Secțiunea a treia Cerere nr. 46210/12 Dorina Meri MATICA împotriva României introdusă la 27 aprilie 2012 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Dorina Meri Matica, este un resortisant român născut în 1966 și rezident în Copeteni. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 15 decembrie 2011, recurenta a depus la poliția din Beiusi o plângere penală împotriva P.S., o persoană privată, proprietara a doi câini. În noiembrie 2011, pe stradă, de către câinii în cauză, care fuseseră lăsați nesupravegheați de către proprietarul lor și care, la cererea sa, a acordat un certificat medical emis la 2 decembrie 2011, precizând că a suferit leziuni care au necesitat opt sau mai multe zile de îngrijire în cazul în care apăreau complicații. Poliția din Beiuși a inițiat o anchetă împotriva P.S. pentru că nu a luat măsurile necesare pentru a preveni atacul canin împotriva reclamantei, infracțiune interzisă de art. 11 din ordonanța de urgență a guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detenție al câinilor periculoși (denumită în continuare "LEG n 55/2002"). La sfârșitul anchetei, Comisia a propus Parchetului să emită o decizie de nejudiciare pe motiv că art. 11 din OUG nr. 55/2002 fusese declarat neconstituțional printr-o decizie din 6 iulie 2010 a Curții Constituționale și că, prin urmare, încălcarea reproșată P.S.n. a fost mai mult reprimată prin lege. Printr-o rezoluție din 29 martie 2012, un procuror districtual a aprobat soluția propusă de poliția din Beiuși într-o decizie de nelocalizare a P.S., pe motiv că faptele care i-au fost reproșate nu erau pedepsite de legea penală. Recurentei nu i s-a adresat o plângere împotriva acestei decizii în fața procurorului general superior, așa cum îi era permis în temeiul legii. Nu reiese din elementele dosarului pe care l-ar fi sesizat instanele civile cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva P.S. Un certificat eliberat de primăria municipalității în care locuiește precizează că nu atinge niciun venit impozitat. Dreptul intern relevant la art. 11 din L 55/2002 privind regimul de detenție al câinilor periculoși sau agresivi prevedea, la data faptelor, că omisiunea unui proprietar sau a unui deținător temporar al unui câine de a lua măsurile necesare pentru prevenirea unui atac canin asupra unei persoane reprezintă o infracțiune pedepsită cu o pedeapsă cu închisoare cuprinsă între șase luni și trei ani sau cu amendă 10. Printr-o decizie din 6 iulie 2010, Curtea Constituțională a primit o excepție de neconstituționalitate de la art. 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană. 55/2002 și a declarat această dispoziție neconstituțională pe motiv că a fost imprecise și că a prevăzut sancțiuni care nu au fost suficient de în conformitate cu cele prevăzute la articolele 180 și 181 din Codul penal (care incriminau infracțiunea de lovire și rănire). Curtea Constituțională nota că art. 11 din Codul penal nr. 55/2002 a instituit un regim juridic confuz, care ar putea deruta nu numai proprietarii câinilor, ci și instanțele care au solicitat să aprecieze responsabilitatea acestora și să individualizeze pedeapsa care trebuie aplicată. GRIEF 11. Fără a aduce atingere articolului din convenție, recurenta susține că a suferit o încălcare a integrității sale fizice ca urmare a atacului asupra câinilor P.S. de care a fost victima pe cale publică și se plânge că nu a putut obține recunoașterea și repararea prejudiciului suferit. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din convenție, în special în ceea ce privește obligațiile pozitive inerente respectării efective a vieții private pe care această dispoziție le impune statelor (a se vedea, mutatis mutandis, Georgel și Georgeta Stoicescu c. România, n 9718/03, § 48 -52 și 61-62, 26 iulie 2011) Guvernul este invitat să furnizeze informații despre practica tribunalelor naționale în sprijinul mai multor căi de atac existente în dreptul intern, care să permită victimei să atace de către câini din statul membru respectiv să obțină recunoașterea încălcării integrității sale fizice și repararea eventualelor prejudicii suferite. Guvernul este, de asemenea, invitat să precizeze dacă acțiunile în cauză ar fi fost eficiente în acest caz, în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, având în vedere circumstanțele speciale ale prezentei cauze.
Requête n
o
46210/12
Dorina Meri MATICA
contre la Roumanie
introduite le 27 avril 2012
1.
La requérante, M
me
Dorina Meri Matica, est une ressortissante roumaine née en 1966 et résidant à Copăceni.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 15 décembre 2011, la requérante introduisit auprès de la police de Beiuși une plainte pénale contre P.S., une personne privée, propriétaire de deux chiens. Elle faisait valoir qu’elle avait été gravement mordue le 27
novembre 2011, dans la rue, par les chiens en question, qui avaient été laissés sans aucune surveillance par leur propriétaire. Elle attachait à sa demande un certificat médical émis le 2 décembre 2011, précisant qu’elle avait subi des lésions nécessitant huit jours de soins ou plus si des complications survenaient.
4.
La police de Beiuși ouvrit une enquête contre P.S. pour n’avoir pas pris les mesures nécessaires afin de prévenir l’attaque canine contre la requérante, infraction prohibée par l’article 11 de l’ordonnance d’urgence du gouvernement n
o
55/2002 sur le régime de détention des chiens dangereux (ci-après «
l’OUG n
o
55/2002
»). A l’issue de l’enquête, elle proposa au parquet de rendre une décision de non-lieu au motif que l’article
11 de l’OUG n
o
55/2002 avait été déclaré non constitutionnel par une décision du 6 juillet 2010 de la Cour Constitutionnelle et que, dès lors, l’infraction reprochée à P.S. n’était plus réprimée par la loi.
5.
Par une résolution du 29 mars 2012, un procureur du parquet entérina la solution proposée par la police de Beiuși dans une décision de non
‑
lieu à l’égard de P.S., au motif que les faits qui lui étaient reprochés n’étaient pas punis par la loi pénale.
6.
La requérante n’introduisit pas une plainte contre cette décision auprès du procureur hiérarchiquement supérieur, comme il lui était loisible en vertu de la loi.
7.
Il ne ressort pas des éléments du dossier qu’elle aurait saisi les tribunaux civils d’une action en dommages-intérêts contre P.S.
8.
Un certificat délivré par la mairie de la commune où elle habite précise qu’elle ne touche aucun revenu imposable.
B.
Le droit interne pertinent
9.
L’article 11 de l’OUG n
o
55/2002 sur le régime de détention des chiens dangereux ou agressifs prévoyait, à la date des faits, que l’omission d’un propriétaire ou d’un détenteur temporaire d’un chien de prendre les mesures nécessaire pour la prévention d’une attaque canine sur une personne représente une infraction punie avec une peine de prison comprise entre six
mois et trois ans ou avec amende.
10.
Par une décision du 6 juillet 2010, la Cour Constitutionnelle accueillit une exception d’inconstitutionnalité de l’article 11 de l’OUG n
o
55/2002 et déclara cette disposition non constitutionnelle au motif qu’elle était imprécise et qu’elle prévoyait des sanctions qui n’avaient pas été suffisamment corroborées avec celles prévues par les articles 180 et 181 du code pénal (qui incriminaient l’infraction de coups et blessures). La Cour constitutionnelle nota que l’article 11 de l’OUG n
o
55/2002 instituait un régime juridique confus, susceptible de dérouter non seulement les propriétaires des chiens, mais aussi les tribunaux appelés à apprécier leur responsabilité et à individualiser la peine à appliquer.
GRIEF
11.
Sans invoquer d’article de la Convention, la requérante allègue avoir subi une atteinte à son intégrité physique à la suite de l’attaque des chiens de P.S. dont elle a été victime sur la voie publique. Elle se plaint de son impossibilité d’obtenir la reconnaissance et la réparation du préjudice subi.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention eu égard, notamment, aux obligations positives inhérentes au respect effectif de la vie privée que cette disposition fait peser sur les Etats (voir,
mutatis mutandis,
Georgel et Georgeta Stoicescu c. Roumanie
, n
o
9718/03, §§ 48 -52 and 61-62, 26 juillet 2011)
?
Le Gouvernement est invité à fournir des informations – exemples de la pratique des tribunaux nationaux à l’appui – sur les voies de recours existantes en droit interne permettant à la victime d’une attaque par des chiens d’obtenir la reconnaissance de son atteinte à l’intégrité physique et une réparation des préjudices éventuellement subis. Le Gouvernement est également invité à préciser si les recours en question auraient en l’espèce été efficaces, au sens de l’article 35 § 1 de la Convention, eu égard aux circonstances particulières de la présente affaire.