TUCHIN AND TUCHINA v. UKRAINE
TUCHIN AND TUCHINA v. UKRAINE (CtEDO, 2013)
CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 40458/08 Anatoliy Andreyevich TUCHIN și Svetlana Aleksandrovna TUCHINA împotriva Ucrainei depusă la 29 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Anatoliy Andreyevich Tuchin („primul reclamant”) și dna Svetlana Aleksandrovna Tuchina („al doilea reclamant”), sunt cetățeni ucraineni, care s-au născut în 1943 și, respectiv, în 1942, și trăiesc în Odessa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl S.V. Vashchenko. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2002, fiica reclamanților, dna B., și nepotul lor, dl A., au fost lovite de o mașină condusă de dl P., care a fugit imediat de la locul accidentului. Ca urmare a accidentului, dl A. a primit leziuni corporale minore, în timp ce dna B. a fost grav rănită. Martorii au chemat poliția de trafic și ambulanța care a transportat dna B. la spital. Mai târziu, în aceeași dată, poliția de trafic a oprit dl P. și a confiscat masina și permisul de conducere. Dl P. a recunoscut că a lovit fiica reclamanților și fiul ei și a explicat că el nu a putut să le vadă pentru că au fost trecerea drumului în încălcarea normelor de trafic. În aceeași zi, dl P. a fost examinat de un expert medical și s-a dovedit treaz. La 6 mai 2002 dna B. a murit într-un spital din cauza rănilor suferite în accidentul de trafic. La 15 mai 2002, poliția a returnat permisul de conducere și mașina dlui P. La 27 august 2002, procurorii au distrus toate hainele și lucrurile dnei B. găsite la locul accidentului de trafic. Până în decembrie 2005, procurorii au refuzat în mod repetat cererile reclamanților de a înființa o anchetă cu privire la moartea dnei B. și procedurile penale împotriva dlui P. Aceste refuzuri au fost ulterior anulate de către instanțe ca fiind ilegale. În decembrie 2005 a fost instituită în cele din urmă o anchetă cu privire la moartea dnei B.. Între 2005 și 2009, această anchetă a fost întreruptă și reluată de mai multe ori. Solicitările reclamanților de a fi recunoscute ca fiind o parte agravată la procedura au fost refuzate de procurori din motive necunoscute. La 20 ianuarie 2009, Tribunalul Suprem a remarcat că, în cursul perioadei 2002-2007, procurorii nu au efectuat ancheta privind moartea doamnei B. cu suficientă viteză și diligență. Curtea s-a referit, în special, la întreruperea repetată a procedurii în această perioadă. La 27 octombrie 2009, în cadrul anchetei penale privind accidentul de trafic, procurorii au acuzat dl P. că a lovit-o pe dna B. și a părăsit-o în pericol după accident. La o dată neespecificată în 2009 dl A. și primul reclamant au fost recunoscuți ca o parte agravată în cadrul procedurii. La 26 octombrie 2010, Curtea de district Suvorovsky din Odessa a încheiat procedura penală împotriva dlui P. în calitate de timp. La 21 decembrie 2010, Curtea Regională de Apel a susținut această hotărâre. La 20 noiembrie 2012, Curtea Superioră Specializată a susținut hotărârile instanțelor inferioare. La 6 iulie 2011, procurorii au întrerupt ancheta cu privire la moartea doamnei B., după ce au constatat că nu exista corpus delicti în acțiunile dlui P. Nu se cunoaște dacă reclamanții au apelat împotriva acestei decizii. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng că ancheta cu privire la moartea fiicei lor a fost lungă, incompletă și ineficace. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și, în substanță, la art. 2 din Convenție. Întrebări aduse părților având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea art. 2 din Convenție? art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil în cazul în cauză pentru șeful său civil? Dacă este cazul, a fost lungimea procedurii în cazul în cauză în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?