R.A. c. GRÈCE
R.A. c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA I Cererea nr. 58394/11 R.A. împotriva Greciei introdusă la 3 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant iranian, născut în 1983. El este reprezentat în fața Curții de către I.-M. Tzeferakou și A. Tsapopoulou, avocate în barou dai. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția reclamantului și desfășurarea procedurii privind cererea sa de azil Reclamantul era jurnalist și opozant politic în Iran, ceea ce l-ar fi făcut să fie arestat, reținut și supus unor abuzuri. El susține că a fost obligat să-și părăsească țara din teamă pentru viața sa. La 3 august 2010, reclamantul a sosit în Grecia și a fost arestat de poliția de frontieră din Ferres și a purtat asupra sa un hard disk electronic extern și un stick USB pe care a stocat date privind activitatea sa profesională și politică dizidentă din Iran. El a afirmat că autoritățile polițienești i-au scos hard disk-ul și stick-ul USB, fără a întocmi un proces-verbal al confiscării. Reclamantul a declarat că dorește să depună o cerere pentru a obține protecție internațională ca refugiat, dar, potrivit acestuia, autoritățile nu l-au înregistrat. În aceeași zi, procurorul d a decis să nu dea în judecată reclamantul, astfel încât acesta să fie trimis înapoi în țara sa de origine prin Turcia. La 6 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli, considerând că reclamantul era în pericol să fugă, a dispus detenția sa (în centrul de detenție din Ferres) până la data adoptării, în termen de trei zile, a unei decizii din culpă. La 10 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli a numit expulzarea reclamantului, precum și menținerea acestuia în detenție. Decizia menționa faptul că reclamantul a fost informat în limba engleză cu privire la drepturile și motivele deținerii sale. Reclamantul susține că nu vorbește aproape deloc limba engleză. În timpul detenției sale, el nu primise nici o informație cu privire la statutul său, la scopul deținerii sale, la acțiunile disponibile și nu știa dacă cererea sa de azil fusese înregistrată sau nu. El a fost notificat cu privire la decizia de detenție, dar fără nicio explicație cu privire la conținutul acesteia. Decizia de expulzare nu i-a fost notificată și a fost obligat să semneze documente în limba greacă ale căror conținut nu le înțelegea. De asemenea, susține că nu putea avea acces la asistență judiciară gratuită. Reclamantul a fost expulzat inițial în Turcia, dar autoritățile turce nu l-au lăcuit și l-au trimis înapoi în Grecia unde a fost interceptat de autorități și pus în detenție în vederea expulzării. La 5 noiembrie 2010, reclamantul, prin intermediul unui avocat al Consiliului Elen pentru refugiați, a depus o cerere de azil. De la 13 la 15 noiembrie 2010, a fost transferat la Spitalul Universitar din Alexandroupoli, pentru că a intrat într-o grevă a foamei. La 25 noiembrie 2010, reclamantul a depus, prin intermediul Consiliului elen pentru refugiați, o cerere de transfer către un centru pentru reabilitarea victimelor torturii și, de asemenea, s-a plâns de condițiile sale de detenție. La 7 și 18 decembrie 2010, reclamantul a depus o cerere pentru restituirea hard disk-ului și a stick-ului USB care i-au fost confiscate în momentul arestării sale de către autorități. La 7 ianuarie 2011, autoritățile elene au răspuns că aceste obiecte i-au fost restituite înainte de a fi transferate în Turcia, dar la întoarcerea sa din Turcia nu le mai deținea. Între timp, la 9 decembrie 2010, reclamantul a solicitat Ministerului Solidarității Sociale să-i găsească o structură gazdă în conformitate cu Decretul nr. 220/2007. La 10 decembrie 2010, ministerul competent i-a răspuns că a fost înscris pe lista sa prioritară. La 13 decembrie 2010, reclamantul a formulat, prin intermediul avocaților săi din Consiliul elen pentru refugiați, obiecții împotriva detenției sale în fața tribunalului administrativ d La 15 decembrie 2010, judecătorul unic care a stat aproape de instanța administrativă a respins obiecțiile și a arătat că reclamantul era susceptibil să fugă și că doleanțele sale împotriva condițiilor detenției sale nu puteau fi formulate în cadrul acestei proceduri (Decizia P199/2010). La 27 decembrie 2010, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei P199/2010 și, respectiv, la 3 ianuarie 2011, judecătorul unic care se afla în apropierea tribunalului administrativ al lui Alexandroupoli (Decizia P6/2011). La 17 februarie 2011, reclamantul s-a prezentat în fața unui ofițer de poliție de la secția de poliție din ambulator, dl Orestiada, pentru întreținerea cererii sale de azil, susținând că această discuție a avut loc în condiții care nu i-au permis să-și exprime în mod corespunzător argumentele. La 8 martie 2011, directorul poliției din Donestiada a respins cererea de azil a reclamantului. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei decizii care este încă în curs de desfășurare. Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a fost reținut într-o celulă a poliției de frontieră din Ferres, apoi a fost transferat pentru câteva zile la poliția de frontieră din Venna și apoi din nou la poliția de frontieră din Ferres. Pe toată durata detenției sale, el nu a putut nici să iasă în afara acestor spații, nici să meargă, nici să facă exerciții fizice. El a fost ținut în cămine sau în celule disciplinare destinate deținuților de drept comun. Detenția prelungită i - a provocat sentimente de teamă, de inferioare, de suferință și de stres. Deținuții dormeau printre apele murdare ale toaletei sau chiar stăteau jos. Accesul la telefon era foarte limitat, iar furnizarea unui card de telefon depindea de dorința gardienilor. Reclamantul nu a primit niciun produs de igienă corporală. Pături erau foarte murdare și alimente de o calitate nutrițională foarte scăzută. Deținuții trebuiau să cumpere ei înșiși apă potabilă. Celulele nu aveau scaune, mese, dulapuri. Nu a existat nici încălzire în timpul iernii, în ciuda asprimea lunilor de iarnă în regiunea Da'Evros. În aceste locuri de detenție, el nu a avut nici interpret sau asistență juridică, astfel încât deținuții nu au fost informați cu privire la drepturile lor și la procedura de azil. La sediul poliției de frontieră din Venna existau condiții similare de detenție. Dreptul intern relevant Legea nr 3386/2005 Articolele relevante în speță din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și inserarea resortisanților țărilor terțe pe teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, aveau la dispoziție art. 76 La expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. La expulzarea se face prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care un străin este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, organele menționate la alineatul precedent dispun reținerea sa provizorie până la adoptarea, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...). În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de a deține un permis de ședere pe teritoriul său, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care a care a care a care se află persoana în care a care a care se află În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele Tribunalului administrativ se află în posesia acestuia, se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...) art. 77 În termen de cinci zile de la notificarea acesteia (...) hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la introducerea căii de atac. În cazul în care detenția este ordonată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune măsuri restrictive în străinătate. La art. 55 din Legea nr. 3900/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, a modificat art. 76 din Legea nr. 3386/2005. Această dispoziție se citește acum în art. 76 La: expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. (...) La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la detenția sa, se stabilește la mai târziu un termen pentru a părăsi teritoriul, care nu poate depăși 30 de zile (...) Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea lor se bazează pe fapte noi (...) Decretul nr. 90/2008 de adaptare a legislației elene la dispozițiile Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 decembrie 2005, privind standardele minime referitoare la procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat (abrogat prin Decretul nr. 114/2010) Dispozițiile relevante din art. 13 din decret au fost astfel formulate Un resortisant al unui stat terț sau un nenațional care solicită să beneficieze de statutul de refugiat nu poate fi deținut pentru singurul motiv că a intrat și locuiește ilegal pe teritoriu. Persoana care depune o cerere de azil atunci când este deținută și când o procedură de deportare împotriva sa este pendinte rămâne în detenție și cererea sa este examinată cu o prioritate absolută și nu poate fi deportată până când procedura de azil nu este finalizată. Directorul poliției (...) poate (...) să dețină reclamanții de azil într-un spațiu adecvat, pe toată durata necesară, atunci când acest lucru este necesar pentru a determina condițiile de intrare, identitatea și proveniența imigranților ilegali intrați în masă sau când există motive de interes general sau de siguranță publică sau atunci când deținerea este necesară pentru desfășurarea rapidă și eficientă a procedurii menționate anterior. Durata detenției nu poate depăși în niciun caz 60 de zile. Decretul nr. 114/2010 privind statutul de refugiat și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor Articolele relevante în speță ale acestui decret, care a intrat în vigoare la 22 noiembrie 2010, prevăd art. 5 alineatul (1) Cererile de azil sunt autorizate să rămână pe teritoriu până la încheierea procedurii administrative de examinare a cererii și nu pot fi în niciun caz îndepărtate. art. 6 Cererile nu pot fi respinse și examinarea lor nu poate fi exclusă din simplul fapt că nu au fost depuse cât mai curând posibil. Deciziile privind cererile se iau pe bază individuală, după o examinare detaliată, obiectivă și imparțială (...) art. 13 Un resortisant al unei țări terțe sau un nenațional care solicită protecție internațională nu poate fi deținut numai pe motiv că a intrat ilegal pe teritoriul respectiv și că își are reședința pe teritoriul respectiv. Persoana care depune o cerere de protecție internațională în timpul detenției rămâne în detenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2). Detenția reclamanților într-un spațiu adecvat este permisă în mod excepțional și în cazul în care măsurile alternative nu pot fi aplicate din unul din următoarele motive: reclamantul nu dispune de documente de călătorie sau le-a distrus și este necesar să se verifice identitatea sa, condițiile de intrare pe teritoriu și datele privind originea sa reală (...) acesta reprezintă o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice din motive care trebuie să fie expuse în detaliu în decizia de detenție detenția este considerată necesară pentru o examinare rapidă și eficientă a cererii. (...) Detenția este impusă pentru perioada strict necesară și nu poate în nici un caz să depășească 90 de zile. Dacă reclamantul a fost reținut anterior în vederea expulzării administrative, durata totală a detenției sale nu poate depăși 180 de zile. Reclamanții deținuți în temeiul alineatelor anterioare au dreptul de a exercita căi de atac și de a formula obiecțiile prevăzute la alineatul (3) din art. 76 din Legea nr. 3386/2005, astfel cum este în vigoare. În cazul în care reclamanții sunt în detenție, autoritățile competente au responsabilitatea de a primi și de a examina cererile (...) s asigurarea dreptului deținuților la reprezentare juridică pentru a se asigura că deținuții sunt informați cu privire la motivele și durata detenției lor. Rapoartele organizațiilor internaționale și naționale Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) În raportul din 10 ianuarie 2012, întocmit în urma vizitei din 19-27 ianuarie 2011 în ziua vizitei delegației la secția de poliție și la stația de frontieră din Ferres, peste 70 de bărbați erau înghesuiți într-o celulă de 45 m2 și 37 de femei într-o celulă de 30 m2. 30 de femei suplimentare și 2 bărbați erau găzduiți într-o altă celulă de 40 m2. Lumina naturală era minimă și lumina artificială insuficientă. Toți deținuții aveau acces limitat în timpul zilei pe una dintre cele două curți exterioare mici. Toaletele pentru bărbați erau degradate și murdare și aveau o nevoie urgentă de reparații. Doar una din cele două toalete funcționau. De exemplu, la ora 11:00, o cutie mare de carton care conținea micul dejun (pâine și câteva sucuri de fructe) era pusă pe podea în sălile de zi ale femeilor, astfel încât acestea să poată fi folosite. Mulți deținuți se plângeau de frigul, cantitatea și calitatea insuficientă a hranei, de faptul că purtau aceleași haine timp de mai mult de o lună (în timp ce aveau haine de schimb în afacerile lor, dar care fuseseră retrase la sosirea lor), de lipsa de încălzire și de apă caldă și de lipsa de informații privind durata deținerii lor. Constatările Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului și ale Ombudsmanului Republicii 18-20 martie 2011, Comisia Națională pentru Drepturile Omului și Ombudsmanul Republicii au vizitat centrele de detenție din departamentele Evros și Rodopi pentru a examina condițiile de detenție ale străinilor și aplicarea legislației privind azilul. Centrul de retenție Venna Înainte de a fi transformat într-un centru de detenție, clădirea a servit ca loc de depozitare a cerealelor. La data vizitei Comisiei, centrul, cu o capacitate de 214 persoane, găzduia 202. Comisia și Ombudsmanul au constatat că deținuții erau repartizați în șase dormitoare mari, suficient de bine luminați și ventilați; deținuții ieșeau în curtea exterioară a centrului între orele 10:00 și 12:00 și între orele 15:00 și 17:00. Deținuților li s-au distribuit produse de igienă corporală. Cu toate acestea, paturile nu au fost curățate și saltelele au trebuit să fie înlocuite din cauza uzurii și a lipsei de curățare. Au fost doi interpreți în centru și acces liber la avocați și reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale. Centrul de reținere Feres La data vizitei Comisiei și a Ombudsmanului, centrul, cu o capacitate de 40 de persoane, găzduia 126 de astfel de locuri. Problema suprapopulației era deosebit de intensă, iar deținuții erau obligați să doarmă în curte. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile sale de detenție în centrele de detenție Ferres și Venna. Invocând art. 3 din Convenție coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Invocând art. 3 din Convenție coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge că procedura de expulzare, așa cum există în Grecia și așa cum i s-a aplicat, nu a garantat o examinare serioasă a afirmațiilor sale privind riscul de a fi supusă unor tratamente abuzive în cazul întoarcerii în Iran. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea că deținerea sa era ilegală, întrucât aceasta era contrară dispozițiilor art. 13 din Decretul 114/2010, menținută în ciuda faptului că: (a) (a) (a) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e)) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e))) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e))) (e)) (e) (e) (e) (e))) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e) (e)) (e) (e) (e) (e) (e) (e) Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care a inclus motivele deținerii sale și căile de atac disponibile celor reținuți în vederea expulzării. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza condițiilor sale de detenție și a transferului către alte centre de detenție, nu a putut formula obiecții că la 13 decembrie 2010 și că instanța administrativă a lui Alexandroupoli le-a respins fără a examina nici măcar legalitatea detenției și doleanțele sale împotriva condițiilor de detenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condițiile de detenție ale reclamantului au constituit un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din convenție Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a se plânge de condițiile sale de detenție A existat o încălcare a articolelor 3 și 13 combinate din convenție, din cauza riscului de trimitere a reclamantului către Turcia și la În ceea ce privește dreptul de proprietate, a oferit reclamantului posibilitatea de a obține o hotărâre a unei instanțe judecătorești interne cu privire la legalitatea deținerii sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din convenție