- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 iunie 2013
- Stat pârât
- GRC
H.A. împotriva Greciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA I Cererea nr. 58424/11 H.A. împotriva Greciei introdusă la 5 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul este un resortisant iranian născut în 1974. El este reprezentat în fața Curții de către I.-M. Tzeferakou și A. Tsapopoulou, avocate în barou da . Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Detenția reclamantului și desfășurarea procedurii privind cererea sa de azil în august 2010, reclamantul a sosit în Grecia și a fost arestat de poliție în regiunea Sufli, în Evros. Procurorul d. Alexandroupoli a decis să nu dea în judecată reclamantul, astfel încât acesta să fie trimis înapoi în țara sa de origine prin Turcia. La 13 august 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli: expulzarea reclamantului și menținerea acestuia în detenție (Decizia 9760/20-3240/1- luat în custodie publică).
Reclamantul susține că, în timpul detenției sale, nu primise nicio informație cu privire la statutul său, cu privire la scopul detenției sale, cu privire la căile de atac disponibile. El a fost notificat cu privire la decizia de detenție, dar fără nici o explicație cu privire la conținutul acesteia. Decizia de expulzare nu i-a fost niciodată notificată și a fost obligat să semneze documente în limba greacă al căror conținut nu l-a înțeles. Centrul Sufli, unde a fost reținut în vederea expulzării sale, nu are nici un interpret. În noiembrie și decembrie 2010, două avocate ale Consiliului elen pentru refugiați l-au vizitat de două ori la centrul de detenție Sufli pentru a-i oferi asistență judiciară.
La 13 decembrie 2010, prin intermediul avocaților săi, recurentul a formulat în fața instanței administrative din Alexandroupoli obiecții împotriva detenției sale și a invocat, printre altele, posibilitatea de a proceda la expulzarea acesteia, precum și condițiile inacceptabile ale detenției sale în Suflli. La 17 decembrie 2010, judecătorul unic care se afla în apropierea tribunalului administrativ al lui Alexandruoupoli a respins obiecțiile, în special că reclamantul putea să fugă și că doleanțele sale împotriva condițiilor de detenție erau neîntemeiate și nu puteau fi aduse în evidență în cadrul acestei proceduri (Decizia P202/2010). La 27 decembrie 2010, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei P202/2010.
La 4 ianuarie 2011, judecătorul unic care a stat aproape de tribunalul administrativ al Alexandroupoli a acceptat cererea sa. La 5 iunie 2011, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Condițiile de detenție ale reclamantului au fost reținuți timp de aproximativ cinci luni în centrul de detenție Sufli. El susține că pe toată durata detenției sale, el nu a putut ieși niciodată afară din clădire, nu a făcut nici un exercițiu fizic și nu a văzut niciodată soarele sau cerul. Suprapopularea a fost atât de mult încât el a dormit chiar pe podea pe cutii și lângă gunoi sau ape uzate. Spațiul de detenție, prevăzut pentru 45 de persoane, a avut loc între 150 și 150 și 200. Nu a existat nici masă, nici scaune, nici dulapuri.
Saltelele și păturile erau murdare. Dormitorul nu a fost încălzit și nu a fost niciodată curățat pe parcursul celor cinci luni în care reclamantul a locuit acolo. Reclamantul nu a avut nici periuță de dinți și pastă de dinți, nici săpun, nici șampon, nici hârtie igienică. Dreptul intern relevant Legea nr 3386/2005 Articolele relevante în speță din Legea nr. 3386/2005 privind intrarea, șederea și intrarea resortisanților țărilor terțe în teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, dispuneau de art. 76L Ö deport administrativ al unui străin este permisă atunci când [...] prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării.
La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care un străin este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice, organele menționate la alineatul precedent dispun reținerea sa provizorie până la adoptarea, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...).
În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de a deține un permis de ședere pe teritoriul său, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere,
statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care se află în care se află în care se află în care
se află în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află în care a care a care a care se află persoana în care a care a care se află În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele Tribunalului administrativ se află în posesia acestuia, se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului, care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...) art. 77 În termen de cinci zile de la notificarea acesteia (...) hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la introducerea căii de atac.
În cazul în care detenția este ordonată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune măsuri restrictive în străinătate. La art. 55 din Legea nr. 3900/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, a modificat art. 76 din Legea nr. 3386/2005. Această dispoziție se citește acum în art. 76 La: expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării.
(...) La deportare se dispune prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care se consideră, din cauza împrejurărilor, că ar putea să fugă sau să reprezinte o amenințare la adresa ordinii publice, atunci când acesta împiedică sau împiedică pregătirea îndepărtării sale, organele menționate la alineatul precedent dispun de detenție provizorie până la data adoptării, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...) Când decizia de expulzare este adoptată, detenția este menținută până la executarea deportării, dar nu poate depăși în niciun caz șase luni.
În cazul în care expulzarea este amânată pentru că persoana refuză să coopereze sau pentru că documentele necesare pentru executarea măsurii, care trebuie să fie stabilite în țara de origine sau țara de tranzit, nu au fost primite, detenția poate fi prelungită pentru o perioadă de maximum 12 luni (...) În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a reprezenta o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la detenția sa, se stabilește la mai târziu un termen pentru a părăsi teritoriul, care nu poate depăși 30 de zile (...) Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din prezentul articol poate fi anulată la cererea părților, în cazul în care cererea lor se bazează pe fapte noi (...) Decretul nr. 90/2008 de adaptare a legislației elene la dispozițiile Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 decembrie 2005, privind standardele minime referitoare la procedura de acordare și retragere a statutului de refugiat (abrogat prin Decretul nr. 114/2010) Dispozițiile relevante din art. 13 din decret au fost astfel formulate Un resortisant al unui stat terț sau un nenațional care solicită să beneficieze de statutul de refugiat nu poate fi deținut pentru singurul motiv că a intrat și locuiește ilegal pe teritoriu.
Persoana care depune o cerere de azil atunci când este deținută și când o procedură de deportare împotriva sa este pendinte rămâne în detenție și cererea sa este examinată cu o prioritate absolută și nu poate fi deportată până când procedura de azil nu este finalizată. Directorul poliției (...) poate (...) să dețină reclamanții de azil într-un spațiu adecvat, pe toată durata necesară, atunci când acest lucru este necesar pentru a determina condițiile de intrare, identitatea și proveniența imigranților ilegali intrați în masă sau când există motive de interes general sau de siguranță publică sau atunci când deținerea este necesară pentru desfășurarea rapidă și eficientă a procedurii menționate anterior.
Durata detenției nu poate depăși în niciun caz 60 de zile. Decretul nr. 114/2010 privind statutul de refugiat și procedura unică aplicabilă străinilor și nenaționalilor Articolele relevante în speță ale acestui decret, care a intrat în vigoare la 22 noiembrie 2010, prevăd art. 5 alineatul (1) Cererile de azil sunt autorizate să rămână pe teritoriu până la încheierea procedurii administrative de examinare a cererii și nu pot fi în niciun caz îndepărtate. art. 6 Cererile nu pot fi respinse și examinarea lor nu poate fi exclusă din simplul fapt că nu au fost depuse cât mai curând posibil. Deciziile privind cererile se iau pe bază individuală, după o examinare detaliată, obiectivă și imparțială (...) art. 13 Un resortisant al unei țări terțe sau un nenațional care solicită protecție internațională nu poate fi deținut numai pe motiv că a intrat ilegal pe teritoriul respectiv și că își are reședința pe teritoriul respectiv.
Persoana care depune o cerere de protecție internațională în timpul detenției rămâne în detenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2). Detenția reclamanților într-un spațiu adecvat este permisă în mod excepțional și în cazul în care măsurile alternative nu pot fi aplicate din unul din următoarele motive: reclamantul nu dispune de documente de călătorie sau le-a distrus și este necesar să se verifice identitatea sa, condițiile de intrare pe teritoriu și datele privind originea sa reală (...) acesta reprezintă o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice din motive care trebuie să fie expuse în detaliu în decizia de detenție detenția este considerată necesară pentru o examinare rapidă și eficientă a cererii.
(...) Detenția este impusă pentru perioada strict necesară și nu poate în nici un caz să depășească 90 de zile. Dacă reclamantul a fost reținut anterior în vederea expulzării administrative, durata totală a detenției sale nu poate depăși 180 de zile. Reclamanții deținuți în temeiul alineatelor anterioare au dreptul de a exercita căi de atac și de a formula obiecțiile prevăzute la alineatul (3) din art. 76 din Legea nr. 3386/2005, astfel cum este în vigoare. În cazul în care reclamanții sunt în detenție, autoritățile competente au responsabilitatea de a primi și de a examina cererile (...) s asigurarea dreptului deținuților la reprezentare juridică pentru a se asigura că deținuții sunt informați cu privire la motivele și durata detenției lor.
Rapoartele organizațiilor internaționale și naționale Constatările Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) În raportul din 10 ianuarie 2012, întocmit ca urmare a vizitei din 19-27 ianuarie 2011, secția de poliție și postul de frontieră Sufli au constat într-o clădire cu etaj destinat detenției. Clădirea a inclus două dormitoare strânse separate printr-un paravan ; fiecare dintre ele avea o platformă supraînălțată pe care dormeau deținuții. A existat, de asemenea, un spațiu comun care a permis accesul la o baie și o toaletă. Suprafața totală a spațiului de detenție a fost 110 m2. În ziua vizitei delegației CPT, 146 de bărbați au fost reținuți acolo.
Pentru a ajunge la dormitoare, a trebuit să se treacă peste corpuri, deoarece fiecare centimetru pătrat al solului a fost ocupat. Unii deținuți dormeau chiar și în spațiu între tavanul dușului și acoperiș. Mirosul corpurilor era copleșitor. O singură toaletă funcționa și un duș cu apă rece. Mai mulți oameni au raportat delegației că urinau dimineața în sticle sau pungi de plastic. Iluminarea și ventilația erau insuficiente. Nu a existat nici o posibilitate de exerciții fizice în afara. Alimentele a fost la fel de insuficient și au existat plângeri că cei mai puternici dintre deținuți au cerut altora să mănânce rația lor. Aproximativ 65 de persoane au fost ținute în centru pentru mai mult de patru săptămâni și 13 pentru mai mult de trei luni și jumătate.
Constatările Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului și ale Ombudsmanului Republicii 18-20 martie 2011, Comisia Națională pentru Drepturile Omului și Ombudsmanul Republicii au vizitat centrele de detenție din departamentele Evros și Rodopi pentru a examina condițiile de detenție ale străinilor și aplicarea legislației privind azilul. Potrivit directorului centrului de detenție Suflli, capacitatea sa maximă este de 36 persoane și cu condiția ca detenția să dureze doar câteva zile, centrul neîmprumutându-se pentru detenții pe termen lung. La data vizitei Comisiei, centrul găzduia 56, dintre care majoritatea erau deținute timp de trei sau patru luni. În trecut, numărul era aproape de 150 de persoane.
Condițiile de detenție erau inacceptabile. Cel mai mare număr de deținuți dormeau pe podea în dormitoare, dar și în holul care servea pentru plimbarea deținuților. Una dintre cele două toalete dușe era stricată. Astfel, ansamblul deținuților folosea pe cealaltă cu toate consecințele din punctul de vedere al igienei pe care le putea provoca. Plimbarea în curtea exterioară a centrului depindea de numărul deținuților, deoarece cel al gardienilor nu era suficient pentru a asigura siguranța și pentru a preveni evaziunea. Comisia și Ombudsmanul au concluzionat că prezența unui medic, a unui psiholog și a unei asistente medicale nu putea compensa condițiile de detenție inumane și degradante. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție în centrul de detenție Sufli.
Invocând art. 3 din Convenție, coroborat cu art. 13, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că detenția sa era ilegală deoarece menținută în pofida faptului că reinstaurarea nu era imediat executorie și executată în condiții contrare art. 3 din Convenție. Invocând art. 5 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat într-o limbă pe care a inclus motivele deținerii sale și căile de atac disponibile celor care sunt reținuți în vederea expulzării sale. Invocând art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul se plânge că, din cauza condițiilor sale de detenție și a lipsei de asistență juridică suficientă, nu a putut formula obiecții cu privire la faptul că la 13 decembrie 2010 și că instanța administrativă le-a respins prin decizia sa P202/2010 fără a examina nici măcar problema condițiilor de detenție.
Condițiile de detenție ale reclamantului în centrul de detenție Suflli au constituit un tratament inuman și degradant în sensul art. 3 din Convenție Reclamantul dispunea de o acțiune efectivă, în sensul art. 13 din Convenție, pentru a se plânge de condițiile sale de detenție Deținere Deținerea reclamantului în vederea trimiterii sale a fost În sensul art. 5 alin. (1) din Convenția privind ordinea juridică greacă a oferit reclamantului posibilitatea de a obține o decizie a unei jurisdicții interne cu privire la legalitatea deținerii sale, conform art. 5 alin. (4) din Convenție.
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 58424/11 H.A. contre la Grèce introduite le 5 juillet 2011
EXPOSÉ DES FAITS
Le requérant est un ressortissant iranien né en 1974. Il est représenté devant la Cour par M es I.-M. Tzeferakou et A. Tsapopoulou, avocates au barreau d’Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
La détention du requérant et le déroulement de la procédure relative à sa demande d’asile En août 2010, le requérant arriva en Grèce et fut arrêté par la police dans la région de Soufli, à Evros. Le procureur d’Alexandroupoli décida de ne pas engager de poursuites contre le requérant afin qu’il soit renvoyé dans son pays d’origine via la Turquie. Le 13 août 2010, le directeur de la Direction de police d’Alexandroupoli ordonna l’expulsion du requérant ainsi que son maintien en détention (décision 9760/20-3240/1-β’). Le requérant prétend que pendant sa détention, il n’avait reçu aucune information sur son statut, sur le but de sa détention, sur les recours disponibles. Il se vit notifier la décision de détention mais sans aucune explication sur son contenu. La décision d’expulsion ne lui avait jamais été notifiée et il avait été obligé de signer des documents en grec dont il ne comprenait pas le contenu. Le centre de Soufli, où il fut détenu en vue de son expulsion, ne disposait d’aucun interprète. En novembre et décembre 2010, deux avocates du Conseil hellénique pour les réfugiés lui rendirent visite à deux reprises au centre de rétention de Soufli afin de lui offrir une assistance judiciaire. Le 13 décembre 2010, par l’intermédiaire de ses avocates, le requérant formula devant le tribunal administratif d’Alexandroupoli des objections contre sa détention. Il invoquait notamment l’impossibilité de procéder à son expulsion ainsi que les conditions inacceptables de sa détention à Soufli. Le 17 décembre 2010, le juge unique siégeant près le tribunal administratif d’Alexandroupoli rejeta les objections. Il releva notamment que le requérant risquait de fuir et que ses doléances contre les conditions de sa détention étaient infondées et ne pouvaient pas être mises en avant dans le cadre de cette procédure (décision P202/2010). Le 27 décembre 2010, le requérant sollicita la révocation de la décision P202/2010. Le 4 janvier 2011, le juge unique siégeant près le tribunal administratif d’Alexandroupoli fit droit à sa demande. Le 5 juin 2011, le requérant fut remis en liberté.
Les conditions de détention du requérant Le requérant fut détenu pendant cinq mois environ au centre de rétention de Soufli. Il prétend que pendant toute la durée de sa détention, il ne put jamais sortir à l’extérieur du bâtiment, ne fit aucun exercice physique et ne vit jamais le soleil ou le ciel. La surpopulation était telle qu’il dormait assis à même le sol sur des cartons et à côté des détritus ou des eaux usées. L’espace de détention, prévu pour 45 personnes, en accueillait entre 150 et 200. Il n’y avait ni table, ni chaises, ni armoires. Les matelas et les couvertures étaient crasseux. Le dortoir n’était pas chauffé et ne fut jamais nettoyé pendant les cinq mois où le requérant y séjourna. Le requérant n’eut ni brosse à dent et dentifrice, ni savon, ni shampoing, ni papier toilette. B. Le droit interne pertinent 1. La loi n o 3386/2005 Les articles pertinents en l’espèce de la loi n o 3386/2005 relative à l’entrée, au séjour et à l’insertion des ressortissants de pays tiers dans le territoire grec, tels qu’ils étaient en vigueur à l’époque des faits, disposaient : Article 76 « 1. L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque : (...) c) sa présence sur le territoire grec représente une menace pour l’ordre public ou la sécurité du pays. 2. L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de la police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections.
Lorsque l’étranger est considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...). L’étranger détenu peut (...) former des objections devant le président (...) du tribunal administratif à l’encontre de la décision ordonnant la détention (...)
Lorsque l’étranger sous écrou en vue de son expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public ou lorsque le président du tribunal administratif s’oppose à la détention de l’intéressé, il est fixé à celui-ci un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours.
La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 de cet article peut être annulée à la requête des parties si la demande est fondée sur des faits nouveaux (...) » Article 77 « L’étranger a le droit d’exercer un recours contre la décision d’expulsion auprès du ministre de l’Ordre public dans un délai de cinq jours à compter de sa notification (...) La décision est rendue dans un délai de trois jours ouvrables à compter de l’introduction du recours. L’exercice du recours entraîne la suspension de l’exécution de la décision. Dans le cas où la détention est ordonnée en même temps que la décision d’expulsion, la suspension concerne seulement l’expulsion. » Article 78 « Si l’expulsion immédiate de l’étranger n’est pas possible pour des motifs de force majeure, le ministre de l’Ordre public (...) peut décider de suspendre l’exécution de la décision d’expulsion. Par une autre décision, il impose à l’étranger des mesures restrictives. » L’article 55 de la loi n o 3900/2010, entrée en vigueur le 1 er janvier 2011, a amendé l’article 76 de la loi n o 3386/2005. Cette disposition se lit désormais ainsi : Article 76 « 1. L’expulsion administrative d’un étranger est permise lorsque : (...) c) sa présence sur le territoire grec représente une menace pour l’ordre public ou la sécurité du pays. (...) 2. L’expulsion est ordonnée par décision du directeur de la police et (...) après que l’étranger a bénéficié d’un délai d’au moins quarante-huit heures pour déposer ses objections. 3. Lorsque l’étranger est considéré, en raison des circonstances, comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, lorsqu’il fait obstacle à ou empêche la préparation de son éloignement, les organes mentionnés au paragraphe précédent ordonnent sa détention provisoire jusqu’à l’adoption, dans un délai de trois jours, de la décision d’expulsion (...) Lorsque la décision d’expulsion est adoptée, la détention est maintenue jusqu’à l’exécution de l’expulsion mais elle ne peut en aucun cas dépasser six mois. Dans le cas où l’expulsion est repoussée parce que l’intéressé refuse de coopérer ou que les documents nécessaires à l’exécution de la mesure, devant être établis dans le pays d’origine ou le pays de transit, n’ont pas été réceptionnés, la détention peut être prolongée pour une durée maximum de douze mois (...) 4. Lorsque l’étranger sous écrou en vue de son expulsion n’est pas considéré comme susceptible de fuir ou de représenter une menace pour l’ordre public, ou lorsque le président du tribunal administratif s’oppose à sa détention, il est fixé à l’intéressé un délai pour quitter le territoire, qui ne peut dépasser trente jours (...) 5. La décision mentionnée aux paragraphes 3 et 4 du présent article peut être annulée à la requête des parties, si leur demande est fondée sur des faits nouveaux (...) » 2. Le décret n o 90/2008 adaptant la législation grecque aux dispositions de la Directive 2005/85/CE du Conseil, du 1 er décembre 2005, sur les normes minimales relatives à la procédure d’octroi et de retrait du statut de réfugié (abrogé par le décret n o 114/2010) Les dispositions pertinentes de l’article 13 du décret étaient ainsi libellées : « 1. Un ressortissant d’un Etat tiers ou un non-national qui demande à bénéficier du statut de réfugié ne peut être détenu pour le seul motif qu’il est entré et qu’il séjourne illégalement sur le territoire. La personne qui dépose une demande d’asile alors qu’elle est détenue et qu’une procédure d’expulsion à son encontre est pendante reste en détention et sa demande est examinée avec une priorité absolue. Elle ne peut pas être expulsée tant que la procédure d’asile n’est pas achevée. 2. Le directeur de la police (...) peut (...) détenir les demandeurs d’asile dans un espace approprié, et ce pendant toute la durée nécessaire, lorsque cela s’impose pour déterminer les conditions d’entrée, l’identité et la provenance de clandestins entrés en masse ou lorsqu’il y a des motifs d’intérêt général ou de sécurité publique ou lorsque la détention est nécessaire pour le déroulement rapide et efficace de la procédure précitée. La durée de la détention ne peut en aucun cas dépasser soixante jours. » 3. Le décret n o 114/2010 relatif au statut de réfugié et à la procédure unique applicable aux étrangers et aux non-nationaux Les articles pertinents en l’espèce de ce décret, entré en vigueur le 22 novembre 2010, prévoient : Article 5 § 1 « Les demandeurs [d’asile] sont autorisés à rester sur le territoire jusqu’à la fin de la procédure administrative d’examen de leur demande et ne peuvent être éloignés en aucun cas. » Article 6 « 1. Les demandes ne peuvent être rejetées et leur examen ne peut être exclu du seul fait qu’elles n’ont pas été déposées aussitôt que possible. 2. Les décisions concernant les demandes sont prises sur une base individuelle, après un examen circonstancié, objectif et impartial (...) » Article 13 « 1. Un ressortissant d’un pays tiers ou un non-national qui demande la protection internationale ne peut être détenu au seul motif qu’il est entré illégalement sur le territoire et qu’il y réside. La personne qui, pendant sa détention, dépose une demande de protection internationale reste en détention si les conditions du paragraphe 2 sont réunies. 2. La détention des demandeurs dans un espace approprié est permise exceptionnellement et lorsque des mesures alternatives ne peuvent pas être appliquées pour l’une des raisons suivantes : a) le demandeur ne dispose pas de documents de voyage ou les a détruits et il est nécessaire de vérifier son identité, les conditions de son entrée sur le territoire et les données relatives à ses véritables origines (...) ; b) il représente une menace pour la sécurité nationale ou l’ordre public pour des motifs qui doivent être exposés en détail dans la décision de détention ; c) la détention est jugée nécessaire pour un examen rapide et efficace de la demande. (...) 4. La détention est imposée pour la durée strictement nécessaire et ne peut en aucun cas dépasser quatre-vingt-dix jours. Si le demandeur a été détenu auparavant en vue d’une expulsion administrative, la durée totale de sa détention ne pourra pas dépasser cent quatre-vingts jours. 5. Les demandeurs détenus en vertu des paragraphes précédents ont le droit d’exercer les recours et de formuler les objections prévus au paragraphe 3 de l’article 76 de la loi n o 3386/2005 telle qu’en vigueur.
Si des demandeurs sont en détention, les autorités compétentes chargées de recevoir et d’examiner les demandes (...) s’engagent à : (...) d) fournir aux détenus les soins médicaux requis ; e) garantir le droit des détenus à une représentation juridique ; f) veiller à ce que les détenus soient informés des motifs et de la durée de leur détention. » C. Les rapports des organisations internationales et nationales 1. Les constats du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) Dans le rapport du 10 janvier 2012, établi suite à la visite du 19 au 27 janvier 2011 Le commissariat de police et le poste frontière de Soufli consistaient en un bâtiment d’un étage destiné à la détention. Le bâtiment incluait deux dortoirs étroits séparés par un paravent ; chacun d’eux avait une plateforme surélevée sur laquelle les détenus dormaient. Il y avait aussi un espace commun donnant accès à une salle de douche et une toilette. La superficie totale de l’espace de détention était 110 m². Le jour de la visite de la délégation du CPT, 146 hommes y étaient détenus. Pour accéder aux dortoirs, il fallait enjamber des corps car chaque centimètre carré du sol était occupé. Certains détenus dormaient même dans l’espace entre le plafond de la douche et le toit. L’odeur des corps était accablante. Une seule toilette fonctionnait ainsi qu’une douche à l’eau froide. Plusieurs personnes ont rapporté à la délégation qu’elles urinaient le matin dans des bouteilles ou des sacs en plastique. L’éclairage et la ventilation étaient insuffisants. Il n’y avait pas de possibilité d’exercice physique à l’extérieur. La nourriture était aussi insuffisante et il y avait des plaintes que les plus forts parmi les détenus empêchaient d’autres de manger leur ration. Environ 65 personnes avaient été détenues dans le centre pour plus de quatre semaines et 13 pour plus de trois mois et demi. 2. Les constats de la Commission nationale pour les droits de l’homme et du Médiateur de la République Du 18 au 20 mars 2011, la Commission nationale pour les droits de l’homme et le Médiateur de la République ont visité les centres de rétention des départements d’Evros et de Rodopi afin d’examiner les conditions de détention des étrangers et l’application de la législation relative à l’asile. Selon le directeur du centre de rétention de Soufli, sa capacité maximale est de 36 personnes et à condition que la détention ne dure que quelques jours, le centre ne se prêtant pas pour des détentions de longue durée. A la date de la visite de la Commission, le centre en accueillait 56, dont la plupart étaient détenus pendant trois ou quatre mois. Dans le passé récent, le nombre avoisinait les 150 personnes. Les conditions de détention étaient « inadmissibles ». Le plus grand nombre de détenus dormait par terre dans les dortoirs mais aussi dans le hall qui servait pour la promenade de détenus. L’une des deux toilettes-douches était en panne. Ainsi l’ensemble de détenus utilisait l’autre avec toutes les conséquences du point de vue de l’hygiène que cela pouvait entraîner. La promenade dans la cour extérieure du centre dépendait du nombre des détenus, car celui des gardiens ne suffisait pas pour assurer la sécurité et empêcher les évasions. La Commission et le Médiateur concluaient que la présence d’un médecin, d’un psychologue et d’une infirmière ne pouvait pas compenser les conditions de détentions inhumaines et dégradantes. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de ses conditions de détention dans le centre de rétention de Soufli. 2. Invoquant l’article 3 de la Convention combiné avec l’article 13, le requérant se plaint de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de ses conditions de détention. 3. Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que sa détention était illégale car maintenue en dépit du fait que l’expulsion n’était pas immédiatement exécutoire et exécutée dans des conditions contraires à l’article 3 de la Convention. 4. Invoquant l’article 5 § 2 de la Convention, le requérant se plaint qu’il n’a pas été informé dans une langue qu’il comprenait des motifs de sa détention et des voies de recours disponibles à ceux qui sont détenus en vue de son expulsion. 5. Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint qu’en raison de ses conditions de détention et le manque d’assistance judiciaire suffisante, il n’a pu formuler ses objections que le 13 décembre 2010 et que le tribunal administratif les a rejetées par sa décision P202/2010 sans même examiner la question des conditions de détention.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Les conditions de détention du requérant dans le centre de rétention de Soufli ont-elles constitué un traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention ? 2. Le requérant disposait-il d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour se plaindre de ses conditions de détention ? 3. La détention du requérant en vue de son renvoi a-t-elle été « régulière » au sens de l’article 5 § 1 de la Convention ? 4. L’ordre juridique grec a-t-il offert au requérant la possibilité d’obtenir une décision d’une juridiction interne sur la légalité de sa détention, comme l’exige l’article 5 § 4 de la Convention ?