KOVACS v. ROMANIA

Secțiunea a treia Cerere nr. 36788/08 Lehel Istvan KOVACS împotriva României introdusă la 20 iulie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Lehel Istvan Kovacs, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în Sacelle. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Varga, avocat din Budapesta. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 decembrie 2006, reclamantul a fost concediat din funcția sa de maestru de conferințe în secția maghiară a Facultății de Matematică și de Informații a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca pentru eroare disciplinară, fiind acuzat de susținerea publică a colegului său, Peter Bela Hantz în aceste acțiuni d mai 2006 instala panouri de semnalizare în Ungaria în clădirile Universității. Decizia de concediere a fost fondată pe un raport al comisiei disciplinare din 4 decembrie 2006 și pe o decizie a Senatului Universității din 20 decembrie 2006 și astfel a fost formulată în părțile sale relevante. Chiar dacă, la 22 noiembrie 2006, nu a participat direct la instalarea panourilor de semnalizare în maghiară pe pereții clădirilor aparținând Universității Babeș-Bolyai, domnul Kovacs Lehel Istvan este asociat în mod public cu strategia și acțiunile colegului său și ale autorului acestor acțiuni, maestrul conferințelor Dr. Hantz Peter Béla, încurajând instalarea panourilor de către acesta și susținând-o fără echivoc prin prezența sa la manifestările publice și prin campania de presă pe care o organizase la data evenimentelor din 22 noiembrie 2006. Kovacs Lehel a pus în aplicare în mod public mai întâi la: Universitatea, în calitate de angajator, să acționeze într-un anumit sens, fără niciun drept sau legitimitate în acest scop, și totuși știind (cauza deja informat) că Acest comportament public este considerat sabotor și provocator deoarece creează în mod natural o presiune nedreaptă asupra conducerii universității și asupra comunității academice, în general, ale căror preocupări obișnuite au fost deturnate de aceste provocări publice. Prin urmare, comisia disciplinară desemnată de Senatul Universității la reuniunea din 27 noiembrie 2006 a considerat că dl Kovacs Lehel Istvan poartă același grad de vinovăție ca și colegul său, fiind asociatul său, co-organizator și coautor intelectual al evenimentelor care au avut loc la 22 noiembrie 2006. În plus, angajatul a încălcat obligația de loialitate față de angajatorul său, făcând publice, într-un mod nedrept, neloial și dăunător, informații false despre Universitatea și colegii săi profesori, împingând în permanență la distanță și la separarea etnică în cadrul Universității. L a declarat public, la nivel național și internațional, că multiculturalismul în cadrul Universității Babeș-Bolyai ar fi o minciună, că studiile nu au fost desfășurate în maghiară, în timp ce în realitate, posibilitatea oferită etnicelor maghiare de a studia în întregime în limba maghiară, în stadiul de licență, masterat și doctorat, în peste 50 de domenii, este capabilă să exprime pe deplin multiculturalismul Universității. Kovacs Lehel încurajează, în colaborare cu maestrul de conferințe Hantz Peter, acțiuni care au afectat grav activitatea, la nivel național și internațional, precum și prestigiul universității, la nivel național și internațional. Activitatea de laat este în mod evident contrară intereselor legitime ale Universității, strategia separatistă și care aduce prejudicii față de Universitatea care nu mai poate justifica menținerea raporturilor de muncă, conflictul de interese cu angajatorul fiind incompatibil cu natura unor astfel de relații. (...) În cazul în care o persoană fizică nu este prezentată la tribunal pentru a lua cunoștință de actele de punere în aplicare, pentru a depune probe și pentru a depune dovezi cu privire la faptele săvârșite și calificate drept abateri disciplinare, aceaceasta a fost invitată în scris, în termenul legal. La 19 ianuarie 2007, reclamantul sesizează tribunalul departamental din Cluj cu privire la o acțiune în anulare a deciziei de concediere, solicitând reintegrarea sa în funcția sa. 2006 că, în cazul refuzului său de a instala panouri bi- sau trilingve în cadrul Universității, în conformitate cu decizia adoptată în acest sens de Consiliul Administrației, în octombrie 2005, și cu politica multilingvismului și multiculturalismului afișată de Universitate, el și colegul său, Hantz Peter, ar instala aceste panouri pe cheltuiala lor. Cu toate acestea, el nu a participat la instalarea panourilor la 22 noiembrie 2006, data la care a participat la o reuniune a profesorilor. Reclamantul a precizat, de asemenea, că concedierea sa fusese decisă în cadrul unei reuniuni a Senatului Universității din 27 noiembrie 2006, în care nu cunoștea regulile de procedură. De asemenea, el denunța mai multe nereguli ale convorbirii transmise în vederea audierii sale de către comisia de judecată. În cele din urmă, el a subliniat că, prin concedierea sa, Universitatea și-a încălcat drepturile la libertatea de conștiință și la libertatea de exprimare, astfel cum sunt garantate prin articolele 29 și 30 din Constituție și Carta Universității. Prin hotărârea din 23 aprilie 2007, tribunalul departamental din Cluj a respins acțiunea reclamantului. La 27 noiembrie 2006, Senatul Universității a numit o comisie pentru faptele reclamantului. În aceeași zi, reclamantul a fost chemat să se prezinte în fața comisiei menționate anterior la 30 noiembrie 2006, în vederea unei audieri. Cu toate acestea, reclamanta nu a fost prezentă în această privință. L mai târziu, Universitatea a decis concedierea reclamantului în conformitate cu căile legale, și anume, codul muncii. Instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la afirmația reclamantului privind necunoașterea libertății sale de conștiință și a libertății sale de exprimare. Această hotărâre a fost confirmată, la recursul reclamantului, printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din 11 februarie 2008 al Alba Iulia, în temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii privind concedierea sa și, în special, de lipsa tribunalelor de a examina motivul său privind necunoașterea libertății sale de exprimare. 2. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că concedierea sa de către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ca urmare a sprijinului său față de instalarea mai multor panouri în maghiară și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Invocând art. 14 din Convenție, singur și combinat cu art. 10, precum și art. 1 alineatul (2) din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul consideră că concedierea sa a fost, de asemenea, decisă din motive lingvistice și etnice. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I S P O Ă R Ț I Ț I Ț I Ă R Ț I Ț I Ă R Ț II CU privire la drepturile cu caracter civil ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție În special, motivele invocate de reclamant au fost examinate în mod corespunzător de către instanțe în sensul jurisprudenței Curții S-a adus atingere libertății de exprimare a reclamantului, în sensul art. 1 din Convenție? În lai, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) A fost reclamantul victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin art. 10 din Convenție, a discriminării pe motive de origine etnică și limbă, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 10 Guvernul este invitat să transmită o copie completă a dosarului cauzei din 11 februarie 2008 privind concedierea reclamantului, care a încetat prin hotărârea din 11 februarie 2008.

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

36788/08

Lehel Istvan KOVACS

contre la Roumanie

introduite le 20 juillet 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Lehel Istvan Kovacs, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Săcele. Il est représenté devant la Cour par M

e

I.

Varga, avocat à Budapest.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 20 décembre 2006, le requérant fut licencié de son poste de maître de conférences dans la section hongroise de la Faculté de mathématiques et d’informatique de l’Université Babeș-Bolyai de Cluj-Napoca pour faute disciplinaire, étant accusé d’avoir soutenu publiquement son collègue Péter

Béla

Hantz dans ces actions d’installation de panneaux de signalisation en hongrois dans les bâtiments de l’Université. La décision de licenciement fut fondée sur un rapport de la commission d’instruction disciplinaire établi le 4 décembre 2006, et sur une décision du Sénat de l’Université du 20 décembre 2006, et était ainsi libellée dans ses parties pertinentes

:

«

Même si, le 22 novembre 2006, il n’a pas participé directement à l’installation des panneaux de signalisation en hongrois sur les murs des bâtiments appartenant à l’Université Babeș- Bolyai, Monsieur Kovacs Lehel Istvan s’est publiquement associé à la stratégie et aux actions de son collègue et auteur de ces actions, le maître de conférences docteur Hantz Péter Béla, encourageant l’installation des panneaux par celui-ci et en le soutenant sans équivoque par sa présence lors des manifestations publiques et par la campagne de presse qu’il avait organisée au moment des événements du 22 novembre 2006. Kovacs Lehel a publiquement «

mis en demeure

» l’Université, en tant qu’employeur, d’agir dans un certain sens, sans un quelconque droit ou légitimité à cet effet, et tout en sachant (car déjà averti) que l’installation des panneaux n’était pas autorisée par la direction de l’Université. L’employé a publiquement «

mis en demeure

» l’Université-employeur, déclarant qu’il «

s’attend à de la résistance

» de sa part. Ce comportement public est considéré comme étant saboteur et provocateur car créant naturellement une pression injuste sur la direction de l’Université et sur la communauté académique, en général, dont les préoccupations habituelles ont été détournées par ces provocations publiques.

En conséquence, la commission disciplinaire désignée par le Sénat de l’Université lors de la réunion du 27 novembre 2006 a estimé que Monsieur Kovacs

Lehel

Istvan porte le même degré de culpabilité que son collègue, étant son associé,

co-organisateur et coauteur intellectuel des évènements ayant eu lieu le 22

novembre

2006.

En outre, l’employé a méconnu l’obligation de loyauté envers son employeur, rendant publiques, de manière injuste, déloyale et préjudiciable, des informations fausses concernant l’Université et ses collègues professeurs, poussant continuellement à l’hostilité et à la séparation ethnique dans l’Université. L’employé a déclaré publiquement, au niveau national et international, que le multiculturalisme dans le cadre de l’Université Babeș- Bolyai serait un mensonge, que les études n’étaient pas menées en hongrois, alors qu’en réalité, la possibilité offerte aux ethniques hongrois d’étudier intégralement en langue hongroise, au stade de la licence, du master et du doctorat, dans plus de 50 domaines, est apte à exprimer pertinemment le multiculturalisme de l’Université.

Kovacs Lehel encourage, en collaboration avec le maître de conférences Hantz

Péter, des actions qui ont gravement nui à l’activité, à l’image et au prestige de l’Université, au niveau national et international. L’activité de l’employé est manifestement contraire aux intérêts légitimes de l’Université, la stratégie séparatiste et préjudiciable envers l’Université ne pouvant plus justifier le maintien des rapports de travail, le conflit d’intérêts avec l’employeur étant incompatible avec la nature de tels rapports.

(...)

L’employé ne s’est pas présenté à l’audience afin de prendre connaissance des actes d’instruction, de déposer des preuves, et de déposer sur les faits commis et qualifiés de faute disciplinaire, bien qu’il y ait été invité par écrit, dans le délai légal.

»

Le 19 janvier 2007, le requérant saisit le tribunal départemental de Cluj d’une action en annulation de la décision de licenciement, demandant sa réintégration dans son poste. Il reconnaissait avoir averti l’Université le 8

novembre

2006, que, en cas de refus de sa part d’installer des panneaux bi ou trilingues dans l’Université, conformément à la décision adoptée en ce sens par le Conseil d’administration, en octobre 2005, et à la politique de multilinguisme et multiculturalisme affichée par l’Université, lui et son collègue Hantz Péter installeraient ces panneaux eux-mêmes, à leurs frais. Toutefois, il n’avait pas participé à l’installation des panneaux le 22

novembre

2006, date à laquelle il avait participé à une réunion des professeurs.

Le requérant releva également que son licenciement avait été décidé en réalité lors d’une réunion du Sénat de l’Université du 27 novembre 2006, en méconnaissance des règles de procédure. Il dénonçait également plusieurs irrégularités de la convocation transmise en vue de son audition par la commission d’instruction. Il souligna enfin, que par son licenciement, l’Université avait violé ses droits à la liberté de conscience et à la liberté d’expression, tels que garantis par les articles 29 et 30 de la Constitution et la Charte de l’Université.

Par un jugement 23 avril 2007, le tribunal départemental de Cluj rejeta l’action du requérant. Il releva que le 27 novembre 2006, le Sénat de l’Université avait nommé une commission d’instruction pour les faits du requérant. Le même jour, le requérant fut convoqué à comparaître devant la commission susmentionnée le 30 novembre 2006, en vue d’une audition. Néanmoins, le requérant ne s’y présenta pas. L’Université avait décidé le licenciement du requérant selon les voies légales, c’est-à-dire, le code du travail. Le tribunal ne fit aucune mention de l’allégation du requérant visant la méconnaissance de sa liberté de conscience et de sa liberté d’expression.

Ce jugement fut confirmé, sur recours du requérant, par un arrêt de la cour d’appel d’Alba Iulia du 11 février 2008.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’équité de la procédure concernant son licenciement et plus particulièrement du défaut des tribunaux d’examiner son moyen concernant la méconnaissance de sa liberté d’expression.

3.

Invoquant l’article 14 de la Convention, seul et combiné avec l’article

10, ainsi que l’article 1 § 2 du Protocole n

o

12 à la Convention, le requérant estime que son licenciement a également été décidé pour des raisons linguistiques et ethniques.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

? En particulier, les motifs invoqués par le requérant ont-ils été dûment examinés par les tribunaux au sens de la jurisprudence de la Cour

?

2.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article

10

§

1 de la Convention

? Dans l’affirmative, cette atteinte

était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?

3.

Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par l’article

10 de la Convention, d’une discrimination fondée sur l’origine ethnique et la langue, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 10

?

Le Gouvernement est invité à transmettre une copie intégrale du dossier de l’affaire concernant le licenciement du requérant, ayant pris fin par l’arrêt de la cour d’appel d’Alba Iulia du 11 février 2008.