TUCHIN AND TUCHINA v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 40458/08 Anatoliy Andreyevich TUCHIN și Svetlana Aleksandrovna TUCHINA împotriva Ucrainei depusă la 29 iulie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Anatoliy Andreyevich Tuchin („primul reclamant”) și dna Svetlana Aleksandrovna Tuchina („al doilea reclamant”), sunt cetățeni ucraineni, care s-au născut în 1943 și, respectiv, în 1942, și trăiesc în Odessa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl S.V. Vashchenko. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2002, fiica reclamanților, dna B., și nepotul lor, dl A., au fost lovite de o mașină condusă de dl P., care a fugit imediat de la locul accidentului.

Ca urmare a accidentului, dl A. a primit leziuni corporale minore, în timp ce dna B. a fost grav rănită. Martorii au chemat poliția de trafic și ambulanța care a transportat dna B. la spital. Mai târziu, în aceeași dată, poliția de trafic a oprit dl P. și a confiscat masina și permisul de conducere. Dl P. a recunoscut că a lovit fiica reclamanților și fiul ei și a explicat că el nu a putut să le vadă pentru că au fost trecerea drumului în încălcarea normelor de trafic. În aceeași zi, dl P. a fost examinat de un expert medical și s-a dovedit treaz. La 6 mai 2002 dna B. a murit într-un spital din cauza rănilor suferite în accidentul de trafic. La 15 mai 2002, poliția a returnat permisul de conducere și mașina dlui P. La 27 august 2002, procurorii au distrus toate hainele și lucrurile dnei B. găsite la locul accidentului de trafic.

Până în decembrie 2005, procurorii au refuzat în mod repetat cererile reclamanților de a înființa o anchetă cu privire la moartea dnei B. și procedurile penale împotriva dlui P. Aceste refuzuri au fost ulterior anulate de către instanțe ca fiind ilegale. În decembrie 2005 a fost instituită în cele din urmă o anchetă cu privire la moartea dnei B.. Între 2005 și 2009, această anchetă a fost întreruptă și reluată de mai multe ori. Solicitările reclamanților de a fi recunoscute ca fiind o parte agravată la procedura au fost refuzate de procurori din motive necunoscute. La 20 ianuarie 2009, Tribunalul Suprem a remarcat că, în cursul perioadei 2002-2007, procurorii nu au efectuat ancheta privind moartea doamnei B. cu suficientă viteză și diligență.

Curtea s-a referit, în special, la întreruperea repetată a procedurii în această perioadă. La 27 octombrie 2009, în cadrul anchetei penale privind accidentul de trafic, procurorii au acuzat dl P. că a lovit-o pe dna B. și a părăsit-o în pericol după accident. La o dată neespecificată în 2009 dl A. și primul reclamant au fost recunoscuți ca o parte agravată în cadrul procedurii. La 26 octombrie 2010, Curtea de district Suvorovsky din Odessa a încheiat procedura penală împotriva dlui P. în calitate de timp. La 21 decembrie 2010, Curtea Regională de Apel a susținut această hotărâre. La 20 noiembrie 2012, Curtea Superioră Specializată a susținut hotărârile instanțelor inferioare. La 6 iulie 2011, procurorii au întrerupt ancheta cu privire la moartea doamnei B., după ce au constatat că nu exista corpus delicti în acțiunile dlui P. Nu se cunoaște dacă reclamanții au apelat împotriva acestei decizii.

COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng că ancheta cu privire la moartea fiicei lor a fost lungă, incompletă și ineficace. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și, în substanță, la art. 2 din Convenție. Întrebări aduse părților având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea art. 2 din Convenție? art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil în cazul în cauză pentru șeful său civil? Dacă este cazul, a fost lungimea procedurii în cazul în cauză în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

FIFTH SECTION

Application no. 40458/08 Anatoliy Andreyevich TUCHIN and Svetlana Aleksandrovna TUCHINA against Ukraine lodged on 29 July 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Anatoliy Andreyevich Tuchin (“the first applicant”) and Ms Svetlana Aleksandrovna Tuchina (“the second applicant”), are Ukrainian nationals, who were born in 1943 and 1942 respectively, and live in Odessa. They are represented before the Court by Mr S.V. Vashchenko. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 30 April 2002 the applicants’ daughter, Ms B., and their grandson, Mr A., were hit by a car driven by Mr P., who immediately fled from the scene of the accident. As a result of the accident, Mr A. received minor bodily injuries, while Ms B. was seriously injured. Witnesses called the traffic police and the ambulance which transported Ms B. to a hospital.

Later on the same date, the traffic police stopped Mr P. and seized his car and driving licence. Mr P. acknowledged that he had hit the applicants’ daughter and her son and explained that he had not been able to see them because they had been crossing the road in violation of traffic rules. On the same day Mr P. was examined by a medical expert and found to be sober. On 6 May 2002 Ms B. died in a hospital because of the injuries sustained in the traffic accident. On 15 May 2002 the police returned the driving license and the car to Mr P. On 27 August 2002 the prosecutors destroyed all the clothing and belongings of Ms B. found at the scene of the traffic accident. Until December 2005 the prosecutors repeatedly refused the applicants’ requests to institute an investigation into the death of Ms B. and criminal proceedings against Mr P. Those refusals were subsequently quashed by the courts as being unlawful.

In December 2005 an investigation into the death of Ms B. was eventually instituted. Between 2005 and 2009 that investigation was discontinued and resumed several times. The applicants’ requests to be recognised as an aggrieved party to the proceedings were refused by the prosecutors for unknown reasons. On 20 January 2009, while considering the first applicant’s appeal against one of the prosecutors’ decisions, the Supreme Court noted that during 2002-2007 the prosecutors had not conducted the investigation into the death of Ms B. with the sufficient speediness and diligence. The court referred in particular to the repeated discontinuations of the proceedings in this period. On 27 October 2009, within the framework of the criminal investigation into the traffic accident, the prosecutors charged Mr P. with having hit Ms B. and leaving her in danger after the accident.

On an unspecified date in 2009 Mr A. and the first applicant were recognised as an aggrieved party to the proceedings. On 26 October 2010 the Suvorovskyy District Court of Odessa terminated the criminal proceedings against Mr P. as time-barred. On 21 December 2010 the Odessa Regional Court of Appeal upheld this judgment. On 20 November 2012 the Higher Specialised Court upheld the decisions of the lower courts. On 6 July 2011 the prosecutors discontinued the investigation into the death of Ms B., having established that there was no corpus delicti in the actions of Mr P. It is unknown whether the applicants appealed against that decision. COMPLAINTS The applicants complain that the investigation into the death of their daughter had been lengthy, incomplete and ineffective.

They rely on Article 6 § 1 of the Convention and, in substance, to Article 2 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the procedural protection of the right to life (see Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, ECHR 2000-VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention? 2. Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the criminal proceedings in the present case? If so, was the length of the proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?