? Reclamantul a fost furnizat cu căi de recurs interne eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8 din Convenție, astfel cum este prevăzut în temeiul articolului 13 din Convenție? Care a fost rezultatul procedurii administrative inițiate de reclamant împotriva Rustavi nr. 2 de închisoare?
Application no. 2177/08
David SARTANIA
against Georgia
lodged on 13 November 2007
1.
The applicant, Mr David Sartania, is a Georgian national, who was born in 1958 and lives in Tbilisi. He is represented before the Court by Ms
N.
Katsitadze and Mr A. Shoshikelashvili, lawyers practising in Tbilisi.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The applicant’s arrest and criminal proceedings conducted against him
3.
On 17 May 2005 the applicant was arrested on suspicion of drug possession. His personal search, conducted by two police officers in the absence of independent witnesses, revealed drugs on his person. The police also discovered drugs in his vehicle. A subsequent forensic examination established that the substance seized from the applicant contained 1.767
grams of heroin. According to the case file, the applicant’s personal search as well as the search of his vehicle was recorded on video by police.
4.
On 18 May 2005 the applicant refused to sign the search records. He claimed that the above mentioned procedural acts, conducted in the absence of a lawyer or independent witnesses, had been unlawful. On the same date the applicant was charged with unlawful purchase and possession of a particularly large quantity of heroin under Article
260
§
3
(a) of the
Criminal Code of Georgia.
5.
On 20 May 2005 the Tbilisi City Court, acting upon the prosecutor’s request, ordered the applicant’s pre-trial detention for three months.
6.
Following the forensic examination of 17 June 2005, it was established that the applicant was suffering from drug addiction and that he required compulsory drug abuse treatment.
7.
On 25 July 2006 the Tbilisi City Court convicted the applicant as charged and sentenced him to twelve years’ imprisonment. The conviction was primarily based on the statements of the two police officers who had arrested the applicant and conducted his personal and vehicle searches. The court rejected the applicant’s request to admit into evidence the video recording of the searches as unsubstantiated. The trial court ordered the applicant to undergo compulsory drug treatment program at the place of his imprisonment.
8.
On 18 August 2006 the applicant appealed his conviction. He claimed that the proceedings at first instance were unfair and that the trial court disregarded the numerous procedural violations committed during the applicant’s arrest and the subsequent searches.
9.
By a decision of 10 January 2007 the Tbilisi Court of Appeal confirmed the applicant’s conviction in full. On 14 May 2007 the Supreme Court of Georgia dismissed the applicant’s appeal on points of law.
10.
According to the applicant, notwithstanding the relevant court order, he has not been provided with a compulsory drug treatment program in prison.
2.
The applicant’s medical condition
11.
According to the case file, the applicant entered the prison system with a well-documented history of mental disorder. Immediately after his detention, the applicant’s lawyer requested his client’s comprehensive psychiatric examination, but the request was refused. Following an appeal, on 15 August 2005 the applicant was seen by a group of psychiatrists, who diagnosed him with organic affective disorder. They concluded that his condition was stable.
12.
In September 2005 the applicant was advised to undergo an in-patient forensic psychiatric examination. Despite the lawyer’s subsequent requests, the relevant prison authorities failed to transfer him for that purpose to a relevant medical establishment. Only in December 2005, after the relevant court order, was the applicant provided with an in-patient psychiatric examination. As a result his diagnosis of organic affective disorder was confirmed. The doctors concluded that he did not require a compulsory psychiatric treatment.
13.
According to the applicant, despite his reiterated requests, he has not provided with any treatment whatsoever for his mental condition in prison.
3.
Family visits in prison
14.
According to the applicant, from the time of his arrest in May 2005 until May 2007 he was kept in Tbilisi no. 5 Prison, where his family was not allowed to visit him. In May 2007, after the Supreme Court’s final decision on the applicant’s case, he was transferred to Rustavi no. 2 Prison, which is a strict regime institution. There the applicant was allowed to receive visits from his wife and two children once every two months in a manner not allowing for direct physical contact. In particular, they were separated by a glass partition. The visits lasted for the maximum of one hour and the children were usually allowed in for the last ten minutes.
15.
In February 2008 the applicant’s wife asked the prison authorities for a visit without restrictions on physical contact. The request was refused. In April 2008 the applicant himself complained to the prison authorities about the disproportionate restrictions on his family contacts in prison. In reply, he was informed that the family visits were allowed behind a glass partition due to the security considerations. As for the number of visits, according the relevant legal provision, the applicant was entitled to receive visitors only once every two months. The applicant subsequently lodged several similar complaints with the penitentiary department of the Ministry of Justice, to no avail however. The authorities maintained that the visits could be allowed only behind a glass partition.
16.
On 7 July 2008 the applicant filed an administrative complaint against Rustavi no.2 Prison requesting family visits once a month in a manner allowing for a direct physical contact. It is unclear from the case file, what the outcome of the above proceedings was, if any.
17.
On 10 July 2008 the applicant lodged a constitutional complaint on a similar subject-matter with the Constitutional Court of Georgia. By a decision of 10 June 2009 the complaint was declared inadmissible.
18.
The applicant complained under Article 3 of the Convention that although he was a drug-addict with a well-documented history of psychiatric problems, he had not been provided with any treatment whatsoever; despite the court order he had not been included in a compulsory drug treatment program either. Relying on Article 6 § 1 of the Convention he alleged that the criminal proceedings conducted against him had been unfair and that the domestic courts had entertained unlawfully obtained evidence. Under Article 8 of the Convention the applicant also complained about the frequency of family visits he had been allowed to receive in prison and the fact that during those visits he had been unnecessarily separated from his visitors by a glass partition. Lastly, the applicant invoked Article 13 of the Convention in relation to his Articles
3,
6
§
1 and
8 complaints.
1.
The applicant’s state of health
–
Has the applicant been provided with an adequate medical treatment for his mental disorder in prison? What is the current stage of his disease?
–
Was the applicant enrolled in a drug treatment program as ordered by the Tbilisi City Court? If not, did his consequential suffering from the withdrawal symptoms amount to a violation of Article 3 of the Convention?
–
Did the applicant have at his disposal effective domestic remedies for his health-related complaints as required by Article 13 of the Convention?
2.Criminal proceedings against the applicant
–
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular,
–
Was there a breach of the principle of fairness of proceedings under Article 6 § 1 of the Convention on account of the fact that the applicant’s personal search and the search of his vehicle were conducted in the absence of independent witnesses or an advocate? Was the applicant provided with sufficient procedural safeguards to prevent a violation of Article 6 § 1 of the
Convention in this regard?
3.
Restrictions on family visits
–
Was there an interference with the applicant’s right, under Article
8
§
1 of the Convention, to respect for private and family life, on account of the limitations on the frequency of family visits to which he was entitled in Rustavi no. 2 Prison and the fact that the family visits took place behind a glass partition? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?
–
Was the applicant provided with effective domestic remedies for his complaint under Article 8 of the Convention as envisaged under Article
13 of the Convention? In this connection, what was the outcome of the administrative proceedings initiated by the applicant against Rustavi no.
2 Prison?