A.Y. c. GRÈCE

Prima secțiune Cerere nr. 58399/11 A.Y. împotriva Greciei introdusă la 3 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant irakian născut în 1984 și rezident la data faptelor în Atena. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Tzeferakou și Aikaterini Tsapopopoulou, avocate în barou da . Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: procedura privind expulzarea și detenția reclamantului Reclamantul își părăsește țara temută pentru viața sa, pentru că a fost polițist care a colaborat cu forțele militare americane din Irak și a fost amenințat de extremiști. În octombrie 2010, reclamantul a sosit în Grecia și la 13 octombrie 2010, a fost arestat de autoritățile de poliție din Tyhero pentru intrare ilegală pe teritoriul Greciei și a declarat că a depus o cerere de protecție internațională în calitate de refugiat, dar aceasta nu a fost înregistrată de către autoritățile competente. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat și pus în detenție la centrul de detenție din Tyhero, printr-o decizie din 13 octombrie 2010, procurorul general lângă tribunalul corecțional din Alexandroupoli s mai puțin să îl dea în judecată pe reclamant pentru ca acesta să fie trimis în țara sa de origine. La 17 octombrie 2010, directorul poliției din Alexandroupoli a fost expulzat din funcție și ținut în detenție pentru o perioadă care nu putea depăși șase luni pe motiv că ar putea să fugă (hotărâre 9760/20-3426/1-α.) Reclamantul susține că nu a primit nicio broșură informativă cu privire la drepturile sale și posibilele căi de atac și nici informații cu privire la acestea într-o limbă pe care o înțelege. La o dată nespecificată, Consiliul Grec pentru Refugiați, cu care reclamantul ar fi luat legătura între timp, a depus o cerere de azil în numele său la autoritățile de poliție din Alexandroupoli. Din dosar reiese că cererea sa de azil nu a fost înregistrată de către autorități. În decembrie 2010, reclamantul, prin intermediul avocaților din Consiliul Grec pentru Refugiați, a solicitat Ministerului Solidarității Sociale să-i găsească o structură-gazdă în conformitate cu Decretul prezidențial nr. 220/2007. La 10 decembrie 2012, ministerul competent a răspuns că reclamantul a fost înscris pe lista de prioritate pentru a-i acorda o structură-gazdă. La 27 decembrie 2010, reclamantul a formulat obiecții împotriva detenției sale în fața Tribunalului Administrativ din Alexandroupoli. La 3 ianuarie 2011, judecătorul unic care a stat la tribunalul administrativ din Alexandroupoli a acceptat cererea sa (Decizia nr. P8/2011). În aceeași zi, reclamantul a fost eliberat. Reclamantul a fost reținut la granița cu Tyhero, subliniind că condițiile de detenție din acest loc fac imposibilă chiar și o detenție de scurtă durată și susține că, în timpul detenției sale, nu a ieșit niciodată din clădiri, ceea ce a avut o influență negativă asupra sănătății sale fizice și psihologice. bărbați, femei și copii într-un spațiu de 45 de persoane. Unii deținuți, inclusiv el însuși, erau obligați să doarmă pe podea, în apropierea apelor murdare ale toaletei sau chiar așezate. Accesul la telefon era foarte limitat și trebuia să obțină o telecardă, ceea ce depindea de voința gardienilor. În spațiile de detenție, nu era nici scaun, nici masă, nici loc de depozitare. Reclamantul nu a primit nici un produs de toaletă sau de igienă. Cele câteva pături erau murdare, apa nu era potabilă și mâncarea era de foarte proastă calitate. În plus, nu a fost prezent nici un interpret, iar deținuții, cum ar fi reclamantul, nu au fost informați cu privire la motivele și durata deținerii lor. Nu s-a dat nicio informație cu privire la drepturile deținuților și la procedura de azil. În cele din urmă, reclamantul subliniază că a suferit de astm bronșic, fapt care a fost adus la cunoștința autorităților competente, în conformitate cu raportul medical întocmit de Dr. L.T. și din 22 decembrie 2010. El a susținut că monitorizarea sa medicală era insuficientă și că detenția sa a fost menținută în ciuda stării sale de sănătate, ceea ce a pus în pericol viața sa. Articolele 2, 76 (condiții și proceduri privind expulzarea administrativă), 77 (recursul împotriva expulzării administrative) și 78 din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și intrarea resortisanților țărilor terțe în teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare în momentul faptelor, aveau art. 2 Dispozițiile acestei legi nu se aplică (...) (c) refugiaților și persoanelor care au depus o cerere de recunoaștere a statutului lor de refugiat, în sensul Convenției de la Geneva din 1951 (...). Art. 76 lit. (l) expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) (c) prezența sa pe teritoriul elen este periculoasă pentru ordinea publică sau securitatea țării. În cazul în care statul membru în cauză nu este de acord cu o decizie a directorului de poliție, statul membru în cauză poate decide să nu își prezinte obiecțiile în termen de 48 de ore de la data la care statul membru în cauză și-a retras cererea. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării nu este considerat a fi susceptibil să fugă sau periculos pentru ordinea publică sau președintele instanței administrative în ceea ce privește deținerea acestuia, i se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...). Art. 77 În străinătate are dreptul de a exercita o acțiune împotriva deciziei de expulzare, în termen de cinci zile de la notificarea acesteia, ministrului de la Hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la data la care a fost introdusă acțiunea. Prin exercitarea căii de atac se suspendă executarea hotărârii. În cazul în care detenția este pronunțată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune în străinătate măsuri restrictive. Articolele relevante din Decretul nr. 114/2010 privind statutul refugiaților și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor prevăd art. 32 alin. 81/2009 pot, în cazul în care nu au formulat o acțiune în anulare în fața Consiliului de Stat și în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului decret, să depună o acțiune la comisiile de recurs menționate la art. 26. art. 26 (1) Una sau mai multe comisii de recurs care funcționează în cadrul Ministerului Protecției Cetățeanului și care au competența de a lua decizii sunt create prin decizia ministrului Protecției Cetățeanului.... (a) un funcționar al Ministerului Afacerilor Interne, al descentralizării și guvernării electronice sau al Ministerului Justiției, transparenței și drepturilor omului (...), în calitate de președinte (b) un reprezentant al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați și (c) un avocat, specialist în dreptul refugiaților sau al drepturilor omului, în calitate de membru. (...) Fiecare comisie îl convoacă pe solicitant, care este informat cu cel puțin cinci zile înainte de data prezentării cererii și într-o limbă pe care o cuprinde, de la locul și data examinării acțiunii, precum și de dreptul său de a se prezenta personal sau cu avocatul său sau cu un alt consiliu în fața sa, în scopul de a adresa oral, cu adresa unui interpret corespunzător, argumentele sale și de a oferi clarificări sau de a depune eventuale dovezi suplimentare. (6) Decizia comisiei pentru acțiuni este notificată reclamantului, în conformitate cu art. 7 și notificată ministrului protecției cetățeanului. Decizia care respinge recursul acordă reclamantului un termen pentru a părăsi teritoriul care nu poate depăși 90 de zile. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție la sediul poliției de frontieră din Tyhero. Invocând articolele 3 și 13 combinate ale Convenției, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru contestarea condițiilor sale de detenție. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de deficiențele sistemului de examinare de către autorități a cererilor de azil și de faptul că acesta nu a fost înregistrat, ceea ce l-a expus riscului de a fi expulzat în Turcia și, ulterior, în Irak, unde putea face obiectul torturii și/sau tratamentelor inumane. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că deținerea sa de la arestarea sa a fost arbitrară, deoarece aceaceasta a fost rezultatul refuzului de a fi înregistrată de către autoritățile de azil a cererii sale de azil. El adaugă că detenția sa nu era legală din cauza condițiilor inacceptabile ale detenției sale la Tyhero. Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care o cuprindea motivele deținerii sale și ale acțiunilor existente împotriva deciziei pe care o deținea. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de eficiența controlului jurisdicțional al detenției, mai ales din cauza lipsei de asistență juridică relevantă. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante ca urmare a condițiilor sale de detenție la sediul centrului de detenție Tyhero Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta condițiile sale de detenție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție 13 din Convenția combinată cu art. 3 din cauza modalităților de examinare de către autoritățile elene a cererii sale de azil, în conformitate cu cerințele art. 5 alin. În acest caz, reclamantul a avut posibilitatea de a contesta în mod eficient legalitatea detenției sale, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (4) din Convenție, conform art. 5 alin. (4) din Convenție.

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

58399/11

A.Y.

contre la Grèce

introduite le 3 juillet 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant est un ressortissant irakien né en 1984 et résidant à l’époque des faits à Athènes. Il est représenté devant la Cour par M

es

I.

‑

M.

Tzeferakou et Aikaterini Tsapopoulou, avocates au barreau d’Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La procédure relative à l’expulsion et la détention du requérant

Le requérant quitta son pays craignant pour sa vie, parce qu’il était policier qui collaborait avec les forces militaires américaines en Irak et avait été menacé par des extrémistes.

En octobre 2010, le requérant arriva en Grèce et le 13 octobre 2010, il fut arrêté par les autorités de police de Tyhero pour entrée illégale sur le territoire grec. Il allègue avoir formulé une demande pour se voir offrir une protection internationale en tant que réfugié mais celle-ci n’a pas été enregistrée par les autorités compétentes. Sa détention fut ordonnée en vue de son expulsion. Le même jour, le requérant fut transféré et mis en détention au centre de rétention de Tyhero.

Par une décision du 13 octobre 2010, le procureur près le tribunal correctionnel d’Alexandroupoli s’abstint de poursuivre le requérant afin que celui-ci soit envoyé dans son pays d’origine.

Le 17 octobre 2010, le directeur de la police d’Alexandroupoli ordonna l’expulsion du requérant et son maintien en détention pour une période ne pouvant pas dépasser six mois au motif qu’il risquait de fuir (décision

9760/20-3426/1-α’). Le requérant affirme qu’il ne reçut aucune brochure informative sur ses droits et les recours possibles ni d’information y relative dans une langue qu’il comprenait.

A une date non précisée, le Conseil grec pour les réfugiés, avec lequel le requérant aurait entre-temps pris contact, déposa une demande d’asile à son nom auprès les autorités de police d’Alexandroupoli. Il ressort du dossier que sa demande d’asile n’a pas été enregistrée par les autorités. Le 9

décembre 2010, le requérant, par l’intermédiaire des avocats du Conseil grec pour les réfugiés, demanda au ministère de la Solidarité sociale de lui trouver une structure d’accueil conformément au décret présidentiel n

o

220/2007. Le 10 décembre 2012, le ministère compétent répondit que le requérant était inscrit sur la liste de priorité pour lui accorder une structure d’accueil.

Le 27 décembre 2010, le requérant formula devant le tribunal administratif d’Alexandroupoli des objections contre sa détention. Le 3

janvier 2011, le juge unique siégeant auprès du tribunal administratif d’Alexandroupoli fit droit à sa demande (décision n

o

P8/2011). Le même jour, le requérant fut remis en liberté.

2.

Les conditions de détention du requérant

Le requérant fut détenu au poste frontière de Tyhero. Il souligne que les conditions de détention dans cet endroit rendent impossible même une détention de courte durée. Il prétend que pendant sa détention, il ne sortit jamais des bâtiments, ce qui eut une influence néfaste sur sa santé physique et psychologique.

La plupart du temps, le poste frontière de Tyhero accueillait entre

100-200

hommes, femmes et enfants dans un espace d’une capacité de 45

personnes. Certains détenus, dont lui-même, étaient obligés de dormir à même le sol, à proximité des eaux sales des toilettes ou même assis. L’accès au téléphone était très limité et il fallait se procurer une télécarte, ce qui dépendait de la volonté des gardiens. Dans les espaces de détention, il n’y avait ni chaises, ni tables, ni endroit pour ranger. Le requérant ne reçut aucun produit de toilette ou d’hygiène. Les quelques couvertures étaient crasseuses, l’eau n’était pas potable et la nourriture était de très mauvaise qualité. En outre, aucun interprète n’était présent et les détenus, comme le requérant, n’étaient pas informés des raisons et de la durée de leur détention. Aucune information n’était donnée concernant les droits des détenus et la procédure d’asile.

Enfin, le requérant relève qu’il souffrait d’asthme, élément qui fut porté à la connaissance des autorités compétentes, en vertu du rapport médical dressé par le docteur L.T. et datée du 22 décembre 2010. Il allègue que son suivi médical était insuffisant et que sa détention fut maintenue malgré son état de santé, ce qui posa une menace éventuelle pour sa vie.

B.

Le droit interne pertinent

1.

Les articles 2, 76 (conditions et procédure de l’expulsion administrative), 77 (recours contre l’expulsion administrative) et 78 de la loi n

o

3386/2005 relative à l’entrée, au séjour et à l’insertion des ressortissants de pays tiers au territoire grec, tels qu’ils étaient en vigueur au moment des faits, disposaient

:

Article 2

«

1.

Les dispositions de cette loi ne s’appliquent pas

(...)

c) aux réfugiés et aux personnes qui ont déposé une demande pour la reconnaissance de leur statut de réfugié, au sens de la Convention de Genève de 1951 (...).

»

Article 76

«

1.

L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque

:

(...)

c) sa présence sur le territoire grec est dangereuse pour l’ordre public ou la sécurité du pays.

2.

L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.

3.

Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...)

»

4.

Au cas où l’étranger sous écrou en vue d’expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou dangereux pour l’ordre public, ou le président du tribunal administratif s’oppose à la détention de celui-ci, il lui est fixé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours.

5.

La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 de cet article peut être annulée à la requête des parties, si la demande est fondée sur des faits nouveaux (...).

»

Article 77

«

L’étranger a le droit d’exercer un recours contre la décision d’expulsion, dans un délai de cinq jours à compter de sa notification, au ministre de l’Ordre public (...). La décision est rendue dans un délai de trois jours ouvrables à compter de l’introduction du recours. L’exercice du recours entraîne la suspension de l’exécution de la décision. Dans le cas où la détention est ordonnée en même temps que la décision d’expulsion, la suspension concerne seulement l’expulsion.

»

Article 78

«

Si l’expulsion immédiate de l’étranger n’est pas possible pour des motifs de force majeure, le ministre de l’Ordre public (...) peut décider de suspendre l’exécution de la décision d’expulsion. Par une autre décision, il impose à l’étranger des mesures restrictives.

»

2.

Les articles pertinents du décret n

o

114/2010 relatif au statut du réfugié et la procédure unique applicable aux étrangers et non-nationaux prévoient

:

Article 32 § 2 – Dispositions transitoires

«

Les demandeurs dont les demandes ont été rejetées en vertu des dispositions du décret n

o

81/2009 peuvent, s’ils n’ont pas exercé un recours en annulation devant le Conseil d’Etat, et dans un délai de trois mois de l’entrée en vigueur du présent décret, déposer un recours devant les commissions de recours mentionnée à l’article 26.

»

Article 26 – Commissions de recours

«

:

a) un fonctionnaire du ministère de l’Intérieur, de la décentralisation et de la gouvernance électronique ou du ministère de la Justice, de la transparence et des droits de l’homme (...), comme président

;

b) un représentant du Haut-Commissariat des Nations-Unies pour les réfugiés et

c) un juriste, spécialiste en droit des réfugiés ou des droits de l’homme, en tant que membre.

(...)

»

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans les locaux de la police des frontières de Tyhero.

2.

Invoquant les articles 3 et 13 combinés de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour contester ses conditions de détention.

3.

Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint des défaillances du système d’examen par les autorités des demandes d’asile et du fait que la sienne n’a pas été enregistrée, ce qui l’a exposé au risque d’être expulsé vers la Turquie et, ensuite, vers l’Irak où il pouvait faire l’objet de tortures et/ou traitements inhumains.

4.

Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que sa détention depuis son arrestation était arbitraire, car elle était le résultat du refus d’enregistrement par les autorités de sa demande d’asile. Il ajoute que sa détention n’était pas légale en raison des conditions inacceptables de sa détention à Tyhero.

5.

Invoquant l’article 5 § 2 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas été informé dans une langue qu’il comprenait des motifs de sa détention et des recours existants contre la décision le plaçant en détention.

6.

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint de l’inefficacité du contrôle juridictionnel de la détention, surtout en raison du manque d’assistance judiciaire pertinente.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants en raison de ses conditions de détention dans les locaux du centre de rétention de Tyhero

?

2.

Le requérant disposait-il d’un recours effectif afin de contester ses conditions de détention, comme l’exige l’article 13 de la Convention

?

3.

Y a-t-il eu violation de l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3 en raison des modalités d’examen par les autorités grecques de sa demande d’asile

?

4.

Au regard des exigences de l’article 5 § 1 de la Convention, la détention du requérant en vue de son expulsion a-t-elle été «

régulière

»

?

5.

Le cadre législatif grec tel qu’il s’est appliqué au requérant prévoyait-il un contrôle juridictionnel efficace, au sens de l’article 5 § 4 de la Convention, de la mise en détention en vue d’expulsion

? Dans le cas d’espèce, le requérant a-t-il eu la possibilité de contester efficacement la légalité de sa détention, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention

?