- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 iunie 2013
- Stat pârât
- GRC
R.A. împotriva Greciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA I Cererea nr. 58394/11 R.A. împotriva Greciei introdusă la 3 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant iranian, născut în 1983. El este reprezentat în fața Curții de către I.-M. Tzeferakou și A. Tsapopoulou, avocate în barou dai. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția reclamantului și desfășurarea procedurii privind cererea sa de azil Reclamantul era jurnalist și opozant politic în Iran, ceea ce l-ar fi făcut să fie arestat, reținut și supus unor abuzuri. El susține că a fost obligat să-și părăsească țara din teamă pentru viața sa. La 3 august 2010, reclamantul a sosit în Grecia și a fost arestat de poliția de frontieră din Ferres și a purtat asupra sa un hard disk electronic extern și un stick USB pe care a stocat date privind activitatea sa profesională și politică dizidentă din Iran.
El a afirmat că autoritățile polițienești i-au scos hard disk-ul și stick-ul USB, fără a întocmi un proces-verbal al confiscării. Reclamantul a declarat că dorește să depună o cerere pentru a obține protecție internațională ca refugiat, dar, potrivit acestuia, autoritățile nu l-au înregistrat. În aceeași zi, procurorul d a decis să nu dea în judecată reclamantul, astfel încât acesta să fie trimis înapoi în țara sa de origine prin Turcia. La 6 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli, considerând că reclamantul era în pericol să fugă, a dispus detenția sa (în centrul de detenție din Ferres) până la data adoptării, în termen de trei zile, a unei decizii din culpă. La 10 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli a numit expulzarea reclamantului, precum și menținerea acestuia în detenție.
Decizia menționa faptul că reclamantul a fost informat în limba engleză cu privire la drepturile și motivele deținerii sale. Reclamantul susține că nu vorbește aproape deloc limba engleză. În timpul detenției sale, el nu primise nici o informație cu privire la statutul său, la scopul deținerii sale, la acțiunile disponibile și nu știa dacă cererea sa de azil fusese înregistrată sau nu. El a fost notificat cu privire la decizia de detenție, dar fără nicio explicație cu privire la conținutul acesteia. Decizia de expulzare nu i-a fost notificată și a fost obligat să semneze documente în limba greacă ale căror conținut nu le înțelegea. De asemenea, susține că nu putea avea acces la asistență judiciară gratuită.
Reclamantul a fost expulzat inițial în Turcia, dar autoritățile turce nu l-au lăcuit și l-au trimis înapoi în Grecia unde a fost interceptat de autorități și pus în detenție în vederea expulzării. La 5 noiembrie 2010, reclamantul, prin intermediul unui avocat al Consiliului Elen pentru refugiați, a depus o cerere de azil. De la 13 la 15 noiembrie 2010, a fost transferat la Spitalul Universitar din Alexandroupoli, pentru că a intrat într-o grevă a foamei. La 25 noiembrie 2010, reclamantul a depus, prin intermediul Consiliului elen pentru refugiați, o cerere de transfer către un centru pentru reabilitarea victimelor torturii și, de asemenea, s-a plâns de condițiile sale de detenție. La 7 și 18 decembrie 2010, reclamantul a depus o cerere pentru restituirea hard disk-ului și a stick-ului USB care i-au fost confiscate în momentul arestării sale de către autorități.
La 7 ianuarie 2011, autoritățile elene au răspuns că aceste obiecte i-au fost restituite înainte de a fi transferate în Turcia, dar la întoarcerea sa din Turcia nu le mai deținea. Între timp, la 9 decembrie 2010, reclamantul a solicitat Ministerului Solidarității Sociale să-i găsească o structură gazdă în conformitate cu Decretul nr. 220/2007. La 10 decembrie 2010, ministerul competent i-a răspuns că a fost înscris pe lista sa prioritară. La 13 decembrie 2010, reclamantul a formulat, prin intermediul avocaților săi din Consiliul elen pentru refugiați, obiecții împotriva detenției sale în fața tribunalului administrativ d La 15 decembrie 2010, judecătorul unic care a stat aproape de instanța administrativă a respins obiecțiile și a arătat că reclamantul era susceptibil să fugă și că doleanțele sale împotriva condițiilor detenției sale nu puteau fi formulate în cadrul acestei proceduri (Decizia P199/2010).
La 27 decembrie 2010, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei P199/2010 și, respectiv, la 3 ianuarie 2011, judecătorul unic care se afla în apropierea tribunalului administrativ al lui Alexandroupoli (Decizia P6/2011). La 17 februarie 2011, reclamantul s-a prezentat în fața unui ofițer de poliție de la secția de poliție din ambulator, dl Orestiada, pentru întreținerea cererii sale de azil, susținând că această discuție a avut loc în condiții care nu i-au permis să-și exprime în mod corespunzător argumentele. La 8 martie 2011, directorul poliției din Donestiada a respins cererea de azil a reclamantului. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii care este încă în curs de desfășurare.
Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a fost reținut într-o celulă a poliției de frontieră din Ferres, apoi a fost transferat pentru câteva zile la poliția de frontieră din Venna și apoi din nou la poliția de frontieră din Ferres. Pe toată durata detenției sale, el nu a putut nici să iasă în afara acestor spații, nici să meargă, nici să facă exerciții fizice. El a fost ținut în cămine sau în celule disciplinare destinate deținuților de drept comun. Detenția prelungită i - a provocat sentimente de teamă, de inferioare, de suferință și de stres. Deținuții dormeau printre apele murdare ale toaletei sau chiar stăteau jos. Accesul la telefon era foarte limitat, iar furnizarea unui card de telefon depindea de dorința gardienilor.
Reclamantul nu a primit niciun produs de igienă corporală. Pături erau foarte murdare și alimente de o calitate nutrițională foarte scăzută. Deținuții trebuiau să cumpere ei înșiși apă potabilă. Celulele nu aveau scaune, mese, dulapuri. Nu a existat nici încălzire în timpul iernii, în ciuda asprimea lunilor de iarnă în regiunea Da'Evros. În aceste locuri de detenție, el nu a avut nici interpret sau asistență juridică, astfel încât deținuții nu au fost informați cu privire la drepturile lor și la procedura de azil. La sediul poliției de frontieră din Venna existau condiții similare de detenție.
Dreptul intern relevant Legea nr 3386/2005 Articolele relevante în speță din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și inserarea resortisanților țărilor terțe pe teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, aveau la dispoziție art. 76 La expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. La expulzarea se face prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care un străin este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, organele menționate la alineatul precedent dispun reținerea sa provizorie până la adoptarea, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...).
În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de a deține un permis de ședere pe teritoriul său, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere,
statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care
se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care a care a care a care se află persoana în care a care a care se află În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele Tribunalului administrativ se află în posesia acestuia, se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...) art. 77 În termen de cinci zile de la notificarea acesteia (...) hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la introducerea căii de atac.
În cazul în care detenția este ordonată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune măsuri restrictive în străinătate. La art. 55 din Legea nr. 3900/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, a modificat art. 76 din Legea nr. 3386/2005. Această dispoziție se citește acum în art. 76 La: expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării.
(...) La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni.
În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la detenția sa, se stabilește la mai târziu un termen pentru a părăsi teritoriul, care nu poate depăși 30 de zile (...) Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea lor se bazează pe fapte noi (...) Decretul nr. 90/2008 de adaptare a legislației elene la dispozițiile Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 decembrie 2005, privind standardele minime referitoare la procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat (abrogat prin Decretul nr. 114/2010) Dispozițiile relevante din art. 13 din decret au fost astfel formulate Un resortisant al unui stat terț sau un nenațional care solicită să beneficieze de statutul de refugiat nu poate fi deținut pentru singurul motiv că a intrat și locuiește ilegal pe teritoriu.
Persoana care depune o cerere de azil atunci când este deținută și când o procedură de deportare împotriva sa este pendinte rămâne în detenție și cererea sa este examinată cu o prioritate absolută și nu poate fi deportată până când procedura de azil nu este finalizată. Directorul poliției (...) poate (...) să dețină reclamanții de azil într-un spațiu adecvat, pe toată durata necesară, atunci când acest lucru este necesar pentru a determina condițiile de intrare, identitatea și proveniența imigranților ilegali intrați în masă sau când există motive de interes general sau de siguranță publică sau atunci când deținerea este necesară pentru desfășurarea rapidă și eficientă a procedurii menționate anterior.
Durata detenției nu poate depăși în niciun caz 60 de zile. Decretul nr. 114/2010 privind statutul de refugiat și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor Articolele relevante în speță ale acestui decret, care a intrat în vigoare la 22 noiembrie 2010, prevăd art. 5 alineatul (1) Cererile de azil sunt autorizate să rămână pe teritoriu până la încheierea procedurii administrative de examinare a cererii și nu pot fi în niciun caz îndepărtate. art. 6 Cererile nu pot fi respinse și examinarea lor nu poate fi exclusă din simplul fapt că nu au fost depuse cât mai curând posibil. Deciziile privind cererile se iau pe bază individuală, după o examinare detaliată, obiectivă și imparțială (...) art. 13 Un resortisant al unei țări terțe sau un nenațional care solicită protecție internațională nu poate fi deținut numai pe motiv că a intrat ilegal pe teritoriul respectiv și că își are reședința pe teritoriul respectiv.
Persoana care depune o cerere de protecție internațională în timpul detenției rămâne în detenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2). Detenția reclamanților într-un spațiu adecvat este permisă în mod excepțional și în cazul în care măsurile alternative nu pot fi aplicate din unul din următoarele motive: reclamantul nu dispune de documente de călătorie sau le-a distrus și este necesar să se verifice identitatea sa, condițiile de intrare pe teritoriu și datele privind originea sa reală (...) acesta reprezintă o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice din motive care trebuie să fie expuse în detaliu în decizia de detenție detenția este considerată necesară pentru o examinare rapidă și eficientă a cererii.
(...) Detenția este impusă pentru perioada strict necesară și nu poate în nici un caz să depășească 90 de zile. Dacă reclamantul a fost reținut anterior în vederea expulzării administrative, durata totală a detenției sale nu poate depăși 180 de zile. Reclamanții deținuți în temeiul alineatelor anterioare au dreptul de a exercita căi de atac și de a formula obiecțiile prevăzute la alineatul (3) din art. 76 din Legea nr. 3386/2005, astfel cum este în vigoare. În cazul în care reclamanții sunt în detenție, autoritățile competente au responsabilitatea de a primi și de a examina cererile (...) s asigurarea dreptului deținuților la reprezentare juridică pentru a se asigura că deținuții sunt informați cu privire la motivele și durata detenției lor.
Rapoartele organizațiilor internaționale și naționale Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) În raportul din 10 ianuarie 2012, întocmit în urma vizitei din 19-27 ianuarie 2011 în ziua vizitei delegației la secția de poliție și la stația de frontieră din Ferres, peste 70 de bărbați erau înghesuiți într-o celulă de 45 m2 și 37 de femei într-o celulă de 30 m2. 30 de femei suplimentare și 2 bărbați erau găzduiți într-o altă celulă de 40 m2. Lumina naturală era minimă și lumina artificială insuficientă. Toți deținuții aveau acces limitat în timpul zilei pe una dintre cele două curți exterioare mici. Toaletele pentru bărbați erau degradate și murdare și aveau o nevoie urgentă de reparații.
Doar una din cele două toalete funcționau. De exemplu, la ora 11:00, o cutie mare de carton care conținea micul dejun (pâine și câteva sucuri de fructe) era pusă pe podea în sălile de zi ale femeilor, astfel încât acestea să poată fi folosite. Mulți deținuți se plângeau de frigul, cantitatea și calitatea insuficientă a hranei, de faptul că purtau aceleași haine timp de mai mult de o lună (în timp ce aveau haine de schimb în afacerile lor, dar care fuseseră retrase la sosirea lor), de lipsa de încălzire și de apă caldă și de lipsa de informații privind durata deținerii lor. Constatările Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului și ale Ombudsmanului Republicii 18-20 martie 2011, Comisia Națională pentru Drepturile Omului și Ombudsmanul Republicii au vizitat centrele de detenție din departamentele Evros și Rodopi pentru a examina condițiile de detenție ale străinilor și aplicarea legislației privind azilul.
Centrul de retenție Venna Înainte de a fi transformat într-un centru de detenție, clădirea a servit ca loc de depozitare a cerealelor. La data vizitei Comisiei, centrul, cu o capacitate de 214 persoane, găzduia 202. Comisia și Ombudsmanul au constatat că deținuții erau repartizați în șase dormitoare mari, suficient de bine luminați și ventilați; deținuții ieșeau în curtea exterioară a centrului între orele 10:00 și 12:00 și între orele 15:00 și 17:00. Deținuților li s-au distribuit produse de igienă corporală. Cu toate acestea, paturile nu au fost curățate și saltelele au trebuit să fie înlocuite din cauza uzurii și a lipsei de curățare. Au fost doi interpreți în centru și acces liber la avocați și reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale.
Centrul de reținere Feres La data vizitei Comisiei și a Ombudsmanului, centrul, cu o capacitate de 40 de persoane, găzduia 126 de astfel de locuri. Problema suprapopulației era deosebit de intensă, iar deținuții erau obligați să doarmă în curte. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile sale de detenție în centrele de detenție Ferres și Venna. Invocând art. 3 din Convenție coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Invocând art. 3 din Convenție coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge că procedura de expulzare, așa cum există în Grecia și așa cum i s-a aplicat, nu a garantat o examinare serioasă a afirmațiilor sale privind riscul de a fi supusă unor tratamente abuzive în cazul întoarcerii în Iran.
Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea că deținerea sa era ilegală, întrucât aceasta era contrară dispozițiilor art. 13 din Decretul 114/2010, menținută în ciuda faptului că: (a) (a) (a) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e)) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e))) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e))) (e)) (e) (e) (e) (e))) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care a inclus motivele deținerii sale și căile de atac disponibile celor reținuți în vederea expulzării.
Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza condițiilor sale de detenție și a transferului către alte centre de detenție, nu a putut formula obiecții că la 13 decembrie 2010 și că instanța administrativă a lui Alexandroupoli le-a respins fără a examina nici măcar legalitatea detenției și doleanțele sale împotriva condițiilor de detenție.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condițiile de detenție ale reclamantului au constituit un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din convenție Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a se plânge de condițiile sale de detenție A existat o încălcare a articolelor 3 și 13 combinate din convenție, din cauza riscului de trimitere a reclamantului către Turcia și la În ceea ce privește dreptul de proprietate, a oferit reclamantului posibilitatea de a obține o hotărâre a unei instanțe judecătorești interne cu privire la legalitatea deținerii sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din convenție
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 58394/11 R.A. contre la Grèce introduite le 3 juillet 2011
EXPOSÉ DES FAITS
Le requérant est un ressortissant iranien, né en 1983. Il est représenté devant la Cour par M es I.-M. Tzeferakou et A. Tsapopoulou, avocates au barreau d’Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
La détention du requérant et le déroulement de la procédure relative à sa demande d’asile Le requérant était journaliste et opposant politique en Iran, ce qui lui aurait valu d’être arrêté, emprisonné et de subir de mauvais traitements. Il prétend qu’il fut obligé de quitter son pays par crainte pour sa vie. Le 3 août 2010, le requérant arriva en Grèce et fut arrêté par la police des frontières de Ferres. Il portait sur lui un disque dur électronique externe et une clé USB sur lesquels il avait stocké des données sur son activité professionnelle et politique dissidente en Iran. Il allègue que les autorités policières lui ôtèrent le disque dur et la clé USB, sans pour autant dresser un procès-verbal de la saisie. Le requérant déclara qu’il souhaitait déposer une demande pour se voir offrir d’une protection internationale en tant que réfugié, mais, selon lui, les autorités ne l’enregistrèrent pas. Le même jour, le procureur d’Alexandroupoli décida de ne pas engager de poursuites contre le requérant afin qu’il soit renvoyé dans son pays d’origine via la Turquie. Le 6 août 2010, le directeur de la Direction de police d’Alexandroupoli, estimant que le requérant risquait de fuir, ordonna sa détention (au centre de rétention de Ferres) jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, d’une décision d’expulsion. Le 10 août 2010, le directeur de la Direction de police d’Alexandroupoli ordonna l’expulsion du requérant ainsi que son maintien en détention. La décision mentionnait que le requérant avait été informé en anglais de ses droits et des motifs de sa détention. Le requérant prétend qu’il ne parle presque pas l’anglais. Pendant sa détention, il n’avait reçu aucune information sur son statut, sur le but de sa détention, sur les recours disponibles et il ne savait pas si sa demande d’asile avait été enregistrée ou non. Il se vit notifier la décision de détention mais sans aucune explication sur son contenu. La décision d’expulsion ne lui avait jamais été notifiée et il avait été obligé de signer des documents en grec dont il ne comprenait pas le contenu. Il prétend aussi qu’il ne pouvait pas avoir accès à une assistance judiciaire gratuite. Le requérant fut expulsé dans un premier temps vers la Turquie mais les autorités turques ne l’acceptèrent pas et le renvoyèrent de nouveau en Grèce où il fut intercepté par les autorités et mis en détention en vue de son expulsion. Le 5 novembre 2010, le requérant, par l’intermédiaire d’un avocat du Conseil hellénique pour les réfugiés déposa une demande d’asile. Du 13 au 15 novembre 2010, il fut transféré à l’hôpital universitaire d’Alexandroupoli, parce qu’il avait entamé une grève de la faim. Le 25 novembre 2010, le requérant soumit, par l’intermédiaire du Conseil hellénique pour les réfugiés, une demande de transfert vers un centre pour la réhabilitation des victimes de tortures. Il se plaignit aussi de ses conditions de détention. La suite de cette demande ne ressort pas du dossier. Les 7 et 18 décembre 2010, le requérant soumit une demande pour la restitution du disque électronique dur et de la clé USB qui lui avaient été saisis lors de son arrestation par les autorités. Le 7 janvier 2011, les autorités helléniques répondirent que ces objets lui avaient été restitués avant son transfert en Turquie mais à son retour dudit pays il ne les possédait plus. Entre-temps, le 9 décembre 2010, le requérant avait demandé au ministère de la Solidarité sociale de lui trouver une structure d’accueil conformément au décret n o 220/2007. Le 10 décembre 2010, le ministère compétent lui répondit qu’il était inscrit sur sa liste prioritaire. Le 13 décembre 2010, le requérant formula, par l’intermédiaire de ses avocats du Conseil hellénique pour les réfugiés, des objections contre sa détention devant le tribunal administratif d’Alexandroupoli. Le 15 décembre 2010, le juge unique siégeant près le tribunal administratif rejeta les objections. Il releva que le requérant était susceptible de fuir et que ses doléances contre les conditions de sa détention ne pouvaient pas être formulées dans le cadre de cette procédure (décision P199/2010). Le 27 décembre 2010, le requérant sollicita la révocation de la décision P199/2010 et le 3 janvier 2011, le juge unique siégeant près le tribunal administratif d’Alexandroupoli y fit droit (décision P6/2011). Le requérant fut remis en liberté. Le 17 février 2011, le requérant se présenta devant un officier de police du commissariat d’Orestiada pour l’entretien relatif à sa demande d’asile. Il prétend que cet entretien eut lieu dans des conditions qui ne lui permirent pas d’exposer correctement ses arguments. Il n’avait non plus accès à l’assistance judiciaire gratuite. Le 8 mars 2011, le directeur de la police d’Orestiada rejeta la demande d’asile du requérant. Le requérant exerça un recours contre cette décision qui est toujours pendant.
Les conditions de détention du requérant Le requérant fut détenu dans une cellule de la police des frontières de Ferres, ensuite il fut transféré pour quelques jours à police des frontières de Venna et puis de nouveau à la police des frontières de Ferres. Pendant toute la durée de sa détention, il ne put ni sortir à l’extérieur de ces locaux, ni marcher, ni faire de l’exercice. Il était détenu dans des dortoirs ou dans des cellules disciplinaires destinées à des détenus de droit commun. La détention prolongée lui causa des sentiments de peur, d’infériorité, de détresse et de stress. Les locaux de la police des frontières de Ferres accueillaient plus de 100 détenus dans un espace ayant une capacité de 35 personnes. Les détenus dormaient parmi les eaux sales des toilettes ou même assis. L’accès au téléphone était très limité et la fourniture d’une carte téléphonique dépendait du bon vouloir des gardiens. Le requérant ne reçut aucun produit d’hygiène corporelle. Les couvertures étaient très sales et la nourriture d’une qualité nutritionnelle très basse. Les détenus devaient acheter eux-mêmes de l’eau potable. Les cellules ne disposaient ni chaises, ni tables, ni armoires. Il n’y avait pas de chauffage en hiver malgré la rudesse des mois d’hiver dans la région d’Evros. Sur ces lieux de détention, il n’y avait ni interprète ni assistance juridique de sorte que les détenus n’étaient pas informés de leurs droits et de la procédure d’asile. Des conditions de détention similaires régnaient dans les locaux de la police des frontières de Venna. B. Le droit interne pertinent 1. La loi n o 3386/2005 Les articles pertinents en l’espèce de la loi n o 3386/2005 relative à l’entrée, au séjour et à l’insertion des ressortissants de pays tiers dans le territoire grec, tels qu’ils étaient en vigueur à l’époque des faits, disposaient : Article 76 « 1. L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque : (...) c) sa présence sur le territoire grec représente une menace pour l’ordre public ou la sécurité du pays. 2. L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de la police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.
Lorsque l’étranger est considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...). L’étranger détenu peut (...) former des objections devant le président (...) du tribunal administratif à l’encontre de la décision ordonnant la détention (...)
Lorsque l’étranger sous écrou en vue de son expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public ou lorsque le président du tribunal administratif s’oppose à la détention de l’intéressé, il est fixé à celui-ci un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours.
La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 de cet article peut être annulée à la requête des parties si la demande est fondée sur des faits nouveaux (...) » Article 77 « L’étranger a le droit d’exercer un recours contre la décision d’expulsion auprès du ministre de l’Ordre public dans un délai de cinq jours à compter de sa notification (...) La décision est rendue dans un délai de trois jours ouvrables à compter de l’introduction du recours. L’exercice du recours entraîne la suspension de l’exécution de la décision. Dans le cas où la détention est ordonnée en même temps que la décision d’expulsion, la suspension concerne seulement l’expulsion. » Article 78 « Si l’expulsion immédiate de l’étranger n’est pas possible pour des motifs de force majeure, le ministre de l’Ordre public (...) peut décider de suspendre l’exécution de la décision d’expulsion. Par une autre décision, il impose à l’étranger des mesures restrictives. » L’article 55 de la loi n o 3900/2010, entrée en vigueur le 1 er janvier 2011, a amendé l’article 76 de la loi n o 3386/2005. Cette disposition se lit désormais ainsi : Article 76 « 1. L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque : (...) c) sa présence sur le territoire grec représente une menace pour l’ordre public ou la sécurité du pays. (...) 2. L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de la police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections. 3. Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...) » 4. Lorsque l’étranger sous écrou en vue de son expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, ou lorsque le président du tribunal administratif s’oppose à sa détention, il est fixé à l’intéressé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours (...) 5. La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 du présent article peut être annulée à la requête des parties, si leur demande est fondée sur des faits nouveaux (...) » 2. Le décret n o 90/2008 adaptant la législation grecque aux dispositions de la Directive 2005/85/CE du Conseil, du 1 er décembre 2005, sur les normes minimales relatives à la procédure d’octroi et de retrait du statut de réfugié (abrogé par le décret n o 114/2010) Les dispositions pertinentes de l’article 13 du décret étaient ainsi libellées : « 1. Un ressortissant d’un Etat tiers ou un non-national qui demande à bénéficier du statut de réfugié ne peut être détenu pour le seul motif qu’il est entré et qu’il séjourne illégalement sur le territoire. La personne qui dépose une demande d’asile alors qu’elle est détenue et qu’une procédure d’expulsion à son encontre est pendante reste en détention et sa demande est examinée avec une priorité absolue. Elle ne peut pas être expulsée tant que la procédure d’asile n’est pas achevée. 2. Le directeur de la police (...) peut (...) détenir les demandeurs d’asile dans un espace approprié, et ce pendant toute la durée nécessaire, lorsque cela s’impose pour déterminer les conditions d’entrée, l’identité et la provenance de clandestins entrés en masse ou lorsqu’il y a des motifs d’intérêt général ou de sécurité publique ou lorsque la détention est nécessaire pour le déroulement rapide et efficace de la procédure précitée. La durée de la détention ne peut en aucun cas dépasser soixante jours. » 3. Le décret n o 114/2010 relatif au statut de réfugié et à la procédure unique applicable aux étrangers et aux non-nationaux Les articles pertinents en l’espèce de ce décret, entré en vigueur le 22 novembre 2010, prévoient : Article 5 § 1 « Les demandeurs [d’asile] sont autorisés à rester sur le territoire jusqu’à la fin de la procédure administrative d’examen de leur demande et ne peuvent être éloignés en aucun cas. » Article 6 « 1. Les demandes ne peuvent être rejetées et leur examen ne peut être exclu du seul fait qu’elles n’ont pas été déposées aussitôt que possible. 2. Les décisions concernant les demandes sont prises sur une base individuelle, après un examen circonstancié, objectif et impartial (...) » Article 13 « 1. Un ressortissant d’un pays tiers ou un non-national qui demande la protection internationale ne peut être détenu au seul motif qu’il est entré illégalement sur le territoire et qu’il y réside. La personne qui, pendant sa détention, dépose une demande de protection internationale reste en détention si les conditions du paragraphe 2 sont réunies. 2. La détention des demandeurs dans un espace approprié est permise exceptionnellement et lorsque des mesures alternatives ne peuvent pas être appliquées pour l’une des raisons suivantes : a) le demandeur ne dispose pas de documents de voyage ou les a détruits et il est nécessaire de vérifier son identité, les conditions de son entrée sur le territoire et les données relatives à ses véritables origines (...) ; b) il représente une menace pour la sécurité nationale ou l’ordre public pour des motifs qui doivent être exposés en détail dans la décision de détention ; c) la détention est jugée nécessaire pour un examen rapide et efficace de la demande. (...) 4. La détention est imposée pour la durée strictement nécessaire et ne peut en aucun cas dépasser quatre-vingt-dix jours. Si le demandeur a été détenu auparavant en vue d’une expulsion administrative, la durée totale de sa détention ne pourra pas dépasser cent quatre-vingts jours. 5. Les demandeurs détenus en vertu des paragraphes précédents ont le droit d’exercer les recours et de formuler les objections prévus au paragraphe 3 de l’article 76 de la loi n o 3386/2005 telle qu’en vigueur.
Si des demandeurs sont en détention, les autorités compétentes chargées de recevoir et d’examiner les demandes (...) s’engagent à : (...) d) fournir aux détenus les soins médicaux requis ; e) garantir le droit des détenus à une représentation juridique ; f) veiller à ce que les détenus soient informés des motifs et de la durée de leur détention. » C. Les rapports des organisations internationales et nationales 1. Les constats du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) Dans le rapport du 10 janvier 2012, établi suite à la visite du 19 au 27 janvier 2011 Le jour de la visite de la délégation au commissariat de police et au poste frontière de Ferres, plus de 70 hommes étaient entassés dans une cellule de 45 m² et 37 femmes dans une cellule de 30 m². 30 femmes supplémentaires et 2 hommes étaient accueillis dans une autre cellule de 40 m². La lumière naturelle était minime et la lumière artificielle insuffisante. Tous les détenus avaient un accès limité pendant la journée à l’une des deux petites cours extérieures. Les toilettes pour hommes étaient dégradées et crasseuses et avaient un besoin urgent de réparation. Seulement une des deux toilettes fonctionnait. La manière dont la nourriture était distribuée était totalement inappropriée. Par exemple, à 11 h 00, une grande boîte en carton contenant le petit-déjeuner (du pain et quelques jus de fruit) était posé par terre dans les sanitaires des femmes afin qu’elles puissent se servir. Plusieurs détenus se plaignaient du froid, de la quantité et de la qualité insuffisantes de la nourriture, du fait qu’ils portaient les mêmes vêtements pendant plus d’un mois (alors qu’ils avaient des vêtements de rechange dans leurs affaires mais qui leur avaient été retirés au moment de leur arrivée), du manque de chauffage et d’eau chaude et du manque d’informations concernant la durée de leur détention. 2. Les constats de la Commission nationale pour les droits de l’homme et du Médiateur de la République Du 18 au 20 mars 2011, la Commission nationale pour les droits de l’homme et le Médiateur de la République ont visité les centres de rétention des départements d’Evros et de Rodopi afin d’examiner les conditions de détention des étrangers et l’application de la législation relative à l’asile. a) Le centre de rétention de Venna Avant d’être transformé en centre de rétention, le bâtiment servait comme lieu de stockage de céréales. A la date de la visite de la Commission, le centre, d’une capacité de 214 personnes, en accueillait 202. La Commission et le Médiateur ont constaté que les détenus étaient répartis dans six grands dortoirs, suffisamment éclairés et ventilés. Les détenus sortaient dans la cour extérieure du centre de 10 h à 12 h, puis de 15 h à 17 h. Les détenus se voyaient distribuer des produits d’hygiène corporelle. Toutefois, les dortoirs n’étaient pas nettoyés et les matelas devaient être remplacés en raison de l’usure et du manque de nettoyage. Il y avait deux interprètes dans le centre et un accès libre aux avocats et représentants des organisations non-gouvernementales. b) Le centre de rétention de Feres A la date de la visite de la Commission et du Médiateur, le centre, d’une capacité de 40 personnes, en accueillait 126. Le problème de la surpopulation était particulièrement intense et les détenus étaient obligés de dormir dans la cour. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans les centres de rétention de Ferres et de Venna. 2. Invoquant l’article 3 de la Convention combiné avec l’article 13, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de ses conditions de détention. 3. Invoquant l’article 3 de la Convention combiné avec l’article 13, le requérant se plaint que la procédure d’expulsion, telle qu’elle existe en Grèce et telle qu’elle lui a été appliquée, n’a pas garanti un examen sérieux de ses allégations du risque de subir de mauvais traitements en cas de retour en Iran. 4. Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que sa détention était illégale car elle était contraire aux dispositions de l’article 13 du décret 114/2010, maintenue en dépit du fait que l’expulsion n’était pas immédiatement exécutoire et exécutée dans des conditions contraires à l’article 3 de la Convention. 5. Invoquant l’article 5 § 2 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas été informé dans une langue qu’il comprenait des motifs de sa détention et des voies de recours disponibles à ceux qui sont détenus en vue de leur expulsion. 6. Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint qu’en raison de ses conditions de détention et de son transfert vers d’autres centres de rétention, il n’a pu formuler ses objections que le 13 décembre 2010 et que le tribunal administratif d’Alexandroupoli les a rejetées sans même examiner la légalité de la détention et ses doléances contre les conditions de sa détention.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Les conditions de détention du requérant ont-elles constitué un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention ? 2. Le requérant disposait-il d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour se plaindre de ses conditions de détention ? 3. Y a-t-il eu violation des articles 3 et 13 combinés de la Convention, en raison du risque de renvoi du requérant vers la Turquie et l’Iran résultant des défaillances de la procédure d’asile ? 4. La détention du requérant en vue de son renvoi a-t-elle été « régulière » au sens de l’article 5 § 1 de la Convention ? 5. L’ordre juridique grec a-t-il offert au requérant la possibilité d’obtenir une décision d’une juridiction interne sur la légalité de sa détention, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention ?