AFFAIRE BARBU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
AFFAIRE BARBU c. ROUMANIE (CtEDO, 2016)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BARBU c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 1159/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 iunie 2016 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Barbu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (adică sectiune), care se află într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Fatoș Arac După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 mai 2016, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 1159/08) îndreptată împotriva României, printre care și o resortisantă a acestui stat, domnul Gabriela Barbu ( La 19 decembrie 2007, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe, se plânge în special de durata procedurilor pe care le-a formulat ca urmare a atacului asupra unui câine de care a fost victima, precum și de pasivitatea autorităților. La 7 octombrie 2013, un litigiu întemeiat pe art. 8 din convenție a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. La 20 aprilie 2015, Curtea a decis să solicite părților informații suplimentare, din perspectiva articolului 6 din convenție, cu privire la durata procedurii civile în cauză. Recurenta s-a nascut in 1949 si locuieste in Bucuresti. Contextul cauzei la 1 iulie 2001 a fost atacata si muscata de un caine de rasa pitbull apartinand vecinilor sai, sotii O., sotii T. si M. În aceeași zi, ea a fost internată și supusă unei intervenții chirurgicale pentru a-și curăța rănile la nivelul ochilor și feței și pentru a reconstrui pleoapele din ochiul stâng. Conform unui certificat medico-legal din 11 septembrie 2001, starea ei necesita douăzeci și cinci de zile de îngrijire medicală. Potrivit unui certificat medical eliberat la 28 iunie 2005, ea ținea cicatrici la nivelul ochilor și canalele lacrimale ale ochiului stâng trebuie reconstruite. Un certificat medico-legal din 7 septembrie 2005 a confirmat prejudiciul estetic și invaliditatea acestuia și, de asemenea, prezintă sindromul depresiv posttraumatic, pe care îl atestă prin certificate medicale. La 19 iulie 2001, recurenta a formulat o plângere penală împotriva vecinilor săi pentru încălcarea gravă a integrității sale corporale. 11. La 14 septembrie 2001, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din București ( La plângerea recurentei, Parchetul a decis, printr-o decizie din 26 ianuarie 2005, să continue investigația și a trimis dosarul poliției, în vederea audierii părților și realizării unei expertize criminalistice. În martie 2005, poliția a auzit-o pe reclamantă, care își reiterează plângerea. În martie 2005, ea a fost supusă unei noi expertize criminalistice (a se vedea punctul 9 de mai sus). La o dată nespecificată, poliția i-a auzit pe vecini, care au declarat că câinele nu era agresiv și că l-au eutanasiat după incident. 14. La 21 martie 2006, poliția a transmis la Parchet o propunere de a nu fi soluționat cazul, pe motiv că vecinii nu fuseseră obligați să pună în pericol integritatea corporală a reclamantei. 15. La 5 februarie 2007, Parchetul a adoptat o nouă decizie de nelocare. Această soluție a fost confirmată la 26 aprilie 2007. Recurenta nu a contestat hotărârile Parchetului în fața Tribunalului de Primă Instanță din București. Procedura civilă pentru despăgubire 17. La 25 iunie 2004, recurenta sesizează tribunalul județ din București ( În cadrul audierilor din 12 noiembrie 2004, 6 ianuarie 2006 și 1 iunie 2006 și în cadrul audierilor din 12 noiembrie 2006 și 1 iunie 2006, Tribunalul departamental a organizat 18 ședințe de judecată (EUR) pentru prejudicii fizice cauzate de câine. În 2007, tribunalul a început să se pronunțe, din cauza dorinței părților de a soluționa litigiul în mod oficial, absența acestora și desfășurarea simultană a procedurilor penale. Prin hotărârea din 26 februarie 2010, tribunalul a acordat parțial dreptul la acțiune și i-a condamnat solidar pe vecinii să plătească recurentei suma de 5 000 EUR, pe motiv că au avut obligația de a lua măsurile necesare pentru ca animalul lor să nu aducă prejudicii nimănui. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2010, tribunalul de apel a dat dreptul la recursul soților O., pe motiv că nu au fost proprietarii câinelui și a respins cererea reclamantei, considerând că suma care trebuie plătită de soții T. și M.I., astfel cum a fost stabilită de instanță, era rezonabilă. 22. reclamanta a formulat o acțiune în fața Curții Supreme de Casație și Justiție ( Prin hotărârea din 21 februarie 2012, Înalta Curte a acceptat recursul, a clasat hotărârea din 15 noiembrie 2010 și a trimis cauza în fața instanței judecătorești, solicitându-i să efectueze o nouă evaluare a prejudiciului corporal și estetic suferit de recurentă 24. Printr-o decizie înainte de a spune dreptul din 3 decembrie 2012, instanța de apel din partea Institutului Național de Medicină Legală să efectueze o nouă expertiză a recurentei, precizând opt întrebări la care ar trebui să răspundă competența, inclusiv gravitatea leziunilor, a rănilor și a cicatricilor recurentei, precum și evoluția stării sale de sănătate. 25. Un nou raport de expertiză medico-legale a fost comunicat Curții în septembrie 2013, iar raportul a fost apoi comunicat în februarie 2014. Potrivit concluziilor acestor rapoarte, recurenta prezenta efecte posttraumatice la nivelul globului ocular stâng care prezentau un prejudiciu estetic permanent. ; a fost, de asemenea, indicat că o intervenție chirurgicală pentru repararea conductei lacrimale a fost întârziată. 26. Prin hotărârea din 2 iunie 2014, Curtea de apel a respins cererea recurentei și a soților T. și a dat dreptul la recursul soților O., pe motiv că aceștia din urmă nu au avut custodia juridică a ui . În ceea ce privește repararea prejudiciului suferit, instana de apel a condamnat soții T. (B.I. fiind decedată în cursul procedurii) să plătească recurentei suma de 5 000 EUR ;părțile relevante ale hotărârii se citesc astfel Astfel rezultă vina victimei, Barbu Gabriela, precum și a [soților] T. și suma de 5 000 EUR [corespunde atât de mult] prejudiciu material , cât și prejudiciului moral (inclusiv [prejudiciul] de aglomerare și estetică în afara prejudiciului material), Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 000 EUR care trebuie plătită Barbu Gabriela reflectă în mod corect atât prejudiciul material, cât și [prejudiciul] moral care rezultă din elementele de probă depuse la dosar. apropo, Barbu Gabriela a solicitat, în cursul procedurii, diverse sume cu titlu de despăgubire, de la 50 000 EUR la 150 EUR 000 EUR (...), ventilând aceste sume la foile 162 și 163 din dosar, dar în lipsa oricăror dovezi. Recurenta a formulat un recurs în fața Înaltei Cu r ii. Prin hotărârea din 14 ianuarie 2015, Înalta Curte a acceptat recursul său, a clasat hotărârea din 2 iunie 2014 și a trimis cauza Tribunalului pentru o nouă examinare. Cu privire la hotărârea sa anterioară pronunțată în speță (punctul 23 de mai sus), Înalta Curte a solicitat instanței judecătorești să precizeze natura despăgubirii care urmează să fie acordată recurentei, elementele de probă și criteriile care servesc la evaluarea cuantumului despăgubirii. Procedura este pendinte în fața instanței de recurs. II. SPECIALUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 29. Dispozițiile Codului penal care reglementează infracțiunile de integritate corporală sunt descrise în cauza Macovei și în alte cauze c. România 5048/02, § 33, 21 iunie 2007). Recurenta susține că procedura civilă pentru despăgubire nu a fost audiată într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la articolul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În observațiile sale suplimentare, recurenta ridică noi obiecții întemeiate pe lipsa de echitate a procedurii în fața Înaltei Curii care a condus la pronunțarea hotărârii din 14 ianuarie 2015. 32. Curtea constată că aceste obiecțiuni au fost ridicate după comunicarea cauzei către guvernul pârât. Or, Curtea a stat dejauat că nu este necesar să se pronunțe asupra unor noi obiecțiuni care au fost ridicate după comunicare (a se vedea în acest sens Enășoaie c. România, nr 365313/12, § 60, 4 noiembrie 2014). Prin urmare, Curtea își va limita examinarea la durata procedurii civile în cauză. În ceea ce privește admisibilitatea 33, Curtea constată că acest ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Comisia consideră că întârzierile nu i-au fost atribuite și se referă, printre altele, la durata procedurii penale care a contribuit direct la întârzierea procedurii civile și subliniază, de asemenea, că procedura este pendinte și că nu a obținut încă o decizie definitivă cu privire la cererea sa de despăgubire. Guvernul consideră că recurenta a contribuit, prin propriul său comportament, la durata procedurii și se referă în special la cererile de suspendare în fața instanței departamentale și indică faptul că procedura în primă instanță a fost amânată cu patru ani. Acesta susține că instanțele sesizate cu căile de atac au acționat ulterior cu celeritatea impusă de art. 6 din convenție. În plus, guvernul consideră că cauza prezenta o anumită complexitate, în special din cauza necesității de a efectua expertize medicale complexe. 36. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și caracterul corespunzător al litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre altele, Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 19, CEDO 2000 IV). 37. În speță, Curtea trebuie să examineze mai întâi perioada care trebuie luată în considerare. Ea ia notă de faptul că procedura civilă în cauză a început la 25 iunie 2004, data la care recurenta a sesizat tribunalul departamental și că este pendinte în fața Tribunalului de apel, fiind, în principiu, susceptibilă de un recurs în fața Înaltei Curii. Comisia observă, de asemenea, că tribunalul departamental a suspendat judecarea cauzei din diverse motive, în principal la cererea părților, pentru o perioadă de aproximativ patru ani (punctul 18 de mai sus). Chiar dacă a recunoscut argumentul guvernului potrivit căruia suspendarea a fost decisă în principal la cererea recurentei, Curtea constată că procedura a durat deja aproximativ opt ani pentru trei grade de instanță. 38. În această privință, Curtea ia notă de faptul că procedura a făcut deja obiectul a două căi de atac de către Înalta Curte, care a retrimis de fiecare dată cauza în fața instanței judecătorești, solicitându-i să precizeze prejudiciul suferit de reclamant (punctele 23 și 27 de mai sus). Or, Curtea a concluzionat deja că repetarea unor astfel de cazuri indică o deficiență de funcționare a sistemului judiciar (Cârstea și Grecu c. România, n 56326/00, § 42, 15 iunie 2006). 39. În plus, Curtea a avut deja posibilitatea de a afirma că, în ceea ce privește o acțiune în răspundere civilă delictală pentru daune aduse integrității fizice a unui reclamant, la que que que la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ea poate admite, așa cum sugerează guvernul, că întrebările medicale adresate în cauza au fost de o anumită complexitate (Codarcea Cu toate acestea, nici complexitatea cauzei, nici comportamentul recurentei nu pot explica durata procedurii care rămâne pendinte în fața instanei de apel și este, în principiu, susceptibilă de a da un alt recurs. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza duratei procedurii civile în cauză. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIA 42. De asemenea, recurenta denunță o încălcare a articolului 8 din Convenție, din cauza pasivității autorităților naționale care și-ar fi retras dosarele referitoare la atacul asupra căruia a fost atacată, fără a le examina pe fond. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile lui. 43. Guvernul contestă această teză. 44. Curtea observă că, astfel cum a formulat recurenta, această cauză se referă, în esență, la o parte din faptele deja examinate sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție și amintește că aceasta a constatat deja o încălcare a acestei dispoziții (punctul 41 de mai sus). Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, aceasta nu trebuie să se pronunțe asupra admisibilității și a bunului în temeiul acestei părți a cererii (a se vedea, mutatis mutandis, Thlimmenos c. Grecia [GC], n 34369/97, § 53, CEDO 2000 IV și Gözüm c. Turcia, n 4779/10, § 58, 20 ianuarie 2015). III. PRIVIND LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 45. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i implementeze pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 700 EUR reprezentând salariile pe care nu le-a încasat din cauza pierderii capacității de muncă 983 EUR reprezentând costurile medicamentelor necesare deja achiziționate o pensie lunară de 90 EUR pentru a acoperi în viitor medicamentele necesare și 150 000 EUR reprezentând costul intervenției chirurgicale de care are nevoie; în plus, aceasta solicită suma de 300 EUR. 47. În ceea ce privește sumele solicitate pentru prejudiciul material, guvernul indică faptul că procedura internă este încă în curs de desfășurare și invită Curtea să nu aloce nimic recurentei în acest sens. În ceea ce privește prejudiciul moral, acesta indică faptul că suma solicitată este excesivă. 48. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 1 200 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 49. De asemenea, reclamanta solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor interne, pe care le detaliază astfel 178 EUR reprezentând taxele judiciare 42 EUR reprezentând cheltuielile de judecată și 890 EUR reprezentând onorariile avocaților. 50. Guvernul consideră că recurenta își menține posibilitatea de a primi rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața instanțelor interne în cadrul procedurii civile, care este pendinte, și solicită Curții să nu aloce nimic recurentei în acest sens. 51. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere faptul că procedura națională este în continuare pendinte, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale acestei proceduri. 52. Curtea constată, de asemenea, că reclamanta a fost acceptată în beneficiul asistenței judiciare în cursul procedurii în fața acesteia și că aceasta nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în cadrul acestei proceduri. Interese moratorii 53. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii civile Spune că nu este necesar să se ia în considerare admisibilitatea și fondul ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 200 EUR (o mie două sute de euro), care urmează să fie convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 14 iunie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Fatoș Arac