KINCSES v. HUNGARY

Secțiunea nr. 66232/10 István KINCSES împotriva Ungariei depusă la 15 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl István Kincses, este un național maghiar, care s-a născut în 1960 și trăiește în Debrecen. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, avocatul, a reprezentat un client în fața Curții de District Battonya. La 19 martie 2003, el a depus o procedură scrisă la instanță, împreună cu un recurs, în care a afirmat că judecătorul responsabil a fost prejudecat, a comis erori profesionale și nu a fost în stare de muncă. Propunerea a fost transferată Curtei Regionale de județ Békés, competentă ierarhic, al cărei vicepreședinte a comunicat Barului de județ Békés că, în opinia sa, argumentele reclamantului ar putea da naștere la proceduri disciplinare.

În cadrul procedurii care au urmat, la 10 iunie 2004, Szeged Bar a amendăt reclamantul 300.000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 1000 EUR) pentru că a comis o infracțiune disciplinară gravă. La apel, la 5 noiembrie 2004, Barul Național a susținut în esență această decizie. La 19 septembrie 2006, Curtea Regională de la Budapesta a trimis cazul la instanțe disciplinare, în esență din motive procedurale. În reluarea procedurii disciplinare, la 11 aprilie 2008, Szeged Bar a amendat reclamantul HUF 170.000 (570 EUR) pentru că a comis o infracțiune disciplinară deliberată. Barul a fost de părere că expresia „ Desigur, nu presupunem nici o deficiență profesională de partea judecătorului responsabil “, „care nu este o chestiune de prejudecăți, ci cea a deficiențelor profesionale clare“ și „nu putem decât să punem la îndoială capacitatea judecătorului responsabil „ a constituit o infracțiune disciplinară care constă în încălcarea obligațiilor etice ale reclamantului.

La 3 noiembrie 2008, Barul Național a susținut această decizie, susținând poziția Barului Szeged că tonul și limba declarației impugnate au fost inacceptabile și prejudiciale reputației avocaților. La 2 iunie 2009, Curtea Regională de Budapesta a respins acțiunea reclamantului care a contestat sancțiunea disciplinară. La 20 aprilie 2010, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. Reclamantul se plânge că sancțiunea impusă acestuia a constituit o interferență nejustificată a dreptului său la libertate de exprimare. În acest sens, se bazează pe art. 6 § 1, 10, 13 și 17 din Convenție. În plus, el a susținut că procedura a durat un timp nejustificat, în încălcarea articolului 6 § 1. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contradicție cu art. 10 din Convenție?

A fost lungimea procedurii în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

SECOND SECTION

Application no. 66232/10 István KINCSES against Hungary lodged on 15 October 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr István Kincses, is a Hungarian national, who was born in 1960 and lives in Debrecen. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, a lawyer, was representing a client before the Battonya District Court. On 19 March 2003 he filed a written motion with the court, together with an appeal, in which he asserted that the judge in charge of the case was biased, had committed professional errors and was unfit for the job. The motion was transferred to the hierarchically competent Békés County Regional Court, whose vice-president indicated to the Békés County Bar that, in his view, the applicant’s submissions might give rise to disciplinary proceedings.

In the ensuing proceedings, on 10 June 2004 the Szeged Bar fined the applicant 300,000 Hungarian forints (HUF) (approximately 1,000 euros (EUR)) for having committed a serious disciplinary offence. On appeal, on 5 November 2004 the National Bar upheld this decision in essence. The applicant sought judicial review. On 19 September 2006 the Budapest Regional Court remitted the case to the disciplinary instances, essentially on procedural grounds. In the resumed disciplinary proceedings, on 11 April 2008 the Szeged Bar fined the applicant HUF 170,000 (EUR 570) for having committed a deliberate disciplinary offence.

The Bar was of the opinion that the expressions “ of course, we do not assume any professional shortcomings on the side of the judge in charge ”, “ this is not a question of bias, but that of clear-cut professional shortcomings ” and “ we cannot but call into question the professional fitness of the judge in charge ” amounted to disrespecting the court’s dignity and to denying the judge the requisite respect. This was a disciplinary offence consisting of the applicant’s breaching his ethical obligations. On 3 November 2008 the National Bar upheld this decision, endorsing the Szeged Bar’s position that the tone and language of the impugned statement was unacceptable and prejudicial to the reputation of lawyers.

On 2 June 2009 the Budapest Regional Court dismissed the applicant’s action challenging the disciplinary sanction. On 20 April 2010 the Supreme Court rejected the applicant’s petition for review. COMPLAINTS The applicant complains that the sanction imposed on him amounted to an unjustified interference with his right to freedom of expression. In this respect he relies on Articles 6 § 1, 10, 13 and 17 of the Convention. Moreover, he submitted that the proceedings lasted an unreasonably long time, in breach of Article 6 § 1.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention? 2. Was the length of the proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?