CtEDO 27.11.2013 Auto

MOHAMAD c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
27.11.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOHAMAD c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I Cererea nr. 70586/11 Husein MOHAMAD împotriva Greciei introdusă la 2 noiembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Husein Mohamad, este un resortisant irakian născut în 1993. El este reprezentat în fața Curții de către I.-M. Tzeferakou, avocată la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 noiembrie 2010, reclamantul a fost arestat în regiunea Suflli, fiind înregistrat ca adult, născut la 1 ianuarie 1990, în timp ce, după cum pretinde, a declarat că era minor și a fost deținut în postul de frontieră Suflli cu adulți. La 17 noiembrie 2010, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli a recomandat arestarea reclamantului în vederea expulzării acestuia. La 20 noiembrie 2010, același director a retras reclamantul pe motiv că acesta intrase ilegal în țară și a dispus, de asemenea, reținerea sa în detenție pentru că risca să fugă. Decizia de expulzare preciza faptul că reclamantul a fost informat în limba engleză, limba pe care o include, motivele deținerii și drepturilor sale. Reclamantul susține că nu a primit niciodată broșura explicativă pentru străinii în cale de evacuare și nu a avut nici un concept de limba engleză. În temeiul deciziei din 20 noiembrie 2010, autoritățile elene au sesizat autoritățile turce cu privire la o cerere de a trimite reclamantul înapoi în Turcia în vederea expulzării sale în Irak. Reclamantul susține că a fost obligat să semneze documente scrise în limba greacă și al căror conținut nu a putut să îl înțeleagă. Absența unei interpretări și orice asistență socială sau juridică în cursul desfășurării procedurii excludea orice comunicare elementară cu polițiștii. La 20 noiembrie 2010, Consiliul Grec pentru Refugiați a atras atenția directorului Direcției de Poliție din Alexandroupoli asupra cazului reclamantului și a invitat Consiliul Grec să verifice dacă anul de naștere al acestuia ar fi fost corect înregistrat. În decembrie 2010, autoritățile de poliție au indicat anul 1993 ca an de naștere al reclamantului, l-au calificat ca minor neînsoțit, l-au informat pe procurorul însărcinat cu protecția minorilor și au întrerupt procedura de expulzare. La 8 și 23 decembrie 2010, Consiliul Grec pentru Refugiați l-a întrebat pe directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli despre situația reclamantului. Autoritățile de poliție au informat că expulzarea reclamantului către Iraq, prin Turcia, a fost suspendată din cauza minorității sale și că postul de frontieră Suflli l-a informat pe procuror în apropierea tribunalului corecțional d mail Alexandroupoli despre cazul reclamantului și a menționat necesitatea de a-l transfera într-un centru pentru minori. La 31 ianuarie 2011, Consiliul Grec pentru Refugiați l-a informat în scris pe procuror în apropierea tribunalului corecțional al lui Alexandroupoli cu privire la cazul reclamantului și la condițiile sale de detenție degradante. La 5 februarie 2011, reclamantul a atins vârsta majorității. Detenția sa la postul de frontieră Suflli a continuat și nu s-a întreprins nicio acțiune în vederea expulzării sale. La 18 aprilie 2011, reclamantul a formulat, prin intermediul Consiliului Grec pentru Refugiați, obiecții împotriva detenției sale în fața președintelui Tribunalului Administrativ al Alexandroupoli. El a precizat în mod clar în ceea ce privește arestarea sa și procedura referitoare la aceasta și a subliniat faptul că, pe parcursul celor cinci luni ale detenției sale, el nu a fost niciodată scos din celulă și că a fost deținut împreună cu adulții. El se prevalează de articolele 3 și 5 din convenție, precum și de jurisprudența Curții în această privință referitoare la Grecia. La 4 mai 2011, președintele Tribunalului Administrativ al lui Alexandroupoli a întâmpinat obiecțiile și a ordonat eliberarea reclamantului. Printr-o decizie din aceeași zi, directorul Direcției de Poliție din Alexandroupoli a decis ridicarea detenției și i-a acordat reclamantului un termen de 30 de zile pentru a părăsi teritoriul. El a precizat că decizia de expulzare rămâne în vigoare și ar fi pusă în aplicare dacă reclamantul nu ar părăsi țara în termenul stabilit. Condițiile de detenție ale reclamantului Reclamantul a fost reținut la postul de frontieră Suflli în perioada 15 noiembrie 2010-4 mai 2011. Pe toată durata detenției sale, el nu a fost niciodată scos din celulă și nu a putut face nici un exercițiu fizic. La momentul respectiv, postul de frontieră Suflli găzduia între 100-200 Deținuții erau obligați să doarmă stând jos sau lângă apele uzate ale toaletei. Reclamantul dormea pe jos și uneori așezat, din lipsă de spațiu suficient. El avea rareori acces la telefonul public pentru care avea nevoie de un card de telefon. Nu a fost încălzit, în timp ce lunile de iarnă în regiunea d'Evros sunt deosebit de reci. Reclamantul nu a primit nici un produs de igienă personală. Pături au fost murdare, alimente cu o valoare nutrițională foarte mică și apă potabilă a trebuit să fie achiziționate de către deținuți înșiși. Detenția prelungită i-a înrăutățit sănătatea fizică și psihologică și i-a creat sentimente de teamă, stres și suferință care l-au determinat să-și taie mâinile pentru fiecare lună de detenție. Textele internaționale și rapoartele organizațiilor internaționale și naționale Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului adoptată la 20 noiembrie 1989 și ratificată de Grecia la 11 mai 1993 la art. 37 din convenția menționată anterior se citește astfel: (...) Niciun copil nu este privat de libertate într-un mod ilegal sau arbitrar. La arestare, detenție sau închisoarea unui copil trebuie să fie în conformitate cu legea, nu să fie doar o măsură de ultimă instanță, cât mai scurt posibil Orice copil lipsit de libertate să fie tratat cu umanitate și cu respect datorită demnității omului și într-un mod care să țină seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. În special, orice copil lipsit de libertate va fi separat de adulți, cu excepția cazului în care considerăm că este mai bine să nu facem acest lucru în interesul superior al copilului și are dreptul de a rămâne în contact cu familia sa prin corespondență și prin vizite, cu excepția unor circumstanțe excepționale (...) Constatările Comitetului European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) în raportul din 10 ianuarie 2012, întocmit în urma vizitei din 19-27 ianuarie 2011, secția de poliție și postul de frontieră din Sufli au constat într-o clădire cu etaj destinat detenției. ; fiecare dintre ei a avut o platformă supraînălțată pe care deținuții dormeau. A existat, de asemenea, un spațiu comun care a permis accesul la o baie și o toaletă. Suprafața totală a spațiului de detenție a fost 110 m2. În ziua vizitei delegației CPT, 146 de bărbați au fost ținuți acolo. Pentru a ajunge la dormitoare, era nevoie să se treacă peste corpuri, deoarece fiecare centimetru pătrat al solului era ocupat. Unii deținuți dormeau chiar și în spațiu între tavanul dușului și acoperiș. Mirosul corpurilor era copleșitor. O singură toaletă funcționa, precum și un duș cu apă rece. Mai multe persoane au raportat delegației că urinau dimineața în sticle sau pungi de plastic. Iluminarea și ventilația erau insuficiente. Nu exista nici o posibilitate de exerciții fizice în exterior. Alimentele erau la fel de insuficiente și existau plângeri că cei mai puternici dintre deținuți îi împiedicau pe alții să-și mănânce rația. Aproximativ 65 de persoane au fost reținute în centru pentru mai mult de patru săptămâni și 13 pentru mai mult de trei luni și jumătate. Constatările Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului și ale Ombudsmanului Republicii În perioada 18-20 martie 2011, Comisia Națională pentru Drepturile Omului și Ombudsmanul Republicii au vizitat centrele de detenție din departamentele Evros și Rodopi pentru a examina condițiile de detenție ale străinilor și aplicarea legislației privind azilul. Potrivit directorului centrului de detenție Sufli, capacitatea sa maximă este de 36 persoane și cu condiția ca detenția să dureze doar câteva zile, centrul neîmprumutându-se pentru detenții pe termen lung. La data vizitei Comisiei, centrul găzduia 56, dintre care majoritatea erau deținute timp de trei sau patru luni. În trecut, numărul era aproape de 150 de persoane. Condițiile de detenție erau inacceptabile. Cel mai mare număr de deținuți dormeau pe podea în dormitoare, dar și în holul care servea pentru plimbarea deținuților. Una dintre cele două toalete dușe era stricată. Astfel, ansamblul deținuților folosea pe cealaltă cu toate consecințele din punctul de vedere al igienei pe care le putea provoca. Plimbarea în curtea exterioară a centrului depindea de numărul deținuților, deoarece cel al gardienilor nu era suficient pentru a asigura siguranța și pentru a preveni evaziunea. Comisia și Ombudsmanul au concluzionat că prezența unui medic, a unui psiholog și a unei asistente medicale nu putea compensa condițiile de detenție inumane și degradante. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că condiția sa de minor nu a fost luată în considerare atunci când a fost reținut la punctul de frontieră Sufli și se plânge și de condițiile de detenție în acest post. În cele din urmă, reclamantul declară că nu dispune de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13, pentru a se plânge de încălcarea articolului 3. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (f) din Convenție, reclamantul se plânge, pe de o parte, că arestarea și detenția sa au încălcat statutul său de minor neînsoțit cu ședere ilegală în țara gazdă și, pe de altă parte, că, după ce a atins vârsta majorității, autoritățile vor fi ținute în detenție fără a întreprinde vreo acțiune de expulzare. Invocând art. 5 §§ 2 și 4 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut personal acces la procedura de formulare a obiecțiilor împotriva deținerii sale în fața instanței administrative. A avut reclamantul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a art. 3 Deținerea reclamantului în vederea trimiterii sale a fost ? În special, ce circumstanță explică faptul că reclamantul a fost ținut în detenție, în timp ce autoritățile de poliție au declarat că este un minor neînsoțit, ca urmare a intervenției Consiliului Grec pentru Refugiați la 20 noiembrie 2010

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă