TESFALDET AND FRE v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
TESFALDET AND FRE v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 75476/10 Yowhans Tesfamichael TESFALDET și Finan Kibrom FRE împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 21 mai 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2010, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții, dl Yowhans Tesfamichael Tesfaldet și dl Finan Kibrom Fre, sunt resortisanți eritrei, care s-au născut în 1992 și respectiv în 1993 și trăiesc Bilecik. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna S. Uludağ, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții se plângeau în temeiul articolelor 2, 3 și 13 din Convenție că îndepărtarea lor în Eritrea sau Sudanul le va expune la un risc real de deces sau de maltrat și că nu au avut un remediu intern eficace prin care acestea ar putea fi examinate această afirmație. Având în vedere art. 5 din Convenție, reclamanții au susținut că detenția lor nu are o bază juridică, că nu au fost notificate din motivele sale și că nu au avut acces la niciun remediu intern pentru a cere eliberarea lor, a contesta legiferitatea detenției sau a cererii de compensare pentru privarea ilegală a libertății. În sfârșit, au prezentat în temeiul articolului 34 din Convenția pe care le-a fost refuzat accesul direct la reprezentantul lor. La 24 decembrie 2010, Președintele Camerei la care a fost alocat cazul a decis să înscrie guvernului, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că reclamanții nu ar trebui deportați în Eritrea (via Sudan) până la un anunț suplimentar. Cererea a fost, de asemenea, acordată prioritate în temeiul art. 41. La 2 februarie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 1 martie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor s-a expirat la 24 iulie 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamanții au atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cauze în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Postal turc, reprezentantul reclamanților a primit această scrisoare la 18 martie 2013. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Cu toate acestea, Curtea are competența de a restabili acest caz în cazul unor circumstanțe proaspete care să justifice acest curs. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cauze. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului interimar