YORGUN v. TURKEY

Decizia nr. 47946/11 Hüseyin YORGUN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 28 mai 2013 în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președinte, Danutė Jočienė, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 4 aprilie 2011, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Hüseyin Yorgun, este un cetățean turc, născut în 1954 și locuiește în Mersin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Özbek, un avocat practicant în Mersin. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 7 februarie 2007, reclamantul a fost arestat de către poliție pe suspectul de a ajuta și de a apăra militantii PKK, o organizație ilegală. În special, reclamantul a fost acuzat de a semna o cerere în sprijinul Abdullah Öcalan. La 4 Iunie 2009, Adana Assize Court a declarat reclamantul vinovat de infracțiunea de a face propagande teroristă în numele unei organizații ilegale în temeiul art. 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului și l-a condamnat la zece luni de închisoare. La 11 octombrie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 22 martie 2012, Curtea a hotărât să comunice reclamația reclamantului privind libertatea de exprimare guvernului în temeiul articolului 10 din Convenție. La 13 august 2012 și 21 februarie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 9 000 EUR (nouă mii de euro) pentru a acoperi orice pecuniar și neîntregul său prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 47946/11

Hüseyin YORGUN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28

May 2013 as a Chamber composed of:

Guido Raimondi,

President,

Danutė Jočienė,

Peer Lorenzen,

Dragoljub Popović,

Ișıl Karakaș,

Nebojša Vučinić,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 April 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Hüseyin Yorgun, is a Turkish national, who was born in 1954 and lives in Mersin. He was represented before the Court by Mr

Ö.

Özbek, a lawyer practising in Mersin.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

On 7 February 2007, the applicant was taken into custody by the police on suspicion of aiding and abetting the militants of the PKK, an illegal organisation. In particular, the applicant was charged with signing a petition in support of Abdullah Öcalan.

On 4

June 2009, Adana Assize Court found the applicant guilty of the offence of making terrorist propaganda on behalf of an illegal organisation under Article 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act, and sentenced him to ten months’ imprisonment. On 11 October 2010 the Court of Cassation upheld the first-instance court’s judgment.

On 22 March 2012, the Court decided to communicate the applicant’s complaint concerning freedom of expression to the Government under Article

10 of the Convention.

On 13 August 2012 and 21 February 2013, the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him EUR 9,000 (nine thousand euros) to cover any pecuniary and non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Registrar

President