BARBU c. ROUMANIE
BARBU c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a treia Cerere nr. 1159/08 Gabriela BARBU împotriva României introdusă la 19 decembrie 2007 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Gabriela Barbu, este un resortisant român născut în 1949 și rezident în București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În iulie 2001, reclamanta a fost atacată și mușcată de un câine de rasă pitbull aparținând vecinilor săi, soții O., soții T. și M.B.I. În aceeași zi, reclamanta a fost internată la spitalul de urgență din secțiunea chirurgie plastică. ; ea suferă o intervenție chirurgicală acolo pentru a curăța numeroasele răni la nivelul ochilor și feței și pentru a reconstrui pleoapele ochiului stâng.
Conform certificatului medico-legal eliberat la 11 septembrie 2001, ea a avut nevoie de douăzeci și cinci de zile de îngrijire medicală. Potrivit unui certificat eliberat la 28 iunie 2005 de către spitalul de urgență oftalmologică, recurenta a păstrat cicatrici la nivelul ochilor și canalele lacrimale ale ochiului stâng trebuie reconstruite. Un certificat medico-legal din 7 septembrie 2005 a confirmat prejudiciul estetic și invaliditatea recurentei. În opinia sa, reconstrucția canalelor lacrimale, care nu putea fi realizată în România, a fost foarte costisitoare și nu a putut suporta costurile aferente. De asemenea, recurenta are un sindrom depresiv posttraumatic pe care îl atestă prin numeroase certificate medicale.
Procedura penală pentru încălcarea gravă a integrității corporale La 19 iulie 2001, recurenta a formulat o plângere penală împotriva vecinilor săi pentru încălcarea gravă a integrității sale corporale. Ea i-a acuzat că și-a înjunghiat câinele pitbull în atac, din cauza conflictelor lor anterioare. La o dată nespecificată, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță de la București (inclusiv statul de drept) a adoptat o decizie de nejudiciare. La plângerea recurentei, printr-o decizie din 26 ianuarie 2005, Parchetul a decis să continue ancheta. În martie 2005, poliția a auzit-o pe reclamantă, care își reiterează plângerea. În martie 2005, ea a fost supusă unei noi expertize criminalistice (a se vedea §4 de mai sus).
La o dată nespecificată, poliția a informat vecinii care au declarat că câinele nu a fost agresiv și că l-au eutanasiat după incident. 10. La 21 martie 2006, poliția a transmis la Parchet o propunere de a nu fi soluționat cazul, pe motiv că vecinii nu fuseseră obligați să pună în pericol integritatea corporală a reclamantei. 11. La 5 februarie 2007, Parchetul a adoptat o nouă decizie de nelocare. Această soluție a fost confirmată la 24 aprilie 2007. Recurenta susține că a contestat hotărârile Parchetului în fața Tribunalului de Primă Instanță din București, care nu a examinat contestația sa, dar a ajuns la Parchet. Procedura civilă pentru despăgubiri 13. La 25 iunie 2004, recurenta sesizează tribunalul departamental din București ( A fost o acțiune civilă împotriva vecinilor săi și le-a solicitat suma de 50 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul fizic pe care câinele i l-a cauzat.
14. Tribunalul a decis să suspende judecarea în mai multe rânduri în cursul procedurii. Recurenta precizează că suspendarea a fost motivată fie prin desfășurarea procedurii penale inițiate împotriva vecinilor săi, fie prin absența nejustificată a părților. 15. printr-o hotărâre din 26 februarie 2010, Tribunalul a făcut parte din dreptul la acțiune și i-a condamnat în solidar pe soții O., soții T. și B.I. să plătească recurentei suma de 5 000 EUR. Tribunalul a reținut că vecinii aveau obligația de a lua toate măsurile necesare pentru ca animalul lor să nu aducă prejudicii nimănui. 16. Recurenta și vecinii au solicitat recurs în fața instanței de apel de la București ( Prin hotărârea din 15 noiembrie 2010, Curtea de apel a respins cererea recurentei, a soților T. și a domnului B.I.
și a acordat dreptul la cererea soților O. Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei împotriva soților O., pe motiv că aceștia din urmă nu erau proprietarii câinelui. Curtea de apel a reținut în schimb că soții T. și M. B.I. au fost proprietarii câinelui și suma stabilită de instanță a fost rezonabilă având în vedere documentele depuse la dosar. În cele din urmă, Curtea de apel a condamnat reclamanta să plătească cheltuielile de judecată suportate de soții O. 18. Recurenta a formulat un recurs în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ( Prin hotărârea din 21 februarie 2012, Înalta Curte a formulat recursul recurentei, a clasat hotărârea din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului de Primă Instanță și i-a transmis cauza.
Înalța Curte i-a solicitat să efectueze o nouă evaluare a prejudiciului corporal și estetic suferit de recurentă 20. Printr-o decizie înainte de a spune dreptul din 3 decembrie 2012, instanța de apel a adresat Institutului Național de Medicină Legală Institutul de Medicină Legală să efectueze o nouă expertiză a reclamantei. În decizia sa, Tribunalul a precizat opt întrebări la care ar trebui să răspundă competența, inclusiv gravitatea leziunilor, a rănilor și a cicatricilor recurentei, precum și evoluția stării sale de sănătate. 21. La data faptelor, nu exista nicio reglementare specială privind detenția câinilor. 55/2002 privind regimul de detenție al câinilor periculoși sau agresivi a fost adoptată ulterior.
La art. 11 din ordonanță se prevede că omisiunea unui proprietar al unui câine de a lua măsurile necesare pentru a preveni un atac canin asupra unei persoane a fost o infracțiune care ar putea fi pedepsită cu închisoarea sau cu închisoarea. Printr-o decizie din 6 iulie 2010, Curtea Constituțională a declarat acest articol neconstituțional pe motiv că a fost imprecise și că a prevăzut sancțiuni care nu au fost suficient de coordonate cu cele ale Codului Penal. GRIEF Invocând articolele 2 și 6 din convenție, recurenta se plânge de durata procedurilor pe care le-a formulat ca urmare a atacului cu care a fost victima, precum și de pasivitatea autorităților din statul care și-au trimis dosarele, fără a le examina temeinic.
A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din convenție, în special în ceea ce privește obligațiile pozitive, de natură legislativă sau procedurală, inerente respectării efective a vieții private pe care această dispoziție le impune statelor (a se vedea, mutatis mutandis, Georgel și Georgeta Stoicescu c. România, nr. 9718/03, §§ 52 și 61-62, 26 iulie 2011)
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.