S. A. v. TURKEY
S. A. v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 74535/10 S. A. împotriva Turciei depusă la 19 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl S.A., este un național rus, care s-a născut în 1972 și locuiește în Sakarya. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate sa de a nu fi divulgat publicului (art. 47 § 3). El este reprezentat în fața Curții de către dna S. N. Yılmaz și dl A. Yılmaz, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un cetățean rus de origine cechenă. El a părăsit țara sa și a sosit în Turcia în frică de conflictul armat în curs în 1993. În Turcia a fost acordat un permis de reședință. El susține că va face față de omoruri extrajudiciare sau de închisoare sau de moarte prin tortură dacă ar fi fost deportat sau extraditat în țara sa de origine. La 9 mai 2010, reclamantul a fost arestat de către poliție la Aeroportul Internațional Istanbul Ataturk, cu suspiciune de intrare ilegală în Turcia cu un pașaport fals. El a fost interogat de un procuror și ulterior deținut la centrul de poliție aeroportului timp de șase zile fără nici o ordine judiciară în acest sens. El susține că a fost ținut într-o cameră suprapopulată. Reclamantul a fost apoi dus de poliție la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı în așteptarea deportării sale. Reclamantul susține că la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı a fost reținut în condiții de viață nehigienice și nesănătoase în locuri suprapopulate. La 29 septembrie 2010, avocatul reclamantului a depus o cerere la biroul procurorului public din Istanbul împotriva ofițerilor de poliție din Departamentul de Externe al sediului poliției din Istanbul și a afirmat că a fost reținut ilegal de către oficialii de stat. La 30 septembrie și 4 octombrie 2010, avocatul reclamantului a depus cereri la Ministerul Internului și la biroul guvernatorului Istanbul și a solicitat eliberarea imediată a reclamantului, susținând că detenția sa este ilegală. La 4 octombrie 2010, el a depus, de asemenea, o cerere Curții Magistraților Istanbul care conține o cerere de eliberare a reclamantului și o opoziție la detenție. La 13 octombrie 2010, poliția a eliberat reclamantul din Centrul de retragere a străinilor Kumkapı, cu condiția ca acesta să depună o cerere de reînnoire a permisului de ședere. La 6 decembrie 2010, biroul guvernatorului Istanbul a decis să nu examineze plângerea reclamantului cu privire la detenția sa. La 10 ianuarie 2011, avocatul reclamantului a depus o obiecție împotriva acestei decizii. În petiția sa, avocatul reclamantului a remarcat, printre altele , că a solicitat să fie furnizat conținutul dosarului reclamantului la 19 Octombrie 2010 și că la 8 noiembrie 2010 el a primit doar un număr limitat de documente. El a susținut că unele documente nu au fost furnizate deoarece au fost clasificate ca „confidentiale” și că această practică a poliției nu a fost prescrisă de lege. La 15 martie 2011, Curtea Administrativă Regională de Istanbul a anulat decizia, declarând că biroul guvernatorului a trebuit să decidă dacă ar trebui acordată autorizarea pentru urmărirea penală a ofițerilor de la Centrul Kumkapı. La o dată neespecificată, biroul guvernatorului de Istanbul a decis să nu autorizezeze urmărirea penală a ofițerilor de poliție. 2011 procurorul public Istanbul a decis să pună capăt anchetei instigate pe petiția reclamantului. În decizia sa, procurorul public a remarcat că reclamantul a fost interzis să intre în Turcia și că a fost prins cu un pașaport fals. El a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost reținut, dar a fost ținut sub control în așteptarea deportării sale. COMPLAINTS Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție la Aeroportul Internațional Istanbul și Centrul de retragere a străinilor Kumkapı, în special cu privire la lipsa de exercițiu în aer liber, suprapopularea și condițiile de igienă aferente. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, că a fost ilegal privat de libertate la Aeroportul Internațional Istanbul și ulterior la Centrul de Eliminare a Stranierilor Kumkapı, deoarece nu exista nicio bază juridică în dreptul intern pentru detenția sa. Reclamantul susține, în conformitate cu art. 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat de motivele de detenție, nici de orice decizie luată în cazul său. De asemenea, în temeiul art. 5 § 3 din Convenție, susține că nu a fost adus în fața unui judecător sau a oricărei alte autorități autorizate prin lege să decidă în detenție. Reclamantul susține, în temeiul articolelor 5 § 4 și 13 din Convenție, că nu a putut contesta legalitatea detenției sale, deoarece nu exista nicio autoritate juridică care să revizuiască acest tip de detenție. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu are un remediu prin care să poată solicita compensarea pentru detenția sa ilegală. Reclamantul susține, în temeiul articolului 6 § 3 litera (b) din Convenție, că ofițerii din Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı nu au respectat intimitatea comunicării sale cu avocatul său și că avocatul său a avut acces limitat la dosarul său. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenția că nu a fost autorizat să-și vadă familia în timpul detenției sale.