CtEDO 05.06.2013 Auto

KINCSES v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
05.06.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KINCSES v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea nr. 66232/10 István KINCSES împotriva Ungariei depusă la 15 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl István Kincses, este un național maghiar, care s-a născut în 1960 și trăiește în Debrecen. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, avocatul, a reprezentat un client în fața Curții de District Battonya. La 19 martie 2003, el a depus o procedură scrisă la instanță, împreună cu un recurs, în care a afirmat că judecătorul responsabil a fost prejudecat, a comis erori profesionale și nu a fost în stare de muncă. Propunerea a fost transferată Curtei Regionale de județ Békés, competentă ierarhic, al cărei vicepreședinte a comunicat Barului de județ Békés că, în opinia sa, argumentele reclamantului ar putea da naștere la proceduri disciplinare. În cadrul procedurii care au urmat, la 10 iunie 2004, Szeged Bar a amendăt reclamantul 300.000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 1000 EUR) pentru că a comis o infracțiune disciplinară gravă. La apel, la 5 noiembrie 2004, Barul Național a susținut în esență această decizie. La 19 septembrie 2006, Curtea Regională de la Budapesta a trimis cazul la instanțe disciplinare, în esență din motive procedurale. În reluarea procedurii disciplinare, la 11 aprilie 2008, Szeged Bar a amendat reclamantul HUF 170.000 (570 EUR) pentru că a comis o infracțiune disciplinară deliberată. Barul a fost de părere că expresia „ Desigur, nu presupunem nici o deficiență profesională de partea judecătorului responsabil “, „care nu este o chestiune de prejudecăți, ci cea a deficiențelor profesionale clare“ și „nu putem decât să punem la îndoială capacitatea judecătorului responsabil „ a constituit o infracțiune disciplinară care constă în încălcarea obligațiilor etice ale reclamantului. La 3 noiembrie 2008, Barul Național a susținut această decizie, susținând poziția Barului Szeged că tonul și limba declarației impugnate au fost inacceptabile și prejudiciale reputației avocaților. La 2 iunie 2009, Curtea Regională de Budapesta a respins acțiunea reclamantului care a contestat sancțiunea disciplinară. La 20 aprilie 2010, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. Reclamantul se plânge că sancțiunea impusă acestuia a constituit o interferență nejustificată a dreptului său la libertate de exprimare. În acest sens, se bazează pe art. 6 § 1, 10, 13 și 17 din Convenție. În plus, el a susținut că procedura a durat un timp nejustificat, în încălcarea articolului 6 § 1. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contradicție cu art. 10 din Convenție? A fost lungimea procedurii în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă