H.A. c. GRÈCE
H.A. c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA I Cererea nr. 58424/11 H.A. împotriva Greciei introdusă la 5 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant iranian născut în 1974. El este reprezentat în fața Curții de către I.-M. Tzeferakou și A. Tsapopoulou, avocate în barou da . Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția reclamantului și desfășurarea procedurii privind cererea sa de azil în august 2010, reclamantul a sosit în Grecia și a fost arestat de poliție în regiunea Sufli, în Evros. Procurorul d. Alexandroupoli a decis să nu dea în judecată reclamantul, astfel încât acesta să fie trimis înapoi în țara sa de origine prin Turcia. La 13 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli: expulzarea reclamantului și menținerea acestuia în detenție (Decizia 9760/20-3240/1- luat în custodie publică). Reclamantul susține că, în timpul detenției sale, nu primise nicio informație cu privire la statutul său, cu privire la scopul detenției sale, cu privire la căile de atac disponibile. El a fost notificat cu privire la decizia de detenție, dar fără nici o explicație cu privire la conținutul acesteia. Decizia de expulzare nu i-a fost niciodată notificată și a fost obligat să semneze documente în limba greacă al căror conținut nu l-a înțeles. Centrul Sufli, unde a fost reținut în vederea expulzării sale, nu are nici un interpret. În noiembrie și decembrie 2010, două avocate ale Consiliului elen pentru refugiați l-au vizitat de două ori la centrul de detenție Sufli pentru a-i oferi asistență judiciară. La 13 decembrie 2010, prin intermediul avocaților săi, recurentul a formulat în fața instanței administrative din Alexandroupoli obiecții împotriva detenției sale și a invocat, printre altele, posibilitatea de a proceda la expulzarea acesteia, precum și condițiile inacceptabile ale detenției sale în Suflli. La 17 decembrie 2010, judecătorul unic care se afla în apropierea tribunalului administrativ al lui Alexandruoupoli a respins obiecțiile, în special că reclamantul putea să fugă și că doleanțele sale împotriva condițiilor de detenție erau neîntemeiate și nu puteau fi aduse în evidență în cadrul acestei proceduri (Decizia P202/2010). La 27 decembrie 2010, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei P202/2010. La 4 ianuarie 2011, judecătorul unic care a stat aproape de tribunalul administrativ al Alexandroupoli a acceptat cererea sa. La 5 iunie 2011, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Condițiile de detenție ale reclamantului au fost reținuți timp de aproximativ cinci luni în centrul de detenție Sufli. El susține că pe toată durata detenției sale, el nu a putut ieși niciodată afară din clădire, nu a făcut nici un exercițiu fizic și nu a văzut niciodată soarele sau cerul. Suprapopularea a fost atât de mult încât el a dormit chiar pe podea pe cutii și lângă gunoi sau ape uzate. Spațiul de detenție, prevăzut pentru 45 de persoane, a avut loc între 150 și 150 și 200. Nu a existat nici masă, nici scaune, nici dulapuri. Saltelele și păturile erau murdare. Dormitorul nu a fost încălzit și nu a fost niciodată curățat pe parcursul celor cinci luni în care reclamantul a locuit acolo. Reclamantul nu a avut nici periuță de dinți și pastă de dinți, nici săpun, nici șampon, nici hârtie igienică. Dreptul intern relevant Legea nr 3386/2005 Articolele relevante în speță din Legea nr. 3386/2005 privind intrarea, șederea și intrarea resortisanților țărilor terțe în teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, dispuneau de art. 76L Ö deport administrativ al unui străin este permisă atunci când [...] prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care un străin este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, organele menționate la alineatul precedent dispun reținerea sa provizorie până la adoptarea, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...). În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de a deține un permis de ședere pe teritoriul său, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care a care a care a care se află persoana în care a care a care se află În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele Tribunalului administrativ se află în posesia acestuia, se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...) art. 77 În termen de cinci zile de la notificarea acesteia (...) hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la introducerea căii de atac. În cazul în care detenția este ordonată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune măsuri restrictive în străinătate. La art. 55 din Legea nr. 3900/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, a modificat art. 76 din Legea nr. 3386/2005. Această dispoziție se citește acum în art. 76 La: expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. (...) La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni. În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la detenția sa, se stabilește la mai târziu un termen pentru a părăsi teritoriul, care nu poate depăși 30 de zile (...) Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea lor se bazează pe fapte noi (...) Decretul nr. 90/2008 de adaptare a legislației elene la dispozițiile Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 decembrie 2005, privind standardele minime referitoare la procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat (abrogat prin Decretul nr. 114/2010) Dispozițiile relevante din art. 13 din decret au fost astfel formulate Un resortisant al unui stat terț sau un nenațional care solicită să beneficieze de statutul de refugiat nu poate fi deținut pentru singurul motiv că a intrat și locuiește ilegal pe teritoriu. Persoana care depune o cerere de azil atunci când este deținută și când o procedură de deportare împotriva sa este pendinte rămâne în detenție și cererea sa este examinată cu o prioritate absolută și nu poate fi deportată până când procedura de azil nu este finalizată. Directorul poliției (...) poate (...) să dețină reclamanții de azil într-un spațiu adecvat, pe toată durata necesară, atunci când acest lucru este necesar pentru a determina condițiile de intrare, identitatea și proveniența imigranților ilegali intrați în masă sau când există motive de interes general sau de siguranță publică sau atunci când deținerea este necesară pentru desfășurarea rapidă și eficientă a procedurii menționate anterior. Durata detenției nu poate depăși în niciun caz 60 de zile. Decretul nr. 114/2010 privind statutul de refugiat și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor Articolele relevante în speță ale acestui decret, care a intrat în vigoare la 22 noiembrie 2010, prevăd art. 5 alineatul (1) Cererile de azil sunt autorizate să rămână pe teritoriu până la încheierea procedurii administrative de examinare a cererii și nu pot fi în niciun caz îndepărtate. art. 6 Cererile nu pot fi respinse și examinarea lor nu poate fi exclusă din simplul fapt că nu au fost depuse cât mai curând posibil. Deciziile privind cererile se iau pe bază individuală, după o examinare detaliată, obiectivă și imparțială (...) art. 13 Un resortisant al unei țări terțe sau un nenațional care solicită protecție internațională nu poate fi deținut numai pe motiv că a intrat ilegal pe teritoriul respectiv și că își are reședința pe teritoriul respectiv. Persoana care depune o cerere de protecție internațională în timpul detenției rămâne în detenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2). Detenția reclamanților într-un spațiu adecvat este permisă în mod excepțional și în cazul în care măsurile alternative nu pot fi aplicate din unul din următoarele motive: reclamantul nu dispune de documente de călătorie sau le-a distrus și este necesar să se verifice identitatea sa, condițiile de intrare pe teritoriu și datele privind originea sa reală (...) acesta reprezintă o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice din motive care trebuie să fie expuse în detaliu în decizia de detenție detenția este considerată necesară pentru o examinare rapidă și eficientă a cererii. (...) Detenția este impusă pentru perioada strict necesară și nu poate în nici un caz să depășească 90 de zile. Dacă reclamantul a fost reținut anterior în vederea expulzării administrative, durata totală a detenției sale nu poate depăși 180 de zile. Reclamanții deținuți în temeiul alineatelor anterioare au dreptul de a exercita căi de atac și de a formula obiecțiile prevăzute la alineatul (3) din art. 76 din Legea nr. 3386/2005, astfel cum este în vigoare. În cazul în care reclamanții sunt în detenție, autoritățile competente au responsabilitatea de a primi și de a examina cererile (...) s asigurarea dreptului deținuților la reprezentare juridică pentru a se asigura că deținuții sunt informați cu privire la motivele și durata detenției lor. Rapoartele organizațiilor internaționale și naționale Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) În raportul din 10 ianuarie 2012, întocmit ca urmare a vizitei din 19-27 ianuarie 2011, secția de poliție și postul de frontieră Sufli au constat într-o clădire cu etaj destinat detenției. Clădirea a inclus două dormitoare strânse separate printr-un paravan ; fiecare dintre ele avea o platformă supraînălțată pe care dormeau deținuții. A existat, de asemenea, un spațiu comun care a permis accesul la o baie și o toaletă. Suprafața totală a spațiului de detenție a fost 110 m2. În ziua vizitei delegației CPT, 146 de bărbați au fost reținuți acolo. Pentru a ajunge la dormitoare, a trebuit să se treacă peste corpuri, deoarece fiecare centimetru pătrat al solului a fost ocupat. Unii deținuți dormeau chiar și în spațiu între tavanul dușului și acoperiș. Mirosul corpurilor era copleșitor. O singură toaletă funcționa și un duș cu apă rece. Mai mulți oameni au raportat delegației că urinau dimineața în sticle sau pungi de plastic. Iluminarea și ventilația erau insuficiente. Nu a existat nici o posibilitate de exerciții fizice în afara. Alimentele a fost la fel de insuficient și au existat plângeri că cei mai puternici dintre deținuți au cerut altora să mănânce rația lor. Aproximativ 65 de persoane au fost ținute în centru pentru mai mult de patru săptămâni și 13 pentru mai mult de trei luni și jumătate. Constatările Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului și ale Ombudsmanului Republicii 18-20 martie 2011, Comisia Națională pentru Drepturile Omului și Ombudsmanul Republicii au vizitat centrele de detenție din departamentele Evros și Rodopi pentru a examina condițiile de detenție ale străinilor și aplicarea legislației privind azilul. Potrivit directorului centrului de detenție Suflli, capacitatea sa maximă este de 36 persoane și cu condiția ca detenția să dureze doar câteva zile, centrul neîmprumutându-se pentru detenții pe termen lung. La data vizitei Comisiei, centrul găzduia 56, dintre care majoritatea erau deținute timp de trei sau patru luni. În trecut, numărul era aproape de 150 de persoane. Condițiile de detenție erau inacceptabile. Cel mai mare număr de deținuți dormeau pe podea în dormitoare, dar și în holul care servea pentru plimbarea deținuților. Una dintre cele două toalete dușe era stricată. Astfel, ansamblul deținuților folosea pe cealaltă cu toate consecințele din punctul de vedere al igienei pe care le putea provoca. Plimbarea în curtea exterioară a centrului depindea de numărul deținuților, deoarece cel al gardienilor nu era suficient pentru a asigura siguranța și pentru a preveni evaziunea. Comisia și Ombudsmanul au concluzionat că prezența unui medic, a unui psiholog și a unei asistente medicale nu putea compensa condițiile de detenție inumane și degradante. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție în centrul de detenție Sufli. Invocând art. 3 din Convenție, coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că detenția sa era ilegală deoarece menținută în pofida faptului că reinstaurarea nu era imediat executorie și executată în condiții contrare art. 3 din Convenție. Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care a inclus motivele deținerii sale și căile de atac disponibile celor care sunt reținuți în vederea expulzării sale. Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza condițiilor sale de detenție și a lipsei de asistență juridică suficientă, nu a putut formula obiecții cu privire la faptul că la 13 decembrie 2010 și că instanța administrativă le-a respins prin decizia sa P202/2010 fără a examina nici măcar problema condițiilor de detenție. Condițiile de detenție ale reclamantului în centrul de detenție Suflli au constituit un tratament inuman și degradant în sensul art. 3 din Convenție Reclamantul dispunea de o acțiune efectivă, în sensul art. 13 din Convenție, pentru a se plânge de condițiile sale de detenție Deținere Deținerea reclamantului în vederea trimiterii sale a fost În sensul art. 5 alin. (1) din Convenția privind ordinea juridică greacă a oferit reclamantului posibilitatea de a obține o decizie a unei jurisdicții interne cu privire la legalitatea deținerii sale, conform art. 5 alin. (4) din Convenție.