Kocsis împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ Cererea nr. 66597/01 de Gyula KOCSIS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 25 ianuarie 2005 în calitate de Cameră compusă de: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze dna Mularoni dna Fura-Sandström, judecători și dna Dollé, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 mai 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; având în vedere decizia parțială din 4 martie 2003; având în vedere deliberarea, hotărând după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Gyula Kocsis, este un național maghiar care s-a născut în 1914 și trăiește în Erdőbénye.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Cs. Lakatos, un avocat practicant în Miskolc. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, acuzat de crimă, a fost în detenție prealabilă de la 29 decembrie 1990 până la 15 februarie 1991. La 22 iulie 1991, Procurorul public din județul Borsod-Abaúj-Zemplen a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului. La 29 ianuarie 1992, reclamantul a instituit o procedură care solicită compensarea pentru daune care a apărut din cauza detenției sale nejustificate în conformitate cu art. 383 § 1 din Codul de procedură penală. La o dată ulterioară, reclamantul și-a prelungit acțiunea depusă de 1.000.000 de forinti maghiari (HUF) pentru compensare pentru prejudiciu moral.

La 11 martie 1994, Tribunalul de District Miskolc a acordat reclamantului HUF 40.750 ca compensare pentru detenția sa și a transferat cererile pentru prejudiciu moral într-o instanță civilă. La 5 iulie 1994, Curtea Regională a Județeanului Borsod-Abaúj-Zemplén a anulat hotărârea Curții de District și a remis cazul în fața instanței de primă instanță, declarând că Curtea de District nu a procedat în conformitate cu legea. În reluarea procedurii, Curtea de District Miskolc, la 24 iunie 1996, a respins acțiunea reclamantului. La 26 septembrie 1996, Curtea Regională Borsod-Abaúj-Zemplen a respins recursul reclamantului. La 13 ianuarie 2000, Curtea Supremă a respins petiția reclamantului de reexaminare.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii de compensare. HOTĂRÂREA La 31 august 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Ungariei oferă 4000 EUR (patru mii de euro) dlui Gyula Kocsis, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 66597/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Ungariei este pregătit să-mi plătească suma de 4000 EUR (patru mii de euro) care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și dobânzile în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei rezoluții de cerere nr. 66597/01 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri.

Declar că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii. În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă, iar cazul a fost exclus din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 66597/01 by Gyula KOCSIS against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 25 January 2005 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr R. Türmen , Mr K. Jungwiert , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 May 2000; Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together; Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case; Having regard to the partial decision of 4 March 2003; Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Gyula Kocsis, is a Hungarian national who was born in 1914 and lives in Erdőbénye.

He was represented before the Court by Mrs Cs. Lakatos, a lawyer practising in Miskolc. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant, charged with murder, was in pre-trial detention from 29 December 1990 until 15 February 1991. On 22 July 1991 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Public Prosecutor's Office discontinued the criminal proceedings against the applicant. On 29 January 1992 the applicant instituted proceedings seeking compensation for damages which had arisen on account of his unjustified detention according to section 383 § 1 of the Code on Criminal Procedure. At a later date, the applicant extended his action claiming 1,000,000 Hungarian forints (HUF) for compensation for non-pecuniary damage.

On 11 March 1994 the Miskolc District Court awarded the applicant HUF 40,750 as compensation for his detention and transferred his claims for non-pecuniary damage to a civil court. On 5 July 1994 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court quashed the District Court's judgment and remitted the case to the first instance court, holding that the District Court had not proceeded according to the law. In the resumed proceedings, the Miskolc District Court, on 24 June 1996, dismissed the applicant's action. On 26 September 1996 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court dismissed the applicant's appeal. On 13 January 2000 the Supreme Court dismissed the applicant's petition for review. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 about the length of the compensation proceedings.

THE LAW On 31 August 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay EUR 4,000 (four thousand euros) to Mr Gyula Kocsis, with a view to securing a resolution of the application registered under no. 66597/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights. This sum shall be paid to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. Simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 2 September 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of EUR 4,000 (four thousand euros) covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus interest if payment is delayed, with a view to securing a resolution of application no. 66597/01 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts of this application. I declare that this payment constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention).

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the application. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued, and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President