POEDE c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 40549/11 Puiu Cristinel POEDE împotriva României introdusă la 21 iunie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Puiu Cristinel Poede, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în Vaslui. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. L La 18 august 2009, pe la ora 22:00, reclamantul a mers cu fratele său care conducea o mașină în orașul Vaslui. În urma unei pană de curent, fratele reclamantului a oprit mașina, a parcat-o și a plecat să ia un cartuș pentru piulițele de zbor ale roții. Reclamantul a rămas lângă mașină în așteptarea fratelui său. La scurt timp după aceea, doi ofițeri de poliție au oprit și i-au spus că parcase mașina într-o zonă în care se interzicea arestarea și i-au cerut să prezinte un act de identitate. Cu toate acestea, el le-a indicat numele și adresa de acasă. Refuzând să creadă în afirmațiile reclamantului, polițiștii au făcut apel la telefon superiorului lor superior și la doi polițiști care au sosit imediat la fața locului. După sosirea lor, polițistul C.D. și-a scos pistolul și l-a îndreptat spre capul reclamantului spunând că ) L - a lovit cu pumni și picioare în față, în piept și în picioare. Cei doi polițiști l - au lovit la pământ și l - au legat. La ordinul superiorului superior, el a fost pus apoi în mașina poliției și a condus la sediul poliției unde polițistul C.D. a continuat să - l lovească cu pumnii și picioarele în față și în piept. Prin intermediul unui proces-verbal întocmit în aceeași zi, reclamantului i s-a aplicat o amendă amenzii pentru oprirea vehiculului într-o zonă interzisă și pentru refuzul de a-și prezenta cartea de identitate. Printr-un al doilea proces-verbal, reclamantului i s-a aplicat o a doua amendă pentru zgomote nocturne și pentru refuzul de a-și prezenta cartea de identitate. Printr-o decizie definitivă din 24 noiembrie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Vaslui a anulat cel de-al doilea proces-verbal pe care l-a considerat ilegal pe motiv că a prevăzut o singură sancțiune pentru două amenzi distincte. Printr-o decizie definitivă din 16 februarie 2000, aceeași instanță a anulat primul proces-verbal după ce a concluzionat, pe baza declarațiilor și documentelor prezentate, că reclamantul nu conducea vehiculul arestat într-o zonă interzisă și că nu a fost în posesia cărții de identitate care nu i-a fost emisă de autoritatea competentă decât la 21 august 2009. Prima procedură penală inițiată de reclamant în aprilie 2010, reclamantul a depus în fața Parchetului în apropierea tribunalului județean din Vaslui două plângeri separate împotriva celor doi jandarmi și a ofițerului de poliție C.D. implicate în evenimentele din 18 august 2009 ale șefului comportamentului abuziv reprimat prin art. 250 Parchetul i-a auzit, de asemenea, pe polițiștii și pe polițiștii care au participat la arestarea reclamantului, precum și pe un singur martor propus de solicitant, declarând că ofițerul de poliție C.D. nu avea nicio amenințare sau agresiune asupra reclamantului. Într-adevăr, acesta a solicitat ajutorul jandarmilor și al superiorului său superior, având în vedere faptul că reclamantul a refuzat să își prezinte cartea de identitate sau să își indice datele de contact și a început să-l amenințe. În timp ce mai multe persoane au fost adunate în jurul lor, reclamantul a fost invitat la sediul poliției în scopul identificării, dar acesta din urmă a fost opus. Prin urmare, jandarmii au încercat să-i pună cătușe, dar reclamantul a început să voteze împotriva lor și să gestiul violent. Pentru a-l lega de spate, jandarmii la jandarmii au fost trântiți pe burtă, împingându-l de ceafă și l-au încătușat pe spate. În timpul arestului, reclamantul s-a rănit la genunchi. După ce a încercat să se ridice, provocând zgârieturi pe față. Reclamantul a fost apoi transportat la sediul poliției locale. Curtea nu este în posesia acestor declarații. Reclamantul a prezentat la dosar un certificat medico-legal stabilit la 19 august 2009 care a evidențiat o entorsă la genunchiul stâng, o tumefiere la sprânceana dreaptă, multiple vânătăi și excorii la sprânceana stângă, pe regiunile cervicale și deltoidiene, pe brațe și pe picioare, care au necesitat 16-18 zile de îngrijire medicală. Printr-o decizie din 18 mai 2010, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Vaslui a dispus un refuz. În acest scop, Parchetul apreciază că comportamentul polițistului și al jandarmilor se încadrează în dispozițiile legale care reglementează activitatea forțelor de ordine (la articolul (a) și (b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române) ñ au folosit forța și au folosit cătușe pentru a-l ține sub control pe solicitant, în timp ce acesta refuzase să-și prezinte cartea de identitate, deși În plus, Parchetul a considerat că leziunile suferite de solicitant, având în vedere tipologia și amplasarea acestora, au fost cauzate în cursul procesului de reținere. Reclamantul a formulat o contestație împotriva acestei decizii. El a informat mai mulți martori oculari care au făcut deja declarații în fața Parchetului Militar într-o procedură paralelă inițiată de reclamant (a se vedea mai jos) și care și-au confirmat afirmațiile. Printr-o decizie din 8 iulie 2010, procurorul-șef al Parchetului a respins oferta de probe, considerând că probatoriu era suficient și a confirmat decizia din 18 mai 2010. Această decizie a fost confirmată ulterior de tribunalul departamental din Vaslui și, respectiv, de Tribunalul de Primă Instanță din Iași prin decizii din 6 octombrie 2010 și, respectiv, 1 februarie 2011. În fața tribunalului din Iași, reclamantul a solicitat o reuniune a prezentei proceduri cu cea inițiată în fața Parchetului Militar, dar s-a confruntat cu un refuz. A doua procedură penală inițiată de reclamant La o dată nespecificată, reclamantul a depus o nouă plângere penală în fața Parchetului Militar împotriva polițiștilor și a jandarmilor implicați în incidentul din 18 august 2009 al șefului abuzului de autoritate (art. 246 din CP), a comportamentului abuziv (art. 250 alineatul (3) din CP), a falsificării și a utilizării falsurilor (articolele 289 și 291 din CP) și a mărturiei false (art. 260 din CP). În plus față de agresiunea sa, reclamantul a criticat polițiștii și jandarmii împotriva includerii unor mențiuni false în procesele-verbale de amendă din aceeași zi și a unor declarații false în cadrul anchetei preliminare deschise ca urmare a primei sale plângeri penale. De asemenea, el și - a îndreptat plângerea împotriva superiorului superior al ofițerilor de poliție ai șefului de poliție care se ocupa de abuzul de autoritate și de comportamentul abuziv. În cursul anchetei, procurorul militar a prezentat mai mulți martori oculari ai incidentului din 18 august 2009, dintre care patru au confirmat că polițistul C.D. a amenințat reclamantul cu un pistol și că acesta din urmă fusese bătut cu pumnii și picioarele de polițiști și de jandarmi. Martorul I.O., care a fost auzit, de asemenea, în prima procedură, a declarat că ea a fost așezat la o masă pe o terasă d'ét atunci când mașina fratelui reclamantului a oprit. El l-a văzut pe reclamant aplecându-se pentru a arăta membrilor forțelor de ordine roata mașinii, dar din moment ce acestea erau de cealaltă parte a mașinii, el nu a văzut circumstanțele în care acesta fusese încătușat sau sigilat. Curtea este în posesia acestor declarații. 2011, a dispus un refuz în privința superiorului superior al poliției și-a declinat competența în favoarea Parchetului în apropierea tribunalului departamental din Vaslui pentru restul cauzei. Prin decizia din 11 aprilie 2011, Parchetul din apropierea tribunalului județean din Vaslui a dispus un refuz în cauza respectivă. În acest scop și având în vedere deciziile adoptate în prima procedură inițiată de solicitant, s-a considerat că condițiile de a abuza de autoritatea și de comportamentul nu au fost reunite. În plus, el a concluzionat că șefii de fals, utilizarea de mărturie falsă și falsă nu au fost reținute de nici o piesă din dosar. Din dosar nu reiese dacă reclamantul a contestat această decizie în fața autorităților interne în măsura în care aceasta era legală în temeiul articolelor 278 și 278 din Codul de procedură penală. GRIFS invocând articolele 6 și 7 din convenție, reclamantul se plângea de faptul că a fost victima unor tratamente abuzive în timpul arestării sale din 18 august 2009.În plus, Comitetul consideră că autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă eficientă în această privință, ținând cont de faptul că au refuzat să audă martorii oculari pe care i-a propus. RĂSPUNS LA PĂRȚI Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în timpul interpelării sale din 18 august 2009 Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, investigația efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte o copie a dosarelor interne privind plângerile penale depuse de reclamant în fața Parchetului din apropierea tribunalului departamental din Vaslui și în fața Parchetului Militar.

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

40549/11

Puiu Cristinel POEDE

contre la Roumanie

introduite le 21 juin 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Puiu Cristinel Poede, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Vaslui.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

A.

L’interpellation du requérant le 18 août 2009

Le 18 août 2009, vers 22 heures, le requérant accompagnait son frère qui conduisait une voiture dans la ville de Vaslui. Suite à une panne, le frère du requérant arrêta la voiture, la gara et partit chercher une douille pour les écrous antivol de la roue. Le requérant resta près de la voiture dans l’attente de son frère.

Peu de temps après, deux policiers s’arrêtèrent et lui indiquèrent qu’il avait garé la voiture dans une zone où l’arrêt était interdit et lui demandèrent à présenter une pièce d’identité. Le requérant expliqua aux policiers que la voiture était en panne et qu’il ne pouvait pas présenter sa carte d’identité puisqu’il l’avait déposée à l’autorité locale en vue de son renouvellement. Il leur indiqua toutefois son nom et l’adresse de son domicile. Refusant de croire aux affirmations du requérant, les policiers firent appel par téléphone à leur supérieur hiérarchique et à deux gendarmes qui arrivèrent toute suite sur les lieux. Après leur arrivée, le policier C.D. sortit son pistolet et le pointa vers la tête du requérant lui disant «

Je t’aurai

!

» (

Îți vin de hac

!

). Il lui porta de coups de poings et de pieds au visage, au thorax et aux pieds. Les deux gendarmes le plaquèrent contre terre et le menottèrent. Sur ordre du supérieur hiérarchique, il fut ensuite placé dans la voiture de la police et conduit au siège de la police où le policier C.D. continua à lui porter des coups de poings et de pieds au visage et au thorax.

Par un procès-verbal dressé le même jour, le requérant se vit infliger une amende contraventionnelle pour arrêt du véhicule dans une zone interdite et pour refus de présenter sa carte d’identité. Par un deuxième procès-verbal, le requérant se vit infliger une deuxième amende pour tapage nocturne et pour refus de présenter sa carte d’identité.

Par une décision définitive du 24 novembre 2009, le tribunal de première instance de Vaslui annula le deuxième procès-verbal qu’il estima illégal au motif qu’il prévoyait une seule sanction pour deux contraventions distinctes. Par une décision définitive du 16 février 2000, le même tribunal annula le premier procès-verbal après avoir conclu, sur la base des témoignages et documents produits, que le requérant n’avait pas conduit le véhicule arrêté dans une zone interdite et qu’il n’avait pas été en possession de sa carte d’identité qui ne lui avait été délivrée par l’autorité compétente que le 21

août

2009.

B.

Première procédure pénale engagée par le requérant

En avril 2010, le requérant déposa devant le parquet près le tribunal départemental de Vaslui deux plaintes distinctes contre les deux gendarmes et l’agent de police C.D. impliqués dans les événements du 18 août 2009 du chef de comportement abusif réprimé par l’article 250 § 3 du code pénal («

CP

»).

Le 3 mai 2010, le parquet entendit le requérant. Le parquet entendit également les policiers et les gendarmes ayant participé à l’interpellation du requérant, ainsi qu’un seul témoin proposé par le requérant. Ceux-ci déclarèrent que l’agent de police C.D. n’avait aucunement menacé ou agressé le requérant. Il avait en effet demandé l’aide des gendarmes et de son supérieur hiérarchique compte tenu de ce que le requérant avait refusé de présenter sa carte d’identité ou d’indiquer ses coordonnées et avait commencé à l’injurier et à le menacer. Plusieurs personnes s’étant rassemblées autour d’eux, le requérant avait été invité au siège de la police aux fins d’identification, mais celui-ci s’y était opposé. En conséquence, les gendarmes avaient essayé à lui passer les menottes, mais le requérant avait commencé à vociférer contre eux et à gesticuler violemment. Afin de l’immobiliser, les gendarmes l’avaient plaqué au sol sur le ventre en le poussant par la nuque et l’avaient menotté dans le dos. Au cours de l’immobilisation, le requérant s’était blessé au genou. Une fois immobilisé, il avait tenté de se lever, en se provoquant des égratignures au visage. Le requérant avait été ensuite transporté au siège de la police locale. La Cour n’est pas en possession de ces déclarations.

Le requérant produisit au dossier un certificat médico-légal établi le 19

août

2009 qui mettait en évidence une entorse au genou gauche, une tuméfaction au niveau du sourcil droit, de multiples ecchymoses et excoriations au niveau du sourcil gauche, sur les régions cervicale et deltoïdienne, sur les bras et sur les jambes, qui ont nécessités 16 à 18 jours de soins médicaux.

Par une décision du 18 mai 2010, le parquet près le tribunal départemental de Vaslui ordonna un non-lieu. Pour ce faire, le parquet estima que le comportement du policier et des gendarmes cadrait avec les dispositions légales régissant l’activité des forces de l’ordre (l’article

31

a) et b) de la loi n

o

218/2002 sur l’organisation et le fonctionnement de la police roumaine) puisqu’ils avaient employé la force et utilisé des menottes pour maîtriser le requérant, alors que celui-ci avait refusé de présenter sa carte d’identité bien qu’on lui eût indiqué que sa voiture était arrêtée dans une zone interdite et avait provoqué un tapage troublant ainsi l’ordre public. En outre, le parquet considéra que les lésions subies par le requérant, eu égard à leur typologie et à leur emplacement, avaient été provoquées au cours de l’immobilisation.

Le requérant forma une contestation contre cette décision. Il demanda l’audition de plusieurs témoins oculaires qui avaient déjà fait des déclarations devant le parquet militaire dans une procédure parallèle initiée par le requérant (voir ci-dessous) et qui avaient confirmé ses allégations.

Par une décision du 8 juillet 2010, le procureur en chef du parquet rejeta l’offre de preuve, estimant que le probatoire était suffisant, et confirma la décision du 18 mai 2010. Cette décision fut confirmée ultérieurement par le tribunal départemental de Vaslui et la cour d’appel d’Iași respectivement par des décisions des 6 octobre 2010 et 1

er

février 2011.

Devant la cour d’appel de Iași, le requérant demanda la réunion de la présente procédure avec celle engagée devant le parquet militaire, mais il se heurta à un refus.

C.

Deuxième procédure pénale engagée par le requérant

A une date non précisée, le requérant déposa une nouvelle plainte pénale devant le parquet militaire contre les policiers et les gendarmes impliqués dans l’incident du 18 août 2009 du chef de abus d’autorité (article 246 du CP), de comportement abusif (article 250 § 3 du CP), de faux et usage de faux (articles 289 et 291 du CP) et de faux témoignage (article 260 du CP). Outre son agression, le requérant reprochait aux policiers et gendarmes l’inscription de fausses mentions dans les procès-verbaux de contravention dressés le même jour et de fausses déclarations dans le cadre de l’enquête préliminaire ouverte suite à sa première plainte pénale. Il dirigea sa plainte également contre le supérieur hiérarchique des policiers du chef d’incitation à l’abus d’autorité et au comportement abusif.

Au cours de l’enquête, le parquet militaire entendit plusieurs témoins oculaires de l’incident du 18 août 2009, dont quatre confirmèrent que le policier C.D. avait menacé le requérant avec un pistolet et que ce dernier avait été roué de coups de poings et de pieds par les policiers et les gendarmes. Le témoin I.O., qui avait été entendu aussi dans la première procédure, déclara qu’elle était assis à une table sur une terrasse d’été quand la voiture du frère du requérant s’arrêta. Il avait vu le requérant se pencher pour montrer aux membres des forces de l’ordre la roue de la voiture, mais comme ils étaient de l’autre côté de la voiture, il n’avait pas aperçu les circonstances dans lesquelles celui-ci avait été menotté ni s’il avait été frappé. La Cour est en possession de ces déclarations.

L’affaire fut renvoyée au parquet près la cour d’appel de Iași qui, le 23

février

2011, ordonna un non-lieu à l’égard du supérieur hiérarchique des policiers et déclina sa compétence en faveur du parquet près le tribunal départemental de Vaslui pour le restant de l’affaire.

Par une décision du 11 avril 2011, le parquet près le tribunal départemental de Vaslui ordonna un non-lieu dans l’affaire. Pour ce faire et au vu des décisions adoptées dans la première procédure engagée par le requérant, il estima que les conditions d’abus d’autorité et de comportement n’étaient pas réunies. Il conclut en outre que les chefs de faux, usage de faux et faux témoignage n’étaient étayés par aucune pièce du dossier.

Il ne ressort pas du dossier si le requérant a contesté cette décision devant les autorités internes comme il lui était loisible en vertu des articles 278 et 278

1

du code de procédure pénale.

GRIEFS

Invoquant les articles 6 et 7 de la Convention, le requérant se plaint de ce qu’il a été victime de mauvais traitements lors de son interpellation du 18

août

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants lors de son interpellation du 18 août 2009

?

2.

Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention

?

Le Gouvernement est également invité à produire une copie des dossiers internes concernant les plaintes pénales déposées par le requérant devant le parquet près le tribunal départemental de Vaslui et devant le parquet militaire.