- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 mai 2013
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Tareke și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 17853/11 Henok TAREKE și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 21 mai 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 18 martie 2011, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toți cei patru solicitanți sunt resortisanți eritrei. Primii trei solicitanți s-au născut în 1977, 1989 și respectiv 1991. Dețin permise de reședință temporară pentru a locui în Isparta. Totuși, conform informațiilor prezentate de Guvern, locul lor este necunoscut.
Data nașterii celui de-al patrulea reclamant este necunoscută și el a fost trimis în Sudan de către autoritățile la cererea sa. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dna S. Uludağ, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2, 3 și 13 din Convenție că îndepărtarea lor în Eritrea sau Sudan ar expune-le la un risc real de deces sau de maltrat și că nu au avut un remediu intern eficace prin care ar putea fi examinată această afirmație. În plus, în temeiul articolului 3 din Convenție, acestea au susținut că au fost supuse unor tratamente inumane și degradante în timpul detenției lor în zona de tranzit internațională a aeroportului Atatürk din Istanbul.
Având în vedere art. 5 din Convenție, reclamanții au susținut că detenția lor nu are o bază juridică, că nu au fost notificate din motivele sale și că nu au avut acces la nici un remediu intern pentru a cere eliberarea lor, a contestat licența detenției lor sau a cererii de compensare pentru privarea ilegală a libertății. În cele din urmă, în temeiul articolului 34 din Convenție, acestea au susținut că le-a fost refuzat accesul direct la reprezentantul lor. La 18 martie 2011, președintele Camerei la care a fost alocată cazul a decis să aducă guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, că reclamanții nu ar trebui deportați până la 2 aprilie 2011. La 1 aprilie 2011 s-a decis să întrerupă măsura interimar în temeiul articolului 39 în ceea ce privește al patrulea reclamant, Girmay Gebremariam Tela, deoarece dorește să fie returnat în Sudan.
Măsura a fost prelungită până la 7 aprilie 2011 în ceea ce privește reclamanții rămas. După trei prelungiri, la 7 aprilie, 21 aprilie și, respectiv, 3 mai 2011, la 6 iunie 2011, președintele Secției a hotărât să prelungească aplicarea măsurii intermediare până la notificarea ulterioră. La 6 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 1 martie 2013, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor s-a expirat la 29 august 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.
Reclamanții au atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cauze în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Postal turc, reprezentantul reclamanților a primit această scrisoare la 18 martie 2013. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
Cu toate acestea, Curtea are competența de a restabili acest caz în cazul unor circumstanțe proaspete care să justifice acest curs. 11. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului interimar Henok TAREKE Salmon TAHASTE Jamal ALI EL AMEN GEBREMARIAM TELA
SECOND SECTION
DECISION Application no. 17853/11 Henok TAREKE and others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21 May 2013 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Françoise Elens-Passos, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 18 March 2011, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix. All four applicants are Eritrean nationals. The first three applicants were born in 1977, 1989 and 1991 respectively. They hold temporary residence permits to reside in Isparta. However, according to the information submitted by the Government, their whereabouts are unknown. The fourth applicant’s date of birth is unknown and he was sent to Sudan by the authorities upon his request. The applicants were represented before the Court by Ms S. Uludağ, a lawyer practising in Istanbul.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicants complained under Articles 2, 3 and 13 of the Convention that their removal to Eritrea or Sudan would expose them to a real risk of death or ill-treatment and that they did not have an effective domestic remedy whereby they could have that allegation examined. They further alleged under Article 3 of the Convention that they had been subjected to inhuman and degrading treatment during their detention at the international transit zone of the Istanbul Atatürk Airport. Relying upon Article 5 of the Convention, the applicants argued that their detention lacked legal basis, that they had not been notified of its reasons and that they had not had access to any domestic remedy to request their release, challenge the lawfulness of their detention or claim compensation for the unlawful deprivation of liberty. Finally, they submitted under Article 34 of the Convention that they had been denied direct access to their representative.
On 18 March 2011 the President of the Chamber to which the case had been allocated decided to indicate to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicants should not be deported until 2 April 2011. The application was also given priority under Rule 41.
On 1 April 2011 it was decided to discontinue the interim measure under Rule 39 in respect of the fourth applicant, Girmay Gebremariam Tela, as he wished to be returned to Sudan. The measure was prolonged until 7 April 2011 in respect of the remaining applicants.
After three prolongations decided on 7 April, 21 April and 3 May 2011 respectively, on 6 June 2011 the President of the Section decided to extend the application of the interim measure until further notice.
On 6 January 2012 the application was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicants, who were invited to submit their own observations. No reply was received to the Registry’s letter.
By a letter dated 1 March 2013, sent by registered post, the applicants’ representative was notified that the period allowed for submission of their observations had expired on 29 August 2012 and that no extension of time had been requested. The applicants’ representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.
According to the information obtained from the official website of the Turkish Postal Service, the applicants’ representative received that letter on 18 March 2013. However, no response has been received. THE LAW
The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. The Court, however, has the power to restore the case to the list in the event of fresh circumstances capable of justifying such a course.
In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Acting Deputy Registrar President Appendix Henok TAREKE Salmon TAHASTE Jamal ALI EL AMEN Germay GEBREMARIAM TELA