- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 noiembrie 2012
- Stat pârât
- ROU
Stoian împotriva României
Traducere în română Auto
Cererea nr. 33038/04 Vasile STOIAN împotriva României depusă la 3 septembrie 2004 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vasile Stoian, este un național român, care s-a născut în 1961 și trăiește în București. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Evenimentele din 19 septembrie 1999 La 19 septembrie 1999, la aproximativ 1 a.m., în timp ce reclamantul conducea mașina, o patrulă de poliție aparținând inspectorului de poliție Ilfov a oprit mașina și i-a cerut să producă un card de identitate. El a răspuns că nu are cartea de identitate cu el, dar numele lui era Vasile Stoian și era avocat și fost ofițer de poliție. Reclamantul a fost invitat să iasă din mașină.
După câteva minute, s-a întors în mașină și a lăsat brusc locul. Potrivit ofițerilor de poliție, colegul lor, A.A., a fost lovit de mașina reclamantului în timp ce încerca să-l oprească. Reclamantul a afirmat că a plecat pentru că ofițerii de poliție l-au insultat. Cei patru ofițeri de poliție implicați în incident au contestat relatarea evenimentelor reclamantului, care au declarat că, având în vedere că reclamantul avea un miros puternic de alcool, el a fost invitat la un laborator forense pentru a determina conținutul său de alcool în sânge. Echipa de poliție a intrat în mașina lor imediat și a început să-l urmărească. De asemenea, au cerut ajutor la secția de poliție. După aproximativ cinci kilometri masina de poliție a colizionat cu mașina reclamantului forțând-l să se oprească.
Ofițerii de poliție imobilizează și bătut reclamantul. Întrucât reclamantul a refuzat din nou să prezinte o carte de identitate, polițiștii au efectuat o căutare a corpului și o căutare a mașinii sale. Reclamantul a încercat să evadeze în direcția câmpului situat pe partea stângă a drumului. A fost bătut cu dificultăți. După aproximativ douăzeci de metri ofițerii de poliție l-au imobilizat din nou. Reclamantul a susținut că a fost lovit în repetate rânduri de ofițeri de poliție. Unul dintre ofițerii de poliție a avut ideea de a invita reporterii de la canalul de televiziune „Antena 1” pentru a filma incidentul. În 30 de minute un grup de reporteri de televiziune a sosit pe loc și a început să ia imagini ale reclamantului bătut și plin de sânge.
Ofițerii de poliție au continuat căutarea lor, verificând conținutul unui sac găsit în vehiculul reclamantului. În sacul ei au găsit permisul de conducere reclamantului. Reclamantul a susținut că ofițerii de poliție au efectuat căutarea sacului său după ce și-a rupt încuietorul, în ciuda faptului că el și-a exprimat intenția de a deschide geanta și de a le da documentele de identitate. Această afirmație a fost confirmată de declarațiile martorilor și imaginile filmate de reporterii de televiziune. În cele din urmă, reclamantul a fost dus la laborator legist unde a făcut un test pentru determinarea conținutului său de alcool în sânge. Certificatul medical din 19 septembrie 1999 Reclamantul a suferit un examen medical la Institutul National Forensic.
Conform certificatului medical emis la 19 septembrie 1999, a prezentat leziuni care ar fi putut fi produse prin a fi lovit cu un obiect greu și a estimat că reclamantul a avut nevoie de 12 până la 14 zile de tratament medical pentru recuperare. Raportul poliției (a) Raportul incidentului La câteva ore după incident, cei patru ofițeri de poliție au redactat un raport de incident, care și-a prezentat versiunea evenimentelor. Raportul a fost semnat de V.L. și C.G. care se presupune că a văzut incidentul. De asemenea, ofițerii de poliție au redactat un raport de căutare care descrie elementele găsite în geanta și masina reclamantului. Acest raport a fost semnat de C.G. și B.F. care se presupunea că au fost prezente atunci când căutarea a fost efectuată.
(b) Raportul de anchetă la fața locului Alți ofițeri de poliție, au sosit la locul incidentului, au efectuat o anchetă și au redactat un raport de anchetă la fața locului ( Raportul de conservare la fața locului ). Potrivit raportului lor, Inspectoratul de Poliție Ilfov a cerut intervenția lor deoarece colegul lor, A.A., a fost lovit de o mașină condusă de o persoană sub influența alcoolului. Raportul lor a fost semnat de V.L., care a semnat și raportul incidentului. Raportul prezintă aceeași versiune de evenimente ca și raportul incidentului. Declarațiile martorilor (a) Declarațiile lui V.L. V.L. au dat o declarație scrisă imediat după incidentul care a confirmat versiunea ofițerilor de poliție.
În următoarele declarații din 7 iulie 2000, 19 septembrie 2002 și 15 ianuarie 2004, el și-a schimbat versiunea inițială a evenimentelor susținând că nu a fost prezent la incident. În această privință, el a recunoscut că în noaptea din 19 septembrie 1999, el a fost oprit de o patrulă de poliție și a întrebat unde merge. După ce le-a informat că se duce în satul din apropiere, ofițerii de poliție i-au cerut să se întoarcă mai târziu. El a susținut că nu s-a întors, ci în dimineața următoare, la aproximativ 11 a.m., doi dintre ofițerii de poliție pe care l-a întâlnit în noaptea anterioară însoțit de alți trei ofițeri de poliție l-au vizitat acasă. Ei dictau o declarație și i-au cerut să semneze.
De asemenea, i-au cerut să semneze un raport de incidente și un raport de căutare în gol. La 16 august 2004, biroul procurorului atașat Curții de Apel la București a inițiat o anchetă penală împotriva lui pentru mărturie falsă. El a remarcat că, după semnarea incidentului și a rapoartelor la fața locului și a dat o declarație scrisă care a confirmat versiunea prezentată de ofițerii de poliție, mai târziu, el și-a schimbat poziția, declarând că nu a fost prezent la incident. La 25 ianuarie 2006, ancheta penală a fost întreruptă ca și alți martori prezenti la incident au declarat că nu au văzut V.L. în noaptea 19 septembrie 1999. (b) Declarațiile C.G. La 21 februarie 2000, C.G., a schimbat declarația inițială susținând că aceasta a fost dictată de ofițeri de poliție.
Potrivit ultimei sale declarații, el a fost oprit de ofițeri de poliție doar după ce majoritatea evenimentelor au avut loc deja. El a văzut masina reclamantului într-un canal și trei ofițeri de poliție vine cu reclamantul dintr-un câmp din apropiere. El a observat că reclamantul a fost încătușat și a avut sânge pe fața lui pare să fie rănit la templul său drept. C.G. a auzit reclamantul spunând ofițerilor de poliție numele său și că el este un avocat. A auzit, de asemenea, ofițerii de poliție insultând reclamantul. El a fost prezent atunci când ofițerii de poliție au invitat reporterii canalului “Antena 1” să ia imagini ale reclamantului. C.G. a declarat că V.L nu a fost prezent la evenimente.
(c) declarațiile B.F. B.F. a fost în aceeași mașină cu C.G. în noaptea 19 septembrie 1999. Pe 22 iunie 2000, ea a declarat că în noaptea evenimentelor pe care le-a văzut reclamantul cu sânge pe fața lui și semne evidente de violență. Ea a menționat, de asemenea, că a auzit reclamantul cerea ofițerilor de poliție să nu-și forțeze geanta pentru că el va deschide geanta și le va da cartea de identitate. În declarația ei din 20 octombrie 2003, ea a menționat că declarația ei inițială, dată imediat după evenimente, a fost în întregime dictată de ofițerii de poliție. (d) E.I. Într-o declarație dată la 30 mai 2000, E.I. a susținut că în noaptea 19 septembrie 1999 a văzut o mașină de poliție după o Dacia albă.
El a văzut, de asemenea, mașina de poliție forțând cealalaltă mașină să se oprească și să intre în fosă. A părăsit mașina și a venit mai aproape să vadă ce s-a întâmplat. A susținut că l-a văzut pe solicitant pe teren și ofițerii de poliție l-au dat lovituri. A susținut, de asemenea, că l-a auzit pe solicitant plângând de durere și le-a cerut să nu-l omoare pentru că avea copii acasă. Toți polițiștii îl loveau și îl insultau. Să nu fie surprins de ofițerii de poliție în timp ce se uita la o astfel de scenă, el a părăsit locul în direcția opusă pentru a evita o posibilă întâlnire cu mașina de poliție. În ziua următoare, el a văzut imaginile luate de reporterii Antena 1 și a decis să depună o declarație în fața procurorului.
Potrivit hotărârii procurorului șef din 24 septembrie 2004, la 30 de ani. I.E.I. și-a schimbat declarația inițială admițând că nu a fost prezent la evenimentele din 19 septembrie 1999, ci a încercat să ajute reclamantul. Televiziune transmisă Pe 20 septembrie 1999 canalul de televiziune „Antena 1” și-a transmis programul său săptămânal numit „Squad Mobile” ( Brigada mobilă ). Reclamantul a susținut că imaginile filmate au fost transmise unui public mare și el a fost recunoscut de un număr mare de persoane, în special din cauza profesiei sale. De asemenea, s-a plâns că imaginile au fost din nou transmise de mai multe ori de același canal de televiziune. Procedura penală împotriva reclamantului La 20 septembrie 1999 a fost inițiată o anchetă penală împotriva reclamantului pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, provocând prejudicii corporale și comportament insultant.
La 2 august 2000, biroul procurorului atașat Curtea de județul București a întrerupt ancheta penală. Acesta a susținut că infracțiunile de conducere sub influența alcoolului nu au fost justificate în mod factual, conform unui raport legistic elaborat la 19 septembrie 1999, conținutul de alcool în sânge al reclamantului a fost de 0,6 %. În legătură cu leziunile corporale ale poliției A.A., acesta a remarcat că nu a fost depus niciun certificat medical în dosar și a susținut că reclamantul nu a avut nici o intenție de a-l răni. În ceea ce privește comportamentul insultant al reclamantului, acesta a considerat că reclamantul nu a comis nicio infracțiune. Decizia procurorului a declarat că ofițerii de poliție “a bătut reclamantul, a forțat geanta care conține articole personale valoroase și a invitat canalul de televiziune „Antena 1” să raporteze incidentul”.
Acesta a concluzionat că reclamantul nu a comis nicio infracțiune, dar ofițerii de poliție au încălcat datoria lor. Acesta a indicat ca fiind relevant pentru concluziile sale declarațiile martorilor dinaintea organelor de anchetă, care erau complet diferite de declarațiile lor inițiale, dictate de ofițerii de poliție. Procedura penală împotriva ofițerilor de poliție (a) plângerea reclamantului La 20 septembrie 1999, reclamantul a depus o plângere penală împotriva celor patru ofițeri de poliție implicați în incident. El a susținut că l-au bătut și furat USD 1.600 el a avut în geanta lui. El a susținut, de asemenea, că el a fost bătut și păstrat ilegal în mașina de poliție timp de aproximativ două ore.
El a adăugat că ofițerii de poliție au efectuat înregistrări ilegale ale mașinii și sacului său și a invitat reporterii de televiziune să filmeze incidentul. La 19 februarie 2001 a fost inițiată o anchetă penală împotriva celor patru ofițeri de poliție din Inspectoarea Poliției din Ilfov pentru abuz de autoritate, forjare de documente oficiale, utilizarea documentelor falsificate și instigarea la mărturie falsă. Procurorul militar a susținut că în noaptea 19 septembrie 1999, în timp ce, pe datorie, ofițerii de poliție au supus reclamantului la bolnavi Tratamentul care i-a provocat leziuni care au nevoie între 12 și 14 zile de tratament medical pentru recuperare. El a susținut, de asemenea, că ofițerii de poliție au încercat să-și acopere activitatea criminală prin elaborarea de rapoarte care nu reflectaseră realitatea evenimentelor și au forțat martorii să facă declarații false.
La 28 martie 2003, procurorul militar și-a întrerupt investigația în legătură cu presupusul furt. Pentru restul infracțiunilor din acuzația ofițerilor de poliție, el a renunțat la jurisdicția în favoarea biroului procurorului atașat la Curtea de Apel din București. La 12 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat prelungirea procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție pentru alte infracțiuni. El a afirmat că și-au distrus geanta, telefonul mobil, brățara ceasului său. El a afirmat, de asemenea, că onoarea și reputația sale au fost deteriorate de remarcile făcute de ofițerii de poliție în fața camerei de televiziune. Reclamantul a cerut, de asemenea, procurorului să inițieze o anchetă împotriva ofițerilor de poliție care au redactat raportul la fața locului, susținând că au forțat V.L.
să semneze raportul lor, în ciuda faptului că nu a fost prezent la evenimente. (b) Decizia procurorului din 19 august 2004 La 19 august 2004, biroul procurorului a atașat Curtea de Apel din București a decis să întrerupă ancheta din cauza faptului că nu există dovezi că polițiștii au supus reclamantului la maltraturi. În plus, el a declarat că reclamantul și-a provocat leziunile și a distrus brățara ceasului și telefonul mobil. Acuzațiile reclamantului în legătură cu invitația reporterilor de televiziune la locul incidentului au fost respinse din cauza faptului că plângerea sa nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 284 din Codul de Procedură Penală („CPC”). În ceea ce privește remarcile insultante adresate reclamantului de către ofițerii de poliție, procurorul a susținut că acestea au fost justificate de atitudinea reclamantului.
El a subliniat, de asemenea, că căutarea organismului și căutarea pungii reclamantului erau necesare pentru a-și stabili identitatea. În legătură cu falsificarea și utilizarea documentelor falsificate, el a susținut că rapoartele redactate de acuzați reflectă realitatea. El a susținut, de asemenea, că V.L. și-a schimbat declarația inițială privind influența exercitată de solicitant. Procurorul a hotărât să încheie procedurile inițiate de reclamant împotriva reporterilor de televiziune și să renunțe la jurisdicția sa în favoarea biroului procurorului atașat Curții Județenești din București. La 24 septembrie 2004, procurorul principal a confirmat această decizie respingând apelul reclamantului.
(c) Procedura penală în fața instanțelor interne Reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel de la București pe baza articolului 278 din CCP. La 31 mai 2006, instanța de primă instanță a respins plângerea susținând că rănile reclamantului nu au fost cauzate de ofițerii de poliție, ci au fost infligite automat atunci când încerca să descarce cătușele. S-a bazat pe concluziile date de martorii C.G. și B.D. De asemenea, a susținut că încătușarea reclamantului și privarea sa de libertate în masina de poliție au fost cauzate de atitudinea violentă a reclamantului. Reclamantul a invocat susținând că instanța de primă instanță a copiat decizia procurorului fără a furniza propriile motive. La 22 ianuarie 2008, High Court of Cassation and Justice a respins recursul reclamantului susținând hotărârea instanței de primă instanță.
La 7 octombrie 1999, reclamantul a depus o plângere penală împotriva reporterilor și proprietarilor canalului de televiziune „Antena 1”. El a invocat încălcarea articolului 2 din Legea 48/1992 („Legea audiovizuală”). El a afirmat că ofițerii de poliție au invitat reporterii care l-au filmat cătușe, cu fața plină de sânge și haine rupt și murdar. Imaginile au fost transmise fără aprobarea sa în ziua următoare la o oră de maxim public și din nou în 23 septembrie 1999. El a susținut, de asemenea, că imaginile au fost însoțite de comentarii insultante care l-au prezentat ca infractor, în ciuda faptului că nu a comis nici o infracțiune, așa cum a demonstrat de discontinuarea procedurii penale împotriva lui.
El s-a alăturat unei afirmații civile la plângerea penală. La 22 ianuarie 2001, procurorul a decis să nu deschidă o anchetă penală. La 4 februarie 2002, biroul procurorului atașat Curții de Apel din București a susținut decizia de a nu iniția o anchetă penală. Apelul reclamantului împotriva hotărârii procurorului a fost respins de Curtea de District din București la 13 februarie 2004, din cauza faptului că reclamantul nu a obținut autorizația Ministerului Telecomunicațiilor sau a Consiliului Audiovizual. Acesta a susținut că această autorizație este obligatorie pentru inițierea unei anchete penale împotriva unui canal de televiziune, în conformitate cu legea audiovizuală. În conformitate cu art. 40 din Legea audiovizuală în vigoare în momentul material, numai Consiliul Național al Audiovizualului sau Ministrul Telecomunicațiilor ar putea solicita organismelor competente să inițieze o anchetă penală în legătură cu o infracțiune comisă de un canal de televiziune.
Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman și degradant de către ofițeri de poliție în noaptea din 19 septembrie 1999 și că autoritățile nu au efectuat o investigație adecvată asupra incidentului. În temeiul articolului 5 din Convenție, susține că a fost ilicit de privare de libertate în masina de poliție timp de aproximativ două ore. În temeiul articolului 6 din Convenție, acesta susține că nu a beneficiat de un proces echitabil și că procedurile inițiate de el au durat mai mult de nouă ani. În conformitate cu același articol, el susține că accesul său la un tribunal a fost negat. El susține în acest sens că plângerea sa penală împotriva canalului de televiziune care a transmis imagini filmate la 19 septembrie 1999 a fost respins din cauza faptului că nu a obținut autorizația solicitată de legea audiovizuală pentru începerea procedurii.
În baza articolului 8 și subliniind faptul că este avocat, reclamantul susține că transmisia sa într-un program de televiziune într-o situație degradantă a încălcat reputația și onoarea sa. Întrebări către părți A fost reclamantul supus unui tratament inuman sau degradant de către ofițeri de poliție în încălcarea articolului 3 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante a fost ancheta de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Având în vedere hotărârea Curții de District de la București privind faptul că acțiunea reclamantului împotriva canalului de televiziune era inadmisibilă în absența autorizării Ministerului Telecomunicațiilor sau a Audiovizualului, reclamantul a beneficiat de dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din convenție?
A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în măsura în care ofițerii de poliție au numit reporterii de televiziune pentru a filma reclamantul încătușat și plin de sânge? Dacă da, această interferență a fost necesară în ceea ce privește art. 8
THIRD SECTION
Application no. 33038/04 Vasile STOIAN against Romania lodged on 3 September 2004
STATEMENT OF FACTS
The applicant, Mr Vasile Stoian, is a Romanian national, who was born in 1961 and lives in Bucharest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The events of 19 September 1999 On 19 September 1999, at approximately 1 a.m., while the applicant was driving his car, a police patrol belonging to Ilfov Police Inspectorate stopped his car and asked him to produce an identity card. He replied that he did not have his identity card with him but his name was Vasile Stoian and he was a lawyer and a former police officer. The applicant was invited to get out from his car. After a few minutes, he got back into his car and left abruptly the place. According to the police officers, their colleague, A.A., was hit by the applicant’s car while he was trying to stop him. The applicant alleged that he had left because the police officers had insulted him. The four police officers involved in the incident contested the applicant’s account of events. They stated that as the applicant had a strong smell of alcohol, he was invited to a forensic laboratory to determine his blood alcohol content. The applicant refused, got into his car and left the scene. The police crew got into their car immediately and began chasing him. They also asked for help at the police station. After about five kilometres the police car collided with the applicant’s car forcing him to stop. The police officers immobilised and handcuffed the applicant. As the applicant again refused to present an identity card, the police officers carried out a body search and a search of his car. The applicant tried to escape running towards the field located on the left side of the road. Being handcuffed he moved with difficulty. After about twenty metres the police officers immobilised him again. The applicant claimed that he had been repeatedly kicked by the police officers. One of the police officers had the idea to invite the reporters from “Antena 1” television channel in order to film the incident. Within thirty minutes a group of television reporters arrived on the spot and started taking images of the applicant handcuffed and full of blood. The police officers continued their search, checking the contents of a bag found in the applicant’s vehicle. Inside the bag they found the applicant’s driving licence. The applicant claimed that the police officers had carried out the search of his bag after breaking its lock despite the fact that he expressed his intent to open the bag and give them his identity documents. This allegation was confirmed by the witnesses’ statements and images filmed by the television reporters. In the end the applicant was taken to the forensic laboratory where he took a test for the determination of his alcohol content in blood.
The medical certificate of 19 September 1999 The applicant underwent a medical exam at the National Forensic Institute. According to the medical certificate issued on 19 September 1999, he presented injuries that could have been produced through being hit with a hard object and estimated that the applicant needed twelve to fourteen days of medical treatment for recovery.
The police reports (a) The incident report A few hours after the incident, the four police officers drafted an incident report, presenting their version of the events. The report was signed by V.L. and C.G. who allegedly eye-witnessed the incident. The police officers also drafted a search report describing the items found in the applicant’s bag and car. This report was signed by C.G. and B.F. who allegedly were present when the search was carried out. (b) The on-spot investigation report Other police officers, arrived at the scene of the incident, carried out an investigation and drafted an on-spot investigation report ( raport de constatare la fața locului ). According to their report, the Ilfov Police Inspectorate asked for their intervention because their colleague, A.A., had been hit by a car driven by a person under the influence of alcohol. Their report was signed by V.L., who also signed the incident report. The report presented the same version of events as the incident report.
The witnesses’ statements (a) V.L.’s statements V.L. gave a written statement immediately after the incident confirming the police officers’ version. In his following statements of 7 July 2000, 19 September 2002 and 15 January 2004, he changed his initial version of events claiming that he had not been present at the incident. In this regard he admitted that on the night of 19 September 1999, he had been stopped by a police patrol and asked where he was going. After informing them that he was going to the nearby village, the police officers asked him to come back later. He alleged that he had not come back but in the following morning, at about 11 a.m., two of the police officers he had met in the previous night accompanied by three other police officers had visited him at home. They dictated a statement and asked him to sign it. They also asked him to sign an incident report and a search report in blank. On 16 August 2004 the prosecutor’s office attached to Bucharest Court of Appeal initiated a criminal investigation against him for false testimony. It noted that after he had signed the incident and on the spot reports and had given a written statement which confirmed the version presented by the police officers, later, he changed his position, stating that he had not been present at the incident. On 25 January 2006 the criminal investigation was discontinued as other witnesses present at the incident stated that they had not seen V.L. on the night of 19 September 1999. (b) C.G’s statements On 21 February 2000, C.G., changed his initial statement claiming that it was dictated by police officers. According to his latest statement he was stopped by police officers only after most of the events had already occurred. He saw the applicant’s car in a ditch and three police officers coming with the applicant from a nearby field. He had noticed that the applicant was handcuffed and had blood on his face seeming to be hurt at his right temple. C.G. heard the applicant telling to the police officers his name and that he was a lawyer. He also heard the police officers insulting the applicant. He was present when the police officers invited the reporters of “Antena 1” channel to take images of the applicant. C.G. stated that V.L had not been present at the events. (c) B.F.’s statements B.F. was in the same car with C.G. on the night of 19 September 1999. On 22 June 2000 she stated that on the night of the events she had seen the applicant with blood on his face and obvious signs of violence. She also mentioned that she had heard the applicant asking the police officers not to force his bag because he would open the bag and give them the identity card. In her statement of 20 October 2003 she mentioned that her initial statement, given immediately after the events, was entirely dictated by the police officers. (d) E.I.’s statement In a statement given on 30 May 2000, E.I. contended that on the night of 19 September 1999 he saw a police car following a white Dacia. He also saw the police car forcing the other car to stop and enter into the ditch. He left his car and came closer to see what had happened. He claimed that he had seen the applicant on the ground and the police officers giving him kicks. He also claimed that he had heard the applicant crying of pain and asking them not to kill him because he had children at home. All the police officers were hitting and insulting him. Being afraid not to be surprised by the police officers while watching such a scene, he left the place taking the opposite direction in order to avoid a possible meeting with the police car. The following day, he saw the footage taken by the Antena 1’ reporters and decided to give a statement before the prosecutor. According to the chief prosecutor’s decision of 24 September 2004, on 30 June 2004 E.I. changed his initial statement admitting that he had not been present at the events of 19 September 1999 but had tried to help the applicant.
Television broadcast On 20 September 1999 the television channel “Antena 1” broadcasted its weekly programme called “the Mobile Squad” ( Brigada mobilă ). Most of it concerned the applicant’s case. The applicant claimed that the filmed images were broadcasted to a large audience and he was recognised by a large number of persons, especially because of his profession. He also complained that the footage was again broadcasted several times by the same television channel.
The criminal proceedings against the applicant On 20 September 1999 a criminal investigation was initiated against the applicant for driving a vehicle under the influence of alcohol, causing bodily harm and insulting behaviour. On 2 August 2000 the prosecutor’s office attached to the Bucharest County Court discontinued the criminal investigation. It held that the offence of driving under the influence of alcohol had not been factually substantiated as according to a forensic report drafted on 19 September 1999, the applicant’s blood alcohol content had been 0.6 %. In connection with the body injury of police officer A.A. it noted that no medical certificate was submitted in the file and held that the applicant had no intent to harm him. In respect of the applicant’s insulting behaviour it held that the applicant had not committed any offence. The prosecutor’s decision stated that the police officers “had beaten the applicant, forced his bag containing personal valuable items and invited the television channel “Antena 1” to report on the incident”. It concluded that the applicant had not committed any offence but the police officers had breached their duties. It indicated as relevant for its findings the witnesses’ statements before the investigation bodies, which were completely different from their initial statements, allegedly dictated by the police officers.
The criminal proceedings against the police officers (a) The applicant’s complaint On 20 September 1999 the applicant lodged a criminal complaint against the four police officers involved in the incident. He claimed that they had beaten him and stolen USD 1,600 he had in his bag. He also claimed that he had been handcuffed and unlawfully kept in the police car for about two hours. He added that the police officers had carried out unlawful searches of his car and bag and invited the television reporters to film the incident. On 19 February 2001 a criminal investigation was initiated against the four police officers from Ilfov Police Inspectorate for abuse of authority, forge of official documents, use of forged documents and instigation to false testimony. The military prosecutor held that on the night of 19 September 1999, while on duty, the police officers subjected the applicant to ill ‑ treatment causing him injuries which needed between twelve and fourteen days of medical treatment for recovery. He also held that the police officers had tried to cover their criminal activity by drafting reports which had not reflected the reality of events and had forced the witnesses to make false statements. On 28 March 2003 the military prosecutor discontinued his investigation in connection with the alleged theft. For the rest of the offences in the police officers’ charge he relinquished jurisdiction in favour of the prosecutor’s office attached to the Bucharest Court of Appeal. On 12 November 2003 the applicant asked for the extension of the criminal proceedings against the police officers for other offences. He claimed that they had destroyed his bag, mobile phone, the bracelet of his watch. He also claimed that his honour and reputation had been damaged by the remarks made by the police officers in front of the television camera. The applicant also asked the prosecutor to start an investigation against the police officers who drafted the on the spot report, claiming that they had forced V.L. to sign their report despite the fact that he had not been present at the events. (b) The prosecutor’s decision of 19 August 2004 On 19 August 2004 the prosecutor’s office attached to the Bucharest Court of Appeal decided to discontinue the investigation on the ground that there was no evidence that the police officers subjected the applicant to illtreatment. Furthermore, he stated that the applicant auto inflicted his injuries and destroyed the bracelet of his watch and his mobile phone. The applicant’s allegations in connection with the invitation of the television reporters at the scene of the incident were dismissed on the ground that his complaint had not been lodged within the legal term provided by Article 284 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”). In respect of the insulting remarks addressed to the applicant by the police officers the prosecutor held that they were justified by the applicant’s attitude. He also pointed out that the body search and the search of the applicant’s bag were necessary in order to establish his identity. In connection with the forgery and use of forged documents he held that the reports drafted by the defendants reflected the reality. He also held that V.L. had changed his initial statement on the influence exerted by the applicant. The prosecutor decided to severe the proceedings initiated by the applicant against the television reporters and to relinquish its jurisdiction in favour of the prosecutor’s office attached to the Bucharest County Court. On 24 September 2004 the chief prosecutor confirmed this decision dismissing the applicant’s appeal. (c) The criminal proceedings before the domestic courts The applicant lodged a complaint with the Bucharest Court of Appeal on the basis of Article 278 1 of the CCP. On 31 May 2006 the first-instance court dismissed the complaint holding that the applicant’s injuries were not caused by the police officers but auto inflicted when he was trying to take off the handcuffs. It based its findings on the statements given by witnesses C.G. and B.D. It also held that the applicant’s handcuffing and his deprivation of liberty in the police car were caused by the applicant’s violent attitude. The applicant appealed claiming that the first instance court had copied the prosecutor’s decision without providing its own reasons. On 22 January 2008 the High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s appeal upholding the judgment of the first instance court.
The applicant’s criminal complaint against “Antena 1” channel On 7 October 1999 the applicant lodged a criminal complaint against the reporters and the owners of “Antena 1” television channel. He invoked the violation of Article 2 of Law 48/1992 (“the Audiovisual Law”). He claimed that the police officers had invited the reporters who had filmed him handcuffed, with his face full of blood and clothes torn and dirty. The images were broadcasted without his approval on the following day at an hour of maximum audience and again on 23 September 1999. He also claimed that the images were accompanied by insulting comments presenting him as an offender despite the fact that he had not committed any offence as proved by the discontinuance of the criminal proceedings against him. He joined a civil claim to the criminal complaint. On 22 January 2001 the prosecutor decided not to open a criminal investigation. On 4 February 2002 the prosecutor’s office attached to the Bucharest Court of Appeal upheld the decision not to initiate a criminal investigation. The applicant’s appeal against the prosecutor’s decision was dismissed by the Bucharest District Court on 13 February 2004 on the ground that the applicant had not obtained the authorisation of the Telecommunications Ministry or of the Audiovisual Council. It held that such authorisation was mandatory for the initiation of a criminal investigation against a television channel according to the Audiovisual Law. B. Relevant domestic law According to Article 40 of the Audiovisual Law into force at the material time, only the National Audiovisual Council or the Telecommunications Minister could ask the competent bodies to initiate a criminal investigation in connection with an offence committed by a television channel. COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was subjected to inhuman and degrading treatment by police officers on the night of 19 September 1999 and that the authorities failed to carry out an adequate investigation into the incident. 2. Under Article 5 of the Convention he claims that he was unlawfully deprived of liberty in the police car for about two hours. 3. He claims under Article 6 of the Convention that he did not benefit from a fair trial and that the proceedings initiated by him lasted more than nine years. 4. Under the same article he claims that his access to a tribunal was denied. He alleges in this respect that his criminal complaint against the television channel which broadcasted images filmed on 19 September 1999 was dismissed on the ground that he did not obtain the authorisation requested by the Audiovisual law for commencing the proceedings. 5. Relying in substance on Article 8 and stressing that he is a lawyer, the applicant claims that his broadcasting in a television program in a degrading situation infringed his reputation and honour.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was the applicant subjected to inhuman or degrading treatment by police officers in breach of Article 3 of the Convention? 2. Having regard to the procedural protection from inhuman or degrading treatment was the investigation of the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention? 3. In view of the Bucharest District Court’s ruling that the applicant’s action against the television channel was inadmissible in the absence of the authorisation of the Telecommunications Ministry or of the Audiovisual, did the applicant benefit from the right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention? 4. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention, in so far as the police officers called the television reporters to film the applicant handcuffed and full of blood?
If so, was this interference necessary in terms of Article 8 § 2?