SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 46713/10 Deniz BAKIR și alții împotriva Turciei depusă la 23 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, ale căror nume figurează în apendice, sunt resortisanți turci. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna R.A. Sala, avocat practicant în Ankara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 martie 2006, reclamanții au fost reținuți în custodie de poliție pe suspectul de a ajuta și de a acuza o organizație armată, MLKP (Partiul Comunist Marxist-Leninist). La 7 martie 2006 au fost aduse la judecător la Curtea de Assize din Ankara. Reclamanții au fost interogat în principal cu privire la participarea lor la o serie de demonstrații și la diferite CD-uri, documente, cărți și periodice care au fost găsite de poliție în casele lor. Curtea a ordonat detenția Levent Çakır, Deniz Bakır, Alihan Alhan, Necla Çamak, Metin Kürekçi, Latife Canan Kaplan și Uğur Güdük. Celelalte solicitanți au fost eliberați. La 22 martie 2006, procurorul public Ankara a depus o acuzație la Curtea Ankara Assize împotriva reclamanților. În acuzarea, procurorul public a remarcat că reclamanții au participat la două manifestații organizate de sindicați și organizații neguvernamentale organizate la 17 decembrie 2005 și 19 februarie 2006 cu autorizarea biroului guvernatorului. De asemenea, el a remarcat, pe baza înregistrărilor video furnizate de poliție, că reclamanții aveau bannere în numele ESP (plataforma socialista a opusului), care, potrivit informațiilor colectate pe internet, era conectat la MLKP. Bannerele care au fost transportate în timpul demonstrației conțin fraze cum ar fi „lucatorii MLKP, victoria revoluției”, „Lungă viață MLKP”, „Susurluk și Șemdinli”, „Soarele va ridica de la Șemdinli”, „Statul criminal va plăti prețul”, „Susurluk și Șemdinli: statul este o bandă ilegală”, „Lungă viață rezistența noastră în Șemdinli”, „Încheie izolația în închisori de tip F și în İmralı”, „Lungă viața liberă Kurdistan”, „Kurdistan se opune”. Reclamanții au fost acuzați de aderarea la o organizație ilegală în temeiul articolelor 220 alineatul (7) și 314 din Codul Penal. La 18 mai 2006, Curtea Ankara Assize a desfășurat prima audiere în acest caz. Reclamanții au susținut în fața instanței că au participat la demonstrațiile din 17 decembrie 2005 și 19 februarie 2006 și au subliniat faptul că aceste demonstrații au fost legale. În ceea ce privește documentele, periodicele, cărțile și CD-urile găsite în casele lor, reclamanții au susținut că acestea nu au fost în posesie de materiale ilegale și că nu au acceptat conținutul rapoartelor de căutare și de crize elaborate după căutările efectuate în casele lor, deoarece nu au fost redactate în prezența lor. La 17 ianuarie 2007, Curtea Ankara Assize a condamnat Metin Kürekçi, Necla Çamak, Alihan Alhan și Deniz Bakır de aderare la o organizație teroristă în temeiul articolelor 220 alineatul (7) și 314 din Codul Penal. Metin Kürekçi, Necla Çamak și Alihan Alhan au fost condamnați la șase ani și trei luni de închisoare. Deniz Bakır a fost condamnat la șapte ani și șase luni de închisoare. Restul reclamanților au fost condamnați pentru divulgarea propagandei în favoarea unei organizații teroriste în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) și condamnați la un an și la opt luni de închisoare. La 27 septembrie 2007, Curtea de Casație a anulat hotărârea, susținând că reclamanții nu au putut prezenta argumentele lor de apărare în legătură cu calificarea de către instanța de evaluare a actelor în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. La 22 octombrie 2008, Curtea Assize a emis o hotărâre care conține aceleași concluzii și condamnări ca în hotărârea sa din 17 ianuarie 2007. În decembrie 2005, Metin Kürekçi, Alihan Alhan și Deniz Bakır au fost deja în custodie de poliție și reținute în timpul reținutului în trecut; că Metin Kürekçi a purtat haine care le indicau „ESP” în timpul demonstrațiilor și au fost în posesia de patru cărți ilegale în casa sa. Çomak, instanța de judecată a remarcat că în casa ei au fost găsite patru cărți pentru care au existat decizii de criză, note organizaționale ilegale și prospecte ESP. Curtea Ankara Assize a concluzionat că aceste patru reclamante au ajutat MLKP și diseminat propaganda în favoarea sa în mod continuu, conducând mulțimea, făcând ca oamenii să cânte sloganuri în favoarea MLKP, transportând bannere și pregătind documente organizaționale. Prin urmare, Curtea a considerat că ar trebui să fie condamnată pentru aderarea la MLKP. În ceea ce privește reclamanții care au fost condamnați pentru divulgarea propagandei în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, instanța a remarcat că au cântat sloganuri și au purtat banner și steaguri în favoarea MLKP în timpul demonstrațiilor din 17 decembrie 2005 sau 19 februarie 2006 și au fost în posesia documentelor în favoarea organizației. La 24 decembrie 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 22 octombrie 2008. Legea internă relevantă art. 220 alineatul (7) din Codul Penal a citit, la momentul evenimentelor, după cum urmează: „... Oricine care ajută și abține o organizație cu cunoștință și în mod intenționat, chiar dacă nu aparțin structurii ierarhice ale organizației, este pedepsit ca membru al organizației.” art. 314 alineatul (2) din Codul penal se citește după cum urmează: „Cine devine membru al unei organizații (illegale) menționate în primul paragraf al prezentului articol este condamnat la o perioadă de închisoare de cinci până la zece ani.” Secțiunea 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului se citește, în momentul respectiv, după cum urmează: „Cineva care diseminează propagande în favoarea unei organizații teroriste este condamnat la un termen de închisoare cuprins între un și cinci ani.” COMPLAINTE Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 din Convenție, că au fost condamnați pe baza rapoartelor de căutare și de crize și a imaginilor video care nu au reflectat adevărul și că nu au putut contesta veracitatea dovezii, deoarece instanța a respins cererile lor de examinare expertă a imaginii video fără motiv. De asemenea, reclamanții se plâng că nu au fost motivate deciziile instanțelor. Reclamanții se plâng în cele din urmă că trimiterile la arestările și detențiile anterioare ale unor solicitanți au încălcat dreptul de a presupune nevinovat. Reclamanții susțin că condamnarea lor pe baza participării lor la demonstrații, cântând sloganuri și transportând bannere constituie o încălcare a drepturilor lor în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție. Apendicele Prenumele LASTNAME Anul de naștere Locul de reședință Deniz BAKIR 1979 Deținut în închisoarea Sincan, TURKEY Alihan ALHAN 1974 Deținut în închisoare Sincan, TURKEY Levent ÇAKIR 1982 Basel, SWITZERLAND Necla ÇOMAK 1975 Ballene, FRANCE Uğur GÜDÜK 1982 Ankara, TURKEY Latife Canan KAPLAN 1984 Izmir, TURKEY Serdar KIR 1987 Ankara, TURKEY Metin KÜREKÇİ 1983 Istanbul, TURKEY Selçuk MART 1982 Ankara, TURKEY Mehmet Ali TOSUN 1954 Ankara, TURKEY Filiz ULUÇELEBİ 1970 Ankara, TURKEY Mesut AÇIKALIN 1986 Ankara, TURKEY Întrebare către părți A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, sau a dreptului lor la libertatea de reuniune, în contravenție cu art. 11 din Convenție, având în vedere condamnarea acestora în temeiul articolului 220 alineatul (7) și al articolului 314 din Codul penal și în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului?
Application no. 46713/10
Deniz BAKIR and others
against Turkey
lodged on 23 June 2010
The applicants, whose names appear in the appendix, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Ms R.A. Sala, a lawyer practising in Ankara.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
On 6 March 2006 the applicants were taken into police custody on suspicion of aiding and abetting an armed organisation, the MLKP (Marxist-Leninist Communist Party).
On 7 March 2006 they were brought before a judge at the Ankara Assize Court. The applicants were mainly questioned about their participation in a number of demonstrations and about various CDs, documents, books and periodicals that had allegedly been found by the police in their houses. The court ordered the detention of Levent Çakır, Deniz Bakır, Alihan Alhan, Necla Çomak, Metin Kürekçi, Latife Canan Kaplan and Uğur Güdük. The other applicants were released.
On 22 March 2006 the Ankara public prosecutor filed an indictment with the Ankara Assize Court against the applicants. In the indictment, the public prosecutor noted that the applicants had participated in two demonstrations organised by trade unions and non-governmental organisations held on 17
December 2005 and 19 February 2006 with the authorisation of the governor’s office. He further noted, on the basis of video footage provided by the police, that the applicants had carried banners on behalf of the ESP (The Socialist Platform of the Oppressed), which, according to information collected on the internet, was connected to the MLKP. The banners that were carried during the demonstration contained phrases such as ‘workers to the MLKP, the victory of the revolution’, ‘Long live MLKP’, ‘Supporters of Apo are coming’, ‘The sun will rise from Șemdinli’, ‘The murderer State will pay the price’, ‘Susurluk and Șemdinli: the State is an illegal gang’, ‘Long live our resistance in Șemdinli’, ‘End the isolation in F-type prisons and in İmralı’, ‘Long live free Kurdistan’, ‘Kurdistan is resisting’. The applicants were charged with membership of an illegal organisation under Articles 220(7) and 314 of the Criminal Code.
On 18 May 2006 the Ankara Assize Court held the first hearing in the case. The applicants maintained before the court that they had participated in the demonstrations of 17 December 2005 and 19 February 2006 and stressed that these demonstrations had been legal. As to the documents, periodicals, books and CDs found in their houses, the applicants maintained that they had not been in possession of any illegal materials and that they did not accept the content of the search and seizure reports prepared after the searches conducted in their houses as they had not been drafted in their presence.
On 17 January 2007 the Ankara Assize Court convicted Metin Kürekçi, Necla Çomak, Alihan Alhan and Deniz Bakır of membership of a terrorist organisation under Articles 220(7) and 314 of the Criminal Code. Metin
Kürekçi, Necla Çomak and Alihan Alhan were sentenced to six years and three months’ imprisonment. Deniz Bakır was sentenced to seven years and six months’ imprisonment. The remainder of the applicants were convicted of disseminating propaganda in favour of a terrorist organisation under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713) and sentenced to one year and eight months’ imprisonment.
On 27 September 2007 the Court of Cassation quashed the judgment, holding that the applicants had not been able to submit their defence submissions in relation to the qualification by the assize court of their acts under section 7(2) of Law no. 3713.
On 22 October 2008 the Assize Court issued a judgment containing the same conclusions and sentences as in its judgment of 17 January 2007. In convicting the applicants, the Assize Court mostly relied on the applicants’ participation in the demonstration of 17
December 2005. It further noted that Metin Kürekçi, Alihan Alhan and Deniz Bakır had already been taken into police custody and detained on remand in the past; that Metin Kürekçi had worn clothes indicating “ESP” on them during the demonstrations and had been in possession of four illegal books in his house. As to Necla
Çomak, the court noted that four books for which there had been seizure decisions, illegal organisational notes and ESP leaflets had been found in her house. The Ankara Assize Court concluded that these four applicants had aided the MLKP and disseminated propaganda in its favour in a continuous manner by guiding the crowd, making people chant slogans in favour of the MLKP, carrying banners and preparing organisational documents. The court therefore considered that they should be convicted of membership of the MLKP. As regards the applicants who were convicted of disseminating propaganda under section 7(2) of Law
no.
3713, the court noted that they had chanted slogans and carried banners and flags in favour of the MLKP during the demonstrations of 17
December 2005 or 19
February 2006 and had been in possession of documents in favour of the organisation.
On 24 December 2009 the Court of Cassation upheld the judgment of 22
October 2008.
B.
Relevant domestic law
Article 220(7) of the Criminal Code read, at the time of the events, as follows:
“... Anyone who aids and abets an organization knowingly and intentionally, even where they do not belong to the hierarchical structure of the organization, shall be punished as a member of the organization.”
Article 314(2) of the Criminal Code reads as follows:
“Anyone who becomes a member of an (illegal) organisation mentioned in the first paragraph of this Article shall be sentenced to a term of imprisonment of five to ten years.”
Section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act read, at the relevant time, as follows:
“Anyone who disseminates propaganda in favour of a terrorist organisation shall be sentenced to a term of imprisonment of one to five years.”
The applicants complain under Article 6 of the Convention that they were convicted on the basis of search and seizure reports and video footage that did not reflect the truth and that they were unable to challenge the veracity of the evidence as the court rejected their requests for an expert examination of the video footage without reason. They further submit under the same head that admission of the video footage by the police in the case file was unlawful as the police illegally filmed the demonstrations. The applicants also complain that the courts’ decisions were not reasoned. The applicants finally complain that the references to past arrests and detentions of some applicants were in breach of the right to presumed innocent.
The applicants submit that their conviction on the basis of their participation in demonstrations, chanting slogans and carrying banners constituted a violation of their rights under Articles 10 and 11 of the Convention.
Appendix
First name LASTNAME
Birth year
Place of residence
Deniz BAKIR
1979
Detained in Sincan Prison, TURKEY
Alihan ALHAN
1974
Detained in Sincan Prison, TURKEY
Levent ÇAKIR
1982
Basel, SWITZERLAND
Necla ÇOMAK
1975
Ballene, FRANCE
Uğur GÜDÜK
1982
Ankara, TURKEY
Latife Canan KAPLAN
1984
Izmir, TURKEY
Serdar KIR
1987
Ankara, TURKEY
Metin KÜREKÇİ
1983
Istanbul, TURKEY
Selçuk MART
1982
Ankara, TURKEY
Mehmet Ali TOSUN
1954
Ankara, TURKEY
Filiz ULUÇELEBİ
1970
Ankara, TURKEY
Mesut AÇIKALIN
1986
Ankara, TURKEY
Has there been a violation of the applicants’ right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention, or their right to freedom of assembly, contrary to Article 11 of the Convention, on account of their conviction under Articles 220(7) and 314 of the Criminal Code and under section 7(2) of the Prevention of Terrorism Act?