R.T. c. GRÈCE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 5124/11 R.T. împotriva Greciei introdusă la 24 ianuarie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant iranian născut în 1976 și încarcerat la data de fapte la închisoarea dinînchisoare. El este reprezentat în fața Curții de către domnul I.-M. Tzeferakou, avocat în barou da . Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: procedura privind expulzarea și detenția reclamantului Reclamantul, de origine kurdă, și-a părăsit țara în momentul în care a fost minor de teamă pentru siguranța sa din cauza activității politice a tatălui său care era un oponent al regimului. La o dată nespecificată, a intrat în Irak și a fost plasat într-un program de protecție de către Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați. În octombrie 2010, reclamantul a sosit în Grecia și, la 29 octombrie 2010, a fost arestat de autoritățile de poliție din Alexandroupoli pentru intrare ilegală pe teritoriul elen, iar detenției sale i s-a ordonat să fie expulzat. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat și reținat în centrul de detenție din Tyhero. Printr-o decizie din 2 noiembrie 2010, procurorul se află în apropierea tribunalului corecțional al lui Alexandroupoli, pentru a-l da în judecată pe reclamant, astfel încât acesta să fie trimis în țara sa de origine. La 3 noiembrie 2010, directorul poliției d mail Alexandroupoli a fost expulzat din funcție și reținut în detenție pentru o perioadă care nu putea depăși șase luni pe motiv că ar putea să fugă (hotărâre 9760/20-3487/31- luat în considerare). Reclamantul a susținut că nu a primit nicio broșură informativă privind drepturile sale și posibilele căi de atac și nicio informație referitoare la acestea într-o limbă pe care o înțelege. Reclamantul a declarat că, de îndată ce a fost arestat, a formulat o cerere de azil, dar că aceasta nu a fost înregistrată. La 19 noiembrie 2010, Consiliul Grec pentru Refugiați, cu care reclamantul ar fi luat legătura, a informat autoritățile de poliție din Alexandroupoli că reclamantul dorea să depună o cerere de azil și a solicitat înregistrarea sa de către autoritățile menționate anterior. noiembrie 2010, Consiliul Grec pentru Refugiați și reclamantul că cererea sa de azil a fost înregistrată. La 21 decembrie 2010, reclamantul, prin intermediul avocaților din Consiliul Grec pentru Refugiați, a solicitat Ministerului Solidarității Sociale să-i găsească o structură-gazdă în conformitate cu Decretul prezidențial nr. 220/2007. La 5 ianuarie 2011, reclamantul a formulat în fața tribunalului administrativ o obiecție împotriva detenției sale. La 7 ianuarie 2011, judecătorul unic al Tribunalului Administrativ a considerat că detenția reclamantului era legală și a respins obiecțiile. Acesta a recunoscut, în special, că depunerea unei cereri de azil nu a reieșit din dosar și că detenția reclamantului a fost justificată, că, în caz de extindere, reclamantul ar putea fugi de expulzare și că obiecțiunile sale cu privire la condițiile deținerii sale nu erau întemeiate (Decizia nr. 20/2011). Din dosar reiese că, la 10 ianuarie 2011, reclamantul a fost expulzat în Turcia. La momentul faptei, a fost încarcerat în închisoarea din Turcia. Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a fost reținut la granița cu Tyhero, subliniind că condițiile de detenție din acest loc fac imposibilă chiar și o detenție de scurtă durată, susținând că, în timpul detenției sale, nu a ieșit niciodată din clădiri, ceea ce a avut o influență negativă asupra sănătății sale fizice și psihologice. bărbați, femei și copii într-un spațiu cu o capacitate de 49 de persoane. Unii deținuți, inclusiv el însuși, erau obligați să doarmă pe podea, în apropierea apelor murdare ale toaletei sau chiar așezate. Accesul la telefon era foarte limitat și trebuia să obțină o telecardă, ceea ce depindea de voința gardienilor. În spațiile de detenție, nu era nici scaun, nici masă, nici loc de depozitare. Reclamantul nu a primit nici un produs de toaletă sau de igienă. Cele câteva pături erau murdare, apa nu era potabilă și mâncarea era de foarte proastă calitate. În cele din urmă, nici un interpret n a fost prezent și deținuții, cum ar fi reclamantul, nu au fost informați cu privire la motivele și durata detenției lor. Nu s-a dat nicio informație cu privire la drepturile deținuților și la procedura de azil. Dreptul intern relevant Articolele 2, 76 (condiții și proceduri privind expulzarea administrativă), 77 (recursul împotriva expulzării administrative) și 78 din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și intrarea resortisanților țărilor terțe în teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare în momentul faptelor, aveau art. 2 Dispozițiile acestei legi nu se aplică (...) (c) refugiaților și persoanelor care au depus o cerere de recunoaștere a statutului lor de refugiat, în sensul Convenției de la Geneva din 1951 (...). Art. 76 lit. (l) expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) (c) prezența sa pe teritoriul elen este periculoasă pentru ordinea publică sau securitatea țării. În cazul în care statul membru în cauză nu este de acord cu o decizie a directorului de poliție, statul membru în cauză poate decide să nu își prezinte obiecțiile în termen de 48 de ore de la data la care statul membru în cauză și-a retras cererea. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării nu este considerat a fi susceptibil să fugă sau periculos pentru ordinea publică sau președintele instanței administrative în ceea ce privește deținerea acestuia, i se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...). Art. 77 În străinătate are dreptul de a exercita o acțiune împotriva deciziei de expulzare, în termen de cinci zile de la notificarea acesteia, ministrului de la Hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la data la care a fost introdusă acțiunea. Prin exercitarea căii de atac se suspendă executarea hotărârii. În cazul în care detenția este pronunțată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune în străinătate măsuri restrictive. Articolele relevante din Decretul nr. 114/2010 privind statutul refugiaților și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor prevăd art. 32 alin. 81/2009 pot, în cazul în care nu au formulat o acțiune în anulare în fața Consiliului de Stat și în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului decret, să depună o acțiune la comisiile de recurs menționate la art. 26. art. 26 (1) Una sau mai multe comisii de recurs care funcționează în cadrul Ministerului Protecției Cetățeanului și care au competența de a lua decizii sunt create prin decizia ministrului Protecției Cetățeanului.... (a) un funcționar al Ministerului Afacerilor Interne, al descentralizării și guvernării electronice sau al Ministerului Justiției, transparenței și drepturilor omului (...), în calitate de președinte (b) un reprezentant al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați și (c) un avocat, specialist în dreptul refugiaților sau al drepturilor omului, în calitate de membru. (...) Fiecare comisie îl convoacă pe solicitant, care este informat cu cel puțin cinci zile înainte de data prezentării cererii și într-o limbă pe care o cuprinde, de la locul și data examinării acțiunii, precum și de dreptul său de a se prezenta personal sau cu avocatul său sau cu un alt consiliu în fața sa, în scopul de a adresa oral, cu adresa unui interpret corespunzător, argumentele sale și de a oferi clarificări sau de a depune eventuale dovezi suplimentare. (6) Decizia comisiei pentru acțiuni este notificată reclamantului, în conformitate cu art. 7 și notificată ministrului protecției cetățeanului. Decizia care respinge recursul acordă reclamantului un termen pentru a părăsi teritoriul care nu poate depăși 90 de zile. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție la sediul poliției de frontieră din Tyhero. Invocând articolele 3 și 13 combinate ale Convenției, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru contestarea condițiilor sale de detenție. Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plângea de eșecul sistemului de examinare de către autorități a cererii sale de azil și de faptul că, în pofida depunerii unei cereri de azil, a fost expulzat în Turcia. în Iran, unde putea fi torturat și/sau tratat inuman. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că deținerea sa de la arestarea sa a fost arbitrară, deoarece aceaceasta a fost rezultatul refuzului inițial al înregistrării de către autoritățile de azil a cererii sale de azil, aceasta a continuat după această înregistrare și în timp ce respondența nu mai era posibilă. El adaugă că detenția sa nu era legală din cauza condițiilor inacceptabile ale detenției sale. Invocând art. 5 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care o includea motivele deținerii sale și ale acțiunilor existente împotriva deciziei pe care o deținea. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de eficiența controlului jurisdicțional al detenției, în special de faptul că judecătorul unic care se află la tribunalul administrativ al Alexandroupoli nu și-a luat suficient în considerare obiecțiile cu privire la condițiile sale de detenție și la faptul că a formulat deja o cerere de azil. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante ca urmare a condițiilor sale de detenție la sediul centrului de detenție Tyhero Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta condițiile sale de detenție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție 13 din Convenția combinată cu art. 3 din cauza modalităților de examinare de către autoritățile elene a cererii sale de azil, în conformitate cu cerințele art. 5 alin. În acest caz, reclamantul a avut posibilitatea de a contesta în mod eficient legalitatea detenției sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din Convenție, conform art. 5 alin. (4) din Convenție.

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

5124/11

R.T.

contre la Grèce

introduite le 24 janvier 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant est un ressortissant iranien né en 1976 et incarcéré à l’époque des faits à la prison d’Edirne. Il est représenté devant la Cour par M

e

I.-M. Tzeferakou, avocate au barreau d’Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La procédure relative à l’expulsion et la détention du requérant

Le requérant, d’origine kurde, quitta son pays lorsqu’il était mineur par peur pour sa sécurité en raison de l’activité politique de son père qui était un opposant au régime. A une date non précisée, il entra en Irak et fut placé dans un programme de protection par le Haut-Commissariat des Nations Unies pour les réfugiés.

En octobre 2010, le requérant arriva en Grèce et le 29 octobre 2010, il fut arrêté par les autorités de police d’Alexandroupoli pour entrée illégale sur le territoire grec. Sa détention fut ordonnée en vue de son expulsion. Le même jour, le requérant fut transféré et mis en détention au centre de rétention de Tyhero.

Par une décision du 2 novembre 2010, le procureur près le tribunal correctionnel d’Alexandroupoli s’abstint de poursuivre le requérant afin que celui-ci soit envoyé dans son pays d’origine.

Le 3 novembre 2010, le directeur de la police d’Alexandroupoli ordonna l’expulsion du requérant et son maintien en détention pour une période ne pouvant pas dépasser six mois au motif qu’il risquait de fuir (décision

9760/20-3487/31-β’). Le requérant affirme qu’il ne reçut aucune brochure informative sur ses droits et les recours possibles ni d’information y relative dans une langue qu’il comprenait.

Le requérant allègue que dès son arrestation, il formula une demande d’asile mais que celle-ci ne fut pas enregistrée. Le 19 novembre 2010, le Conseil grec pour les réfugiés, avec lequel le requérant aurait pris contact, informa les autorités de police d’Alexandroupoli que le requérant souhaitait formuler une demande d’asile et sollicita son enregistrement par les autorités précitées. Les autorités de police d’Alexandroupoli informèrent, le 25

novembre 2010, le Conseil grec pour les réfugiés et le requérant que sa demande d’asile avait été enregistrée. Le 21 décembre 2010, le requérant, par l’intermédiaire des avocats du Conseil grec pour les réfugiés, demanda au ministère de la Solidarité sociale de lui trouver une structure d’accueil conformément au décret présidentiel n

o

220/2007.

Le 5 janvier 2011, le requérant formula devant le tribunal administratif d’Alexandroupoli des objections contre sa détention. Le 7 janvier 2011, le juge unique siégeant au tribunal administratif considéra que la détention du requérant était légale et rejeta les objections. Il admit notamment que l’introduction d’une demande d’asile ne ressortait pas du dossier et que la détention du requérant était justifiée, qu’en cas d’élargissement le requérant pourrait fuir son expulsion et que ses griefs quant aux conditions de sa détention n’étaient pas fondés (décision n

o

20/2011).

Il ressort du dossier que le 10 janvier 2011 le requérant fut expulsé vers la Turquie. A l’époque des faits, il était incarcéré dans la prison d’Edirne en Turquie.

2.

Les conditions de détention du requérant

Le requérant fut détenu au poste frontière de Tyhero. Il souligne que les conditions de détention dans cet endroit rendent impossible même une détention de courte durée. Il prétend que pendant sa détention, il ne sortit jamais des bâtiments, ce qui eut une influence néfaste sur sa santé physique et psychologique.

La plupart du temps, le poste frontière de Tyhero accueillait entre 100

‑

180

hommes, femmes et enfants dans un espace d’une capacité de 49

personnes. Certains détenus, dont lui-même, étaient obligés de dormir à même le sol, à proximité des eaux sales des toilettes ou même assis. L’accès au téléphone était très limité et il fallait se procurer une télécarte, ce qui dépendait de la volonté des gardiens. Dans les espaces de détention, il n’y avait ni chaises, ni tables, ni endroit pour ranger. Le requérant ne reçut aucun produit de toilette ou d’hygiène. Les quelques couvertures étaient crasseuses, l’eau n’était pas potable et la nourriture était de très mauvaise qualité.

Enfin, aucun interprète n’était présent et les détenus, comme le requérant, n’étaient pas informés des raisons et de la durée de leur détention. Aucune information n’était donnée concernant les droits des détenus et la procédure d’asile.

B.

Le droit interne pertinent

Les articles 2, 76 (conditions et procédure de l’expulsion administrative), 77 (recours contre l’expulsion administrative) et 78 de la loi n

o

3386/2005 relative à l’entrée, au séjour et à l’insertion des ressortissants de pays tiers au territoire grec, tels qu’ils étaient en vigueur au moment des faits, disposaient

:

Article 2

«

1.

Les dispositions de cette loi ne s’appliquent pas

(...)

c) aux réfugiés et aux personnes qui ont déposé une demande pour la reconnaissance de leur statut de réfugié, au sens de la Convention de Genève de 1951 (...).

»

Article 76

«

1.

L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque

:

(...)

c) sa présence sur le territoire grec est dangereuse pour l’ordre public ou la sécurité du pays.

2.

L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.

3.

Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...)

4.

Au cas où l’étranger sous écrou en vue d’expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou dangereux pour l’ordre public, ou le président du tribunal administratif s’oppose à la détention de celui-ci, il lui est fixé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours.

5.

La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 de cet article peut être annulée à la requête des parties, si la demande est fondée sur des faits nouveaux (...).

»

Article 77

«

L’étranger a le droit d’exercer un recours contre la décision d’expulsion, dans un délai de cinq jours à compter de sa notification, au ministre de l’Ordre public (...). La décision est rendue dans un délai de trois jours ouvrables à compter de l’introduction du recours. L’exercice du recours entraîne la suspension de l’exécution de la décision. Dans le cas où la détention est ordonnée en même temps que la décision d’expulsion, la suspension concerne seulement l’expulsion.

»

Article 78

«

Si l’expulsion immédiate de l’étranger n’est pas possible pour des motifs de force majeure, le ministre de l’Ordre public (...) peut décider de suspendre l’exécution de la décision d’expulsion. Par une autre décision, il impose à l’étranger des mesures restrictives.

»

Les articles pertinents du décret n

o

114/2010 relatif au statut du réfugié et la procédure unique applicable aux étrangers et non-nationaux prévoient

:

Article 32 § 2 – Dispositions transitoires

«

Les demandeurs dont les demandes ont été rejetées en vertu des dispositions du décret n

o

81/2009 peuvent, s’ils n’ont pas exercé un recours en annulation devant le Conseil d’Etat, et dans un délai de trois mois de l’entrée en vigueur du présent décret, déposer un recours devant les commissions de recours mentionnée à l’article 26.

»

Article 26 – Commissions de recours

«

:

a) un fonctionnaire du ministère de l’Intérieur, de la décentralisation et de la gouvernance électronique ou du ministère de la Justice, de la transparence et des droits de l’homme (...), comme président

;

b) un représentant du Haut Commissariat des Nations-Unies pour les réfugiés et

c) un juriste, spécialiste en droit des réfugiés ou des droits de l’homme, en tant que membre.

(...)

»

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans les locaux de la police des frontières de Tyhero.

2.

Invoquant les articles 3 et 13 combinés de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour contester ses conditions de détention.

3.

Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint des défaillances du système d’examen par les autorités de sa demande d’asile et du fait que malgré l’introduction d’une demande d’asile il a été expulsé vers la Turquie. Il se plaint aussi qu’en raison de cette situation, il encourait le risque d’être expulsé

vers l’Iran où il pouvait faire l’objet de tortures et/ou traitements inhumains.

4.

Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que sa détention depuis son arrestation était arbitraire, car elle était le résultat du refus initial d’enregistrement par les autorités de sa demande d’asile, elle s’est poursuivie après cet enregistrement et alors que l’expulsion n’était plus possible. Il ajoute que sa détention n’était pas légale en raison des conditions inacceptables de sa détention.

5.

Invoquant l’article 5 § 2 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas été informé dans une langue qu’il comprenait des motifs de sa détention et des recours existants contre la décision le plaçant en détention.

6.

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de l’inefficacité du contrôle juridictionnel de la détention, et notamment du fait que le juge unique siégeant au tribunal administratif d’Alexandroupoli n’a pas suffisamment pris en compte ses doléances à l’égard de ses conditions de détention et du fait qu’il avait déjà formulé une demande d’asile.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants en raison de ses conditions de détention dans les locaux du centre de rétention de Tyhero

?

2.

Le requérant disposait-il d’un recours effectif afin de contester ses conditions de détention, comme l’exige l’article 13 de la Convention

?

3.

Y a-t-il eu violation de l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3 en raison des modalités d’examen par les autorités grecques de sa demande d’asile

?

4.

Au regard des exigences de l’article 5 § 1 de la Convention, la détention du requérant en vue de son expulsion a-t-elle été «

régulière

»

?

5.

Le cadre législatif grec tel qu’il s’est appliqué au requérant prévoyait-il un contrôle juridictionnel efficace, au sens de l’article 5 § 4 de la Convention, de la mise en détention en vue d’expulsion

? Dans le cas d’espèce, le requérant a-t-il eu la possibilité de contester efficacement la légalité de sa détention, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention

?