Cererea nr. 40394/10 Maia SAKVARELIDZE împotriva Georgiei depusă la 18 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Dna Maia Sakvarelidze este un național georgian, născut în 1949 și trăiește în Tbilisi. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Davit Manadze, avocat practicant în Tbilisi. 22 și 23 noiembrie 2003 au fost zilele în care așa-numita „Revoluție Rosă”, o secvență de evenimente care înconjoară schimbarea de putere, însoțită de proteste populare răspândite în Georgia , a avut loc . Relațiile dintre actorii politici relevanți fiind tensate atunci , diferite unități militare și de poliție au fost mobilizate, adesea roaming în vehiculele lor oficiale în străzile Tbilisi . La 22 noiembrie 2003, la ora 17:30, un vehicul blindat de luptă, care a aparținut și a fost condus de un ofițer al unei unități militare speciale ale Ministerului de Securitate de Stat, în timp ce se grăbește într-o stradă din Tbilisi, a lovit violent o mașină privată, în care reclamantul și membrii familiei ei călătoriau. Ca urmare a accidentului, fiul reclamantului, care a fost șoferul mașinii, și sora ei a murit, în timp ce reclamantul și nepotii ei, copiii minori, au primit leziuni corporale ușoare. La 23 noiembrie 2003 s-a deschis un caz penal în accidentul rutier mortal, care a fost inițial investigat de un procuror militar al Ministerului Apărării. În cursul anchetei s-au desfășurat diverse măsuri de investigare. În special, la 28 noiembrie 2003, experții dintr-o unitate forense a Ministerului Apărării, după ce au examinat scena accidentului, au emis un raport traceologic. Experții au stabilit că vehiculul militar a fost accelerat pe partea greșită a drumului. Aceeași concluzie a fost reiterată prin rezultatele celui de-al doilea examen legistic traceologic, emis de experți ai Ministerului Apărării la 16 ianuarie 2004. Rezultatele a doua au confirmat că cauza accidentului mortal a fost conducerea vehiculului militar pe partea greșită a drumului, pe cea a mașinii private, și că, prin a face acest lucru, șoferul vehiculului militar, dl A.M., a încălcat regulile de trafic relevante. Dl A.M. a fost apoi interogat de ancheta în calitate de suspect la 13 februarie 2004. El a declarat că a fost mașina privată care a luat partea greșită a drumului, și că nu a putut să împiedice accidentul. Această declarație a fost reiterată de alți ofițeri ai Ministerului Securității de Stat, care au fost pasagerii vehiculului militar al domnului A.M. atunci când accidentul a avut loc. Pentru a evalua veracitatea declarațiilor dlui A.M., experții criminaliști ai Ministerului Apărării au efectuat, la 17 februarie 2004, un al treilea examen traceologic. Rezultatele sale au exclus eventualitatea accidentului care a avut loc în circumstanțele descrise de șofer. Dimpotrivă, rezultatele au confirmat din nou că a fost vehiculul blindat de luptă care a luat partea greșită a drumului și a fost astfel cauza accidentului. La 1 aprilie 2004 a fost efectuată o altă examinare traceologică, de data asta de către experți ai Biroului Național Forensei al Ministerului Justiției. Potrivit rezultatelor acesteia, nu mai era posibil să se stabilească pe care parte a drumului exact accidentul a avut loc. 10. La 19 aprilie 2004, ancheta cazului a fost transferată de la procurorul militar al Ministerului Apărării la departamentul de investigație al Ministerului de Securitate de Stat (cu scurt timp după aceea, Ministerul de Securitate de Stat a fost fuzionat cu Ministerul Apărării, devenind parte constitutivă a acestuia). 11. La 28 aprilie 2005, investigatorul Ministerului Internului a decis să întrerupă ancheta pentru lipsa unei infracțiuni penale în acțiunile conducătorului vehiculului militar în timpul accidentului din 22 noiembrie 2003. În decizia sa, investigatorul a menționat rezultatele examinării forense din 1 aprilie 2004 (a se vedea punctul 9 mai sus). 12. La 5 iulie 2005, Tribunalul Tbilisi a anulat decizia Ministerului Investigatorului Intern din 28 aprilie 2005, respingând cazul pentru o nouă anchetă. Curtea, care se referă, în special, la rapoartele legisle traceologice din 28 noiembrie 2003, 16 ianuarie și 17 ianuarie. Februarie 2004 (a se vedea alineatele 5, 6 și 8 de mai sus) precum și declarația reclamantului potrivit căreia anumite ofițeri din Ministerul Internului încercau să o dissuadă de la urmărirea procedurii penale, au declarat că ancheta finalizată nu a fost adecvată și că sunt necesare anumite măsuri de investigare specifice suplimentare. Potrivit Tribunalului din Tbilisi, poziția a fost susținută de Curtea de Apel Tbilisi la 26 iulie 2005. 13. După repartizarea cazului, acesta a fost transferat de la Ministerul Internului la procurorul public din Tbilisi City (“TCPPO”). Această ultimă autoritate, după ce a studiat materialele de caz și a efectuat o măsură de investigație suplimentară – confruntare între reclamant și șoferul vehiculului militar – a emis, la 23 februarie 2006, o altă decizie privind întreruperea procedurii pentru lipsa unei infracțiuni. 14. Cu toate acestea, la 22 mai 2006, Curtea municipală Tbilisi a anulat decizia procurorului din 23 februarie 2006, raționând că investigația efectuată nu a fost încă înțelesă. În procesul-verbal al audierii relevante, Curtea a remarcat în mod corespunzător plângerea reclamantului că, după transferul de la Ministerul Apărării către Ministerul Internului, ancheta a început explicit lipsa de încărcare. Poziția Tribunalului a fost susținută de Curtea de Apel Tbilisi la 22 La 29 iulie 2008, Procuratura Generală a Oficiului, subliniind că ancheta din acest caz era încă în așteptare, a ordonat Oficiului pentru Procuror General să agite procedurile. 16. În aprilie și mai 2010, reclamantul a întrebat cu TCPPO despre progresele înregistrate în anchetă, dacă este cazul. În răspuns, autoritatea de urmărire penală a informat-o, la 19 aprilie și 4 mai 2010, că, în ciuda măsurilor de investigație efectuate, a fost imposibil să se stabilească adevărul în acest caz. 17. Potrivit cazului, ancheta penală privind accidentul mortal din 22 noiembrie 2003 este încă în așteptare. COMPLAINTE Citând articolele 2, 3, 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de implicarea autorității de stat în accidentul mortal al drumului din 23 noiembrie 2003 și ineficacitatea anchetei penale care urmează. (1) Având în vedere circumstanțele care privesc accidentul rutier din 23 noiembrie 2003, are dreptul la viața fiului și sora reclamantului, care este asigurat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în acest caz prin implicarea autorității de stat? (2) având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, CEDH 2000) VII), a fost ancheta din acest caz de către autoritățile naționale în încălcarea articolului 2 din Convenție?
Application no. 40394/10
Maia SAKVARELIDZE
against Georgia
lodged on 18 June 2010
1.
The applicant, Ms Maia Sakvarelidze, is a Georgian national, who was born in 1949 and lives in Tbilisi. She is represented before the Court by Mr Davit Managadze, a lawyer practising in Tbilisi.
2.
22 and 23 November 2003 were the days when the so-called “Rose Revolution”, a sequence of events surrounding the change of power accompanied by widespread popular protests in
Georgia
, occurred. The relations between the relevant political actors being tensed at that time, various military and police units were mobilised, often roaming in their official vehicles in streets of Tbilisi.
3.
On 22 November 2003, at around 5:30 p.m., an armoured fighting vehicle, which belonged to and was driven by an officer of a special military unit of the Ministry of State Security, whilst speeding in a street in Tbilisi, violently hit a private car, in which the applicant and her family members were travelling. As a result of the accident, the applicant’s son, who was the driver of the car, and her sister died, whilst the applicant and her nephews, minor children, received light bodily injuries.
4.
On 23 November 2003 a criminal case was opened into the deadly road accident, which was initially investigated by a military prosecutor of the Ministry of Defence. Various investigative measures were conducted in the course of that investigation.
5.
In particular, on 28 November 2003 experts from a forensic unit of the Ministry of Defence, after having examined the scene of the accident, issued a traceological report. The experts established that the military vehicle had been speeding on the wrong side of the road.
6.
The same conclusion was reiterated by the results of the second traceological forensic examination, issued by experts of the Ministry of Defence on 16 January 2004. Notably, those second results confirmed that the cause of the deadly accident had been the military vehicle’s driving on the wrong side of the road, on that of the private car, and that, by doing so, the driver of the military vehicle, Mr A.M., had breached the relevant traffic rules.
7.
Mr A.M. was then questioned by the investigation in the capacity of a suspect on 13 February 2004. He stated that it was the private car who had taken the wrong side of the road, and that he had thus been unable to prevent the accident from occurring. That statement was reiterated by other officers of the Ministry of State Security, who had been the passengers of Mr A.M.’s military vehicle when the accident had taken place.
8.
In order to assess the veracity of Mr A.M.’s statements, forensic experts of the Ministry of Defence conducted, on 17 February 2004, a third traceological examination. Its results excluded any possibility of the accident occurring in the circumstances as described by the driver. On the contrary, the results confirmed again that it was the armoured fighting vehicle which had taken the wrong side of the road and had thus been the cause of the accident.
9.
On 1 April 2004 another traceological examination was conducted, this time by experts from the National Forensic Bureau of the Ministry of Justice. According to it results, it was no longer possible to establish on which side of the road exactly the accident had occurred.
10.
On 19 April 2004 the investigation of the case was transferred from the Ministry of Defence’s military prosecutor’s office to the investigative department of the Ministry of State Security (shortly afterwards, the Ministry of State Security was fused with the Ministry of the Interior, becoming the latter Ministry’s constituent part).
11.
On 28 April 2005 the investigator of the Ministry of the Interior decided to discontinue the investigation for want of a criminal offence in the actions of the driver of the military vehicle during the accident of 22
November 2003. In its decision, the investigator referred to the results of the forensic examination of 1 April 2004 (see paragraph 9 above).
12.
On 5 July 2005 the Tbilisi City Court annulled the Ministry of the Interior investigator’s decision of 28 April 2005, remitting the case for a fresh investigation. The court, referring, in particular, to the forensic traceological reports of 28 November 2003, 16 January and 17
February 2004 (see paragraphs 5, 6 and 8 above) as well as to the applicant’s statement that certain officers from the Ministry of the Interior had been trying to dissuade her from pursuing the criminal proceedings, stated that the completed investigation had not been adequate and that certain additional specific investigative measures were necessary. The Tbilisi City Court’s position was upheld by the Tbilisi Court of Appeals on 26 July 2005.
13.
After the remittal of the case, it was reassigned from the Ministry of the Interior to the Tbilisi City public prosecutor’s office (“the TCPPO”). The latter authority, after having studied the case materials and conducted an additional investigative measure – confrontation between the applicant and the driver of the military vehicle – issued, on 23 February 2006, another decision on the discontinuation of the proceedings for want of a criminal offence.
14.
However, on 22 May 2006 the Tbilisi City Court annulled the prosecutorial decision of 23 February 2006, reasoning that the conducted investigation still lacked in thoroughness. In the minutes of the relevant hearing, the court duly noted the applicant’s complaint that, after the transfer of the case from the Ministry of Defence to the Ministry of the Interior, the investigation had explicitly started lacking in candour. The City Court’s position was upheld by the Tbilisi Court of Appeals on 22
May 2006, and the case was thus again remitted to the TCPPO for an additional examination.
15.
On 29 July 2008 the General Public Prosecutor’s Office, noting that the investigation in the case was still pending, instructed the TCPPO to expedite the proceedings.
16.
In April and May 2010, the applicant enquired with the TCPPO about the progress in the investigation, if any. In reply, the prosecution authority advised her, on 19 April and 4 May 2010, that, despite the conducted investigative measures, it was impossible to establish the truth in the case.
17.
According to the case file, the criminal investigation into the deadly accident of 22 November 2003 is still pending.
Citing Articles 2, 3, 6 § 1 and 13 of the Convention, the applicant complains about the implication of the State authority in the deadly road accident of 23 November 2003 and the ineffectiveness of the ensuing criminal investigation.
1.Having regard to the circumstances surrounding the road accident of 23
November 2003, has right to life of the applicant’s son and sister, which is ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case by implication of the State authority?
2.Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph
104 of
Salman v. Turkey
[GC], no. 21986/93, ECHR 2000
‑
VII), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article
2 of the Convention?