Secțiunea a treia Cerere nr. 20262/12 Isabela IONESCU împotriva României introdusă la 30 martie 2012 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Isabela Ionescu, este un resortisant român născut în 1976 și rezident în Piatra-Neamț. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În luna mai 2007, fiul recurentei, care avea 9 ani, a dispărut de la domiciliul bunicilor săi. La 25 mai 2007, corpul ei a fost găsit înecat într-un râu aflat în apropierea satului bunicilor săi. Doi copii au fost conștienți de bunicii victimei pe care S.I.V. a împins-o intenționat în râu. Parchetul i-a interogat pe copii și S.I.V. care, la momentul respectiv, avea 20 de ani. Locuia cu mama sa și era oligofren. Din 1996, era înregistrat la autoritățile medicale departamentale ca persoană cu handicap sever. Interogat de parchet, S.I.V. a recunoscut că a fost certat cu victima și l-a împins în râu. Parchetul a ordonat o expertiză psihiatrică a S.I.V. care a concluzionat că discernământul său era inexistent. La 17 decembrie 2008, Parchetul a respins acuzația că autorul crimei nu a fost responsabil penal. La cererea Parchetului, la 9 martie 2009, Tribunalul departamental din Neamț a declarat că a fost internat psihiatric al S.I.V. Printr-o acțiune civilă introdusă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Piatra Neamț, reclamanta a solicitat S.I.V. și mamei sale repararea prejudiciului moral cauzat de uciderea fiului său, precum și rambursarea cheltuielilor aferente înmormântării sale. Suma totală solicitată este de 80 000 lei românești (ROL), adică aproximativ 20 000 EUR. La 30 martie 2011, tribunalul a primit acțiunea și a condamnat-o pe mama S.I.V. să plătească reclamantei 60 000 ROL, adică aproximativ 15 000 EUR, pentru daune morale și materiale. Tribunalul a menționat că mama S.I.V. era conștientă de starea de sănătate a fiului său și de pericolul pe care îl prezenta. Prin urmare, se consideră că, lăsându-l nesupravegheat, a comis o eroare în sensul articolelor 998 și 999 din Codul civil. Instanța a adăugat că, deși actul ar fi fost comis de o persoană majoră iresponsabilă, ar fi inechitabil ca mama victimei să suporte singură toate consecințele acestui act, fără a putea obține repararea prejudiciului moral și material. Mama S.I.V. a formulat un recurs care a fost primit printr-o hotărâre definitivă din 9 ianuarie 2012 a tribunalului departamental din Neamț. Tribunalul a considerat că nu există nicio legătură cauzală între actele mamei S.I.V. și acțiunile acestuia din urmă. Prin urmare, a considerat că numai responsabilitatea acestuia putea fi căutată. Articolele 998 și 999 din Codul Civil au orice fapt de la om, care le cauzează altora o pagubă, îl obligă pe cel din vina căruia a reușit să-l repare. Fiecare este răspunzător pentru prejudiciul pe care l-a cauzat nu numai prin fapta sa, ci și prin neglijența sa sau prin imprudența sa. GRIEF Invocând articolele 2 și 6 din Convenție, recurenta se plânge de respingerea acțiunii sale de a obține repararea prejudiciului material și moral cauzat de decesul fiului său. A existat o încălcare a dreptului recurentei de a avea acces la o instanță, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza respingerii acțiunii sale în despăgubire pentru decesul fiului său
Requête n
o
20262/12
Isabela IONESCU
contre la Roumanie
introduite le 30 mars 2012
La requérante, M
me
Isabela Ionescu, est une ressortissante roumaine née en 1976 et résidant à Piatra-Neamț.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Au cours du mois de mai 2007, le fils de la requérante, qui était âgé de 9
ans, disparut du domicile de ses grands-parents. Le 25 mai 2007, son corps fut retrouvé noyé dans une rivière qui se trouvait à proximité du village de ses grands-parents. L’expertise médico-légale établit que la mort avait été violente, par noyade. Le parquet ouvrit une enquête.
Deux enfants portèrent à la connaissance des grands-parents de la victime que S.I.V. avait poussé
intentionnellement la victime dans la rivière.
Le parquet interrogea les enfants et S.I.V. qui, à l’époque des faits, avait 20 ans. Il vivait chez sa mère et était oligophrène. Depuis 1996, il était enregistré auprès des autorités médicales départementales comme personne atteinte d’un handicap sévère. Interrogé par le parquet, S.I.V. reconnut s’être disputé avec la victime et l’avoir poussé dans la rivière.
Le parquet ordonna une expertise psychiatrique de S.I.V. qui conclut que son discernement était inexistant.
Le 17 décembre 2008, le parquet rendit un non-lieu au motif que l’auteur du meurtre n’était pas responsable pénalement.
Sur demande du parquet, le 9 mars 2009, le tribunal départemental de Neamț ordonna l’internement psychiatrique de S.I.V.
Par une action civile introduite devant le tribunal de première instance de Piatra Neamț, la requérante demanda à S.I.V. et à sa mère la réparation du préjudice moral causé par le meurtre de son fils, ainsi que le remboursement des frais occasionnés par son enterrement. La somme totale réclamée s’élevait à 80
000 lei roumains (ROL), soit environ 20
000 euros (EUR).
Le 30 mars 2011, le tribunal accueillit l’action et condamna la mère de S.I.V. à verser à la requérante 60
000 ROL, soit environ 15
000 EUR, au titre du dommage moral et matériel. Le tribunal nota que la mère de S.I.V. était au courant de l’état de santé de son fils et de sa dangerosité. Dès lors, il estima qu’en le laissant sans surveillance, elle avait commis une faute au sens des articles 998 et 999 du code civil. Le tribunal ajouta que même si l’infraction avait été commise par une personne majeure irresponsable, il serait inéquitable que la mère de la victime supporte seule l’ensemble des conséquences de cet acte, sans pouvoir obtenir la réparation du préjudice moral et matériel.
La mère de S.I.V. forma un pourvoi qui fut accueilli par un arrêt définitif du 9 janvier 2012 du tribunal départemental de Neamț. Le tribunal estima qu’il n’y avait pas de lien de causalité entre les actes de la mère de S.I.V. et les agissements de ce dernier. Dès lors, il jugea que seule la responsabilité de celui-ci pouvait être recherchée.
B.
Le droit interne pertinent
Les articles 998 et 999 du code civil disposent
:
«
Tout fait quelconque de l’homme, qui cause à autrui un dommage, oblige celui par la faute duquel il est arrivé à le réparer.
»
«
Chacun est responsable du dommage qu’il a causé non seulement par son fait, mais encore par sa négligence ou par son imprudence.
»
GRIEF
Invoquant les articles 2 et 6 de la Convention, la requérante se plaint du rejet de son action visant à obtenir la réparation du préjudice matériel et moral causé par le décès de son fils.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, en raison du rejet de son action en indemnisation pour le décès de son fils
?