KOCSIS v. HUNGARY

Decizia nr. 40319/11 Eva KOCSIS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 iulie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Robert Spano, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 iunie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Éva Kocsis, este un național maghiar, care s-a născut în 1958 și trăiește în Budapesta A fost reprezentată în fața Curții de către dl Kiss, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Z. Tallódi, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 7, 14 și 17 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la impunerea unei taxe speciale. La 5 martie și 26 mai 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă plângere împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale guvernului de a-i plăti 13.800 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 40319/11

Éva KOCSIS

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1

July

2014 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

András Sajó,

Robert Spano,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 27 June 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Éva Kocsis, is a Hungarian national, who was born in 1958 and lives in Budapest She was represented before the Court by Mr

E.

Kiss, a lawyer practising in Budapest.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr

Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

The applicant complained under Articles 7, 14 and 17 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the imposition of a special tax.

On 5 March and 26 May 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 13,800

euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President