- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 mai 2013
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Toure împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 75599/10 Salamatou OURE împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 21 mai 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 31 decembrie 2010, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Salamatou Toure, este națională ivoiriana, născut în 1976 și locuiește în Konya. A fost reprezentată în fața Curții de către dna S. Uludağ, avocată care practică la Istanbul. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 2, 3 și 13 din Convenție că îndepărtarea ei în Ghana sau în Coasta de Ivory o va expune la un risc real de deces sau de maltrat și că nu are un remediu intern eficace prin care ar putea fi examinată această afirmație.
Având în vedere art. 5 din Convenție, reclamantul a susținut că detenția ei nu are o bază juridică, că nu a fost notificată din motivele sale și că nu a avut acces la niciun remediu intern pentru a-și cere eliberarea, a contestat licitatea deținerii sau a cererii de compensare pentru privarea ilegală a libertății. În sfârșit, în temeiul articolului 34 din Convenție, ea a susținut că i s-a refuzat accesul direct la reprezentantul său. La 4 ianuarie 2011, Președintele Camerei a hotărât să înscrie guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul nu ar trebui deportat în Ghana sau Coasta de Marfil până la 19 ianuarie 2011. Guvernul a fost invitat, de asemenea, să permită reclamantului accesul la reprezentantul ei, precum și la UNHCR, precum și să răspundă la anumite întrebări în ceea ce privește situația ei.
Solicitarea a fost acordată prioritate în temeiul articolului 41. La 19 ianuarie 2011, președintele Camerei a hotărât să prelungească măsura intermediară până la examinarea cererii de azil a reclamantului de către autoritățile naționale și rezultatul a fost final. La 5 martie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 1 martie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 3 septembrie 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.
Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Postal turc, reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 18 martie 2013. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
Cu toate acestea, Curtea are competența de a restabili acest caz în cazul unor circumstanțe proaspete care să justifice acest curs. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cauze. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului interimar
SECOND SECTION
DECISION Application no. 75599/10 Salamatou TOURE against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21 May 2013 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Françoise Elens-Passos, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 31 December 2010, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Ms Salamatou Toure, is an Ivoirian national, who was born in 1976 and lives in Konya. She was represented before the Court by Ms S. Uludağ, a lawyer practising in Istanbul.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicant complained under Articles 2, 3 and 13 of the Convention that her removal to Ghana or to Ivory Coast would expose her to a real risk of death or ill-treatment and that she did not have an effective domestic remedy whereby she could have that allegation examined. Relying upon Article 5 of the Convention, the applicant argued that her detention lacked legal basis, that she had not been notified of its reasons and that she had not had access to any domestic remedy to request her release, challenge the lawfulness of her detention or claim compensation for the unlawful deprivation of liberty. Finally, she submitted under Article 34 of the Convention that she had been denied direct access to her representative.
On 4 January 2011 the President of the Chamber decided to indicate to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be deported to Ghana or Ivory Coast until 19 January 2011. The Government were also invited to allow the applicant’s access to her representative as well as to the UNHCR and to answer certain questions as regards her situation. The application was given priority under Rule 41.
On 19 January 2011 the President of the Chamber decided to prolong the interim measure until the applicant’s asylum claim was examined by the national authorities and the outcome was final.
On 5 March 2012 the application was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit her own observations. No reply was received to the Registry’s letter.
By a letter dated 1 March 2013, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 3 September 2012 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
According to the information obtained from the official website of the Turkish Postal Service, the applicant’s representative received that letter on 18 March 2013. However, no response has been received. THE LAW
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. The Court, however, has the power to restore the case to the list in the event of fresh circumstances capable of justifying such a course.
In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Acting Deputy Registrar President