AFFAIRE BARB c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

07.10.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Dommage matériel - réparation;Préjudice moral - réparation

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BARB c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BARB c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 5945/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 octombrie 2008 DEFINITIVF 07/01/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Barb c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 16 septembrie 2008, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 5945/03) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Ioan Barb ( La 21 martie 2001, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( La 7 noiembrie 2005, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului, așa cum permite articolul. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L'ESPECE Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în Calan. Geneza la cauza La 25 noiembrie 1999, reclamantul, jurnalist de profesie, a publicat într-un ziar național un articol intitulat Cu subtitrarea: Președintele Forumului Germanilor, P.D., a promis, fără temei legal, 700 de locuri de muncă în Germania; 700 de persoane au fost deja înșelate În acest articol, reclamantul a indicat că P.D. promisese locuri de muncă în Germania, dar că, potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, el nu a avut ... nici un temei legal pentru recrutarea forței de muncă pentru Germania. Persoanele cărora le-a promis locuri de muncă nu vor putea să plece niciodată acolo dacă nu sunt acceptate de partea germană (...) pentru a fi valabile în Germania, un contract de muncă trebuie să poarte ștampila Ministerului Muncii din România și a Centrului Forței de Muncă din Bonn. Astfel, participanții au risipit bani pentru promisiuni imposibile de respectat. Poate [P.D.] așteaptă adoptarea de către Parlament a proiectului de lege privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate. Proiectul a fost finalizat (...) dar se pare că acesta nu este una dintre prioritățile Parlamentului. Pentru moment, s-a constatat că [P.D.] nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a asigura cursurile, deoarece nu este în posesia unui certificat de predare al limbii germane. El a exploatat buna credință și disperare a celor care voiau să lucreze, dar, din păcate, nu a încălcat nicio lege scrisă, așa că nu va putea fi considerat răspunzător. Reclamantul a arătat, de asemenea, că P.D. a informat câteva 700 de persoane interesate că ar trebui să urmeze cursuri de limba engleză și de formare profesională. P.D. și soția sa aveau cursuri de limba engleză cu plată, și, prin intermediul societății sale, P.D. organiza cursurile de formare profesională. Reclamantul a considerat că P.D. a încasat aproximativ 300 000 La 28 ianuarie 2000, poliția a efectuat o anchetă privind cursurile de limbă și de formare profesională organizate de P.D.L. ar fi promis 71 de persoane care au participat la cursurile de limbă și de formare profesională pe lângă funcționarii Ministerului Muncii, cu o contribuție de 50 de deutschemarks (DEM) per persoană, pentru a obține cât mai curând posibil ștampila Ministerului pentru contractele lor de muncă în Germania. Anchetatorii considerau că faptele de mai sus puteau constitui obiectul traficului de influență și, prin urmare, au trimis dosarul înapoi la Parchet. 10. La 20 aprilie 2000, poliția a trimis un nou dosar la Parchet, conținând o anchetă pentru fapte similare pretinse a fi comise de P.D. 11. La 21 iulie 2000, Parchetul a emis o hotărâre de nejudiciare, considerând că faptele comise nu constituiau obiectul unui trafic de persoane, dar a considerat că ancheta ar trebui să continue pentru a stabili dacă faptele ar putea constitui o fraudă și ar fi trimis dosarul poliției. 12. La 12 ianuarie 2001, poliția a încheiat ancheta și a propus Parchetului să emită o hotărâre de nejudiciare pentru acuzațiile de înșelăciune. 13. printr-o decizie din 7 martie 2001, Parchetul de Primă Instanță din Deva a urmat propunerea poliției. Prin hotărârea din 14 iulie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Deva l-a declarat vinovat pe reclamant al șefilor de □ și de calomnie și l-a condamnat la o amendă penală de 10 000 000 ROL cu suspendare și despăgubiri pentru prejudicii morale de 75 000 000 ROL. Tribunalul a constatat că reclamantul a făcut o declarație în legătură cu articolul în cauză, în care afirma că P.D. a înșelat 700 de persoane promițându-le că vor avea contracte de muncă în Germania. De asemenea, a considerat că P.D. fusese de bună credință prin organizarea de cursuri cu acordul organelor administrative specializate și cu consimțământul participanților. El a concluzionat că reclamantul a comis infracțiuni și calomnie împotriva P.D. 15. Printr-o hotărâre din 26 septembrie 2000, tribunalul departamental a fost parțial îndreptățit la recurs (recurs) al reclamantului: a pronunțat parțial sentința, l-a pronunțat pe reclamant al șefului de calomnie, dar și-a confirmat condamnarea la o amendă penală, redusă la 500 000 ROL, fără suspendare, a șefului d În articolul său, reclamantul a arătat că partea civilă P.D., în calitate de președinte al Forumului Germanilor, a contactat mai multe instituții române și germane și societăți comerciale care se ocupau de plasarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă pentru a angaja lucrători români în Germania. În același scop, având în vedere că era necesară o cunoaștere a limbii germane, [...] organizase cursuri de limba engleză plătite pentru lucrătorii respectivi și primise taxe de școlarizare; cu toate acestea, [DEM] nu au fost solicitate de [P.D.]. [P.D.] a contactat reprezentanții germani pentru a găsi locuri de muncă pentru participanți și spera ca legislația aferentă să fie pusă în aplicare înainte de încheierea cursurilor. Prin urmare, [P.D.] a acționat cu bună credință. În articol, (...) o parte numită ; or, de fapt, numărul participanților a fost 244. Titlul și conținutul articolului, examinat în lumina dovezilor existente în dosar, constituie dreptul de proprietate al . În ceea ce privește existența unui act de calomnie, este necesar ca declarația în litigiu să se refere la un anumit fapt și să vizeze o anumită persoană. Or, rezultă din actele din dosar pe care le-au făcut în speță nu se referă nici la un fapt determinat, nici la o anumită persoană, ci la o familie de În consecință, în aceste condiții, faptele comise de reclamant (...) constituie infracțiunea la care se face referire în art. 205 din Codul penal, textul în temeiul căruia va fi condamnat. 17. Condamnarea reclamantului șefului de poliție a fost înscrisă pe cazierul său judiciar. 18. La 6 martie 2001, reclamantul a fost condamnat la închisoare. II. LEGĂTURA INTERNE PERTINENT 19. Articolele relevante din Codul penal erau astfel formulate la data faptelor din prezenta cauză art. 205 Laison în onoarea și reputația unei persoane prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea cu o durată cuprinsă între o lună și doi ani sau cu o amendă (...) mai mult, acest articol a fost modificat prin Ordonanța de urgență nr. 58/2002, în cazul în care nu este mai mult pedepsit decât o . Ordinul a fost publicat la 27 mai 2002 în Jurnalul Oficial În cazul în care o persoană ar fi o persoană care, dacă ar fi adevărat, ar expune această persoană la o pedeapsă penală, administrativă sau disciplinară, sau cu dispreț public, va fi pedepsită cu o pedeapsă cu închisoarea cu o durată cuprinsă între trei luni și trei ani sau cu amendă. art. 207 Dovada de veridicitate a unei declarații sau a unei declarații poate fi primită dacă declarația sau lituanza a fost făcută pentru apărarea unui interes legitim. ă ă ă despre care s-a făcut dovada veridicității nu constituie actul de denigrare sau de denigrare. 20. Articolele relevante din Codul civil sunt menționate după cum urmează art. 998 999 Orice fapt al omului care le cauzează altora o pagubă îl obligă pe cel din cauza căruia a reușit să-l repare. art. 999 Fiecare este răspunzător pentru prejudiciul pe care l-a cauzat nu numai prin fapta sa, ci și prin neglijența sa sau prin imprudența sa. Reclamantul se plânge că condamnarea sa la o amendă penală pentru injumătățire a încălcat în mod nejustificat libertatea sa de exprimare garantată prin art. 10 din convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de exprimare și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei, fără a putea exista intervenție din partea autorităților publice și fără a lua în considerare granița. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de film sau de televiziune unui regim de autorizații. exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității, protecției reputației sau a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare. Cu privire la admisibilitate 22. Curtea constată că nu este în mod vădit greșit fondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fondul Tezei părților 23. Guvernul nu contestă faptul că condamnarea reclamantului constituie o interferență, dar consideră că aceasta era prevăzută prin lege, urmărea scopul legitim al protecției reputației și era necesară într-o societate democratică. Cu privire la acest din urmă aspect, el subliniază că reclamantul a făcut afirmații serioase împotriva unui singur particular care, potrivit jurisprudenței Curții, beneficiază de o protecție mai largă a vieții sale private. 24. În plus, Comitetul consideră că acuzațiile reclamantului nu au fost întemeiate pe o bază de fapt suficientă și că nu a acționat cu bună credință. În plus, el subliniază că informațiile penale deschise împotriva P.D. se referă la fapte străine articolului În ceea ce privește P.D., reclamantul a depășit doza permisă de mult, indicând o lipsă de etică profesională. 26. În ceea ce îl privește, recurentul obiectează că ingerința pe care a suferit-o nu era prevăzută prin lege în sensul jurisprudenței constante a Curții, în măsura în care instanțele interne nu au explicat în ce măsură faptele comise, examinate în lumina comportamentului său, constituiau infracțiunile pentru care a fost condamnat. 27. : a fost președintele secțiunii locale a unui partid politic reprezentat atât în Parlament, cât și în instituțiile locale, și a fost și cunoscut la nivel local în calitate de pastor; prin urmare, limitele acceptabile ale criticilor la adresa P.D. trebuie să fie mai largi, incluzând și o anumită doză de extaz. 28. De asemenea, acesta susține că a efectuat cercetări aprofundate pe această temă înainte de publicarea articolului și că a fost de bună credință, cuvintele sale în mod clar în dreptul profesional al unui jurnalist. 29. Reclamantul argüe, în sfârșit, că o amendă similară cu a sa a fost considerată de Curte ca fiind severă în cauza Sabou și Pircalab c. România, n 46572/99, § 17 și 42:28 Curtea intenționează să reamintească principiile fundamentale care decurg din jurisprudența sa privind libertatea de exprimare (a se vedea, printre multe altele, Sabou și Pircalab, citată anterior, §§ 33-36 Cumpănă și Mazăre c. România [GC], n 33348/96, §§ 88-91, 93, 98-99 CEDH 2004 Nikula c. Finlanda, n 31611/96, § 44-46, CEDH 2002 Boldea c. România, n 19997/02, §§§§ 44-47, 54-55, CEDO 2007 ... (extracturi) ; și Guja c. Moldova [GC], n 14277/04, § 69-78, CEDO 2008 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În speță, Curtea constată în primul rând că existența unei ingerințe în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare nu constituie o controversă între părți. În al doilea rând, Curtea amintește că a constatat deja că textele pe care s-au bazat instanțele interne constituie o lege 37) și constată că aceasta urmărea un scop legitim, și anume protecția reputației lui. 32. În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței, Curtea constată că instanțele interne l-au condamnat pe reclamant la penalitate, considerând că, prin articolul său, acesta a adus atingere onoarei P.D. Rămâne așadar de examinat dacă motivele prezentate de autoritățile naționale pentru a justifica condamnarea erau relevante și suficiente (Boldea, citată anterior, §§ 53-54). 33. Curtea arată că articolul Õ se referea la teme de interes general și în special în prezent pentru societatea română, și anume șomajul, posibilitățile de a găsi un loc de muncă în străinătate și corupția din cadrul administrației. Comisia observă, de asemenea, că cuvintele reclamantului nu se referă la aspecte ale vieții private a P.D., ci la acțiunile sale în domeniile menționate mai sus (Sabou și Pircalab, §§; și Nikula În plus, Comisia constată că activitățile P.D. criticate de solicitant și care au condus la condamnarea sa se referă strict la aceste teme de interes general. 34. În plus, în cazul în care afirmațiile reclamantului se referă la fapte sau la hotărâri de valoare, faptele prezentate de solicitant nu erau lipsite de o bază de fapt suficientă, cu excepția erorii referitoare la numărul de participanți la cursurile organizate de P.D. (Boldea, citată anterior, §§ 54-55. Or, această eroare nu poate conduce în sine la concluzia că reclamantul ar fi acționat cu rea-credință. În același timp, instanțele interne nu vor reține în niciun moment rea-credință a reclamantului cu privire la acest punct. Curtea constată, de asemenea, că instanțele nu au examinat elementele subiective ale încălcărilor aduse reclamantului ;în mod concret, acestea nu au explicat motivul pentru care acțiunile reclamantului au fost făcute în lună sau ambele infracțiuni menționate, mulțumindu-se să stabilească faptele și să tragă direct concluzia vinovăției sale. 35. Curtea arată, de asemenea, că termenii utilizați de solicitant în articolul său nu au fost considerați de partea vătămată sau de instanțele interne ca fiind în mod vădit scandalos (Mama c. Franța, n 12697/03, § 25, CEDH 2006 ...). 36. Din aceste motive, Curtea consideră că comportamentul recurentului examinat în ansamblu demonstrează că acesta a acționat cu bună credință și că vorbele sale au fost exprimate în doza de extaz și de provocare acceptabilă (a se vedea Prager și Oberschlick c. Austria, Hotărârea din 26 aprilie 1995, seria A nr. 313, p. 19, § . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ianuarie 2006, n 53899/00, § Ivanciuc c. România (dec.), n 18624/03, 8 septembrie 2005; și Titi c. România (dec.), n 1691/03, 23 mai 2006). 37. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona Curții că condamnarea reclamantului a fost disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit și că autoritățile naționale nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a o justifica. Prin urmare, ingerința suferită de solicitant nu poate trece ca fiind necesară într-o societate democratică Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10. II din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pe lângă art. 46 din Convenție, reclamantul solicită redeschiderea procesului său, relaxarea acestuia și rectificarea cazierului său judiciar. Or, Curtea constată că aceste cereri privesc executarea acestei hotărâri, care intră în competența Comitetului miniștrilor. 40. De asemenea, reclamantul solicită, din perspectiva articolului 41, 19,88 EUR (EUR) pentru prejudiciul material, reprezentând valoarea în euro a amenzii și 5 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 41. În ceea ce privește prejudiciul material, guvernul nu contestă valoarea lacunei plătite de solicitant și consideră că o constatare a încălcării ar fi suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral. 42. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 19,88 EUR pentru prejudiciul material și 1 000 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 631 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, care reprezintă onorarii de avocat, să plătească direct avocatului său. La dosar au fost depuse o copie a contractului de e-mail încheiat de reclamant și a pledoariei acestuia, precum și o prezentare detaliată a activității avocatului. 44. Guvernul nu are obligația de a aloca reclamantului o sumă corespunzătoare cheltuielilor de judecată necesare și ia notă de faptul că avocata a trimis pretențiile reclamantului care se referă la o altă cerere și că guvernul a trebuit să verifice documentele celor două dosare pentru a înțelege că observațiile se refereau în mod corespunzător la prezentul dosar. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea atribuie avocatului reclamantului, pentru procedura de la Strasbourg suma de 2 631 EUR, minus 850 EUR care i-au fost deja plătite de Consiliul Europei în cadrul asistenței judiciare, ceea ce reprezintă un total de 1 781 EUR. Interese moratorii 46. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Declară că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 19,88 EUR (19 euro și 89 de cenți) pentru a converti în moneda statului pârât, pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit; (ii. 000 EUR (mii EUR), pentru a fi convertită în moneda statului pârât, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe care statul pârât trebuie să o plătească avocatului reclamantului 1 781 EUR (o mie șapte sute nouăzeci și unu de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu expirarea termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 octombrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte