KOVACS v. ROMANIA
KOVACS v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Secțiunea a treia Cerere nr. 36788/08 Lehel Istvan KOVACS împotriva României introdusă la 20 iulie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Lehel Istvan Kovacs, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în Sacelle. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Varga, avocat din Budapesta. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 decembrie 2006, reclamantul a fost concediat din funcția sa de maestru de conferințe în secția maghiară a Facultății de Matematică și de Informații a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca pentru eroare disciplinară, fiind acuzat de susținerea publică a colegului său, Peter Bela Hantz în aceste acțiuni d mai 2006 instala panouri de semnalizare în Ungaria în clădirile Universității.
Decizia de concediere a fost fondată pe un raport al comisiei disciplinare din 4 decembrie 2006 și pe o decizie a Senatului Universității din 20 decembrie 2006 și astfel a fost formulată în părțile sale relevante. Chiar dacă, la 22 noiembrie 2006, nu a participat direct la instalarea panourilor de semnalizare în maghiară pe pereții clădirilor aparținând Universității Babeș-Bolyai, domnul Kovacs Lehel Istvan este asociat în mod public cu strategia și acțiunile colegului său și ale autorului acestor acțiuni, maestrul conferințelor Dr.
Hantz Peter Béla, încurajând instalarea panourilor de către acesta și susținând-o fără echivoc prin prezența sa la manifestările publice și prin campania de presă pe care o organizase la data evenimentelor din 22 noiembrie 2006. Kovacs Lehel a pus în aplicare în mod public mai întâi la: Universitatea, în calitate de angajator, să acționeze într-un anumit sens, fără niciun drept sau legitimitate în acest scop, și totuși știind (cauza deja informat) că Acest comportament public este considerat sabotor și provocator deoarece creează în mod natural o presiune nedreaptă asupra conducerii universității și asupra comunității academice, în general, ale căror preocupări obișnuite au fost deturnate de aceste provocări publice.
Prin urmare, comisia disciplinară desemnată de Senatul Universității la reuniunea din 27 noiembrie 2006 a considerat că dl Kovacs Lehel Istvan poartă același grad de vinovăție ca și colegul său, fiind asociatul său, co-organizator și coautor intelectual al evenimentelor care au avut loc la 22 noiembrie 2006. În plus, angajatul a încălcat obligația de loialitate față de angajatorul său, făcând publice, într-un mod nedrept, neloial și dăunător, informații false despre Universitatea și colegii săi profesori, împingând în permanență la distanță și la separarea etnică în cadrul Universității.
L a declarat public, la nivel național și internațional, că multiculturalismul în cadrul Universității Babeș-Bolyai ar fi o minciună, că studiile nu au fost desfășurate în maghiară, în timp ce în realitate, posibilitatea oferită etnicelor maghiare de a studia în întregime în limba maghiară, în stadiul de licență, masterat și doctorat, în peste 50 de domenii, este capabilă să exprime pe deplin multiculturalismul Universității. Kovacs Lehel încurajează, în colaborare cu maestrul de conferințe Hantz Peter, acțiuni care au afectat grav activitatea, la nivel național și internațional, precum și prestigiul universității, la nivel național și internațional. Activitatea de laat este în mod evident contrară intereselor legitime ale Universității, strategia separatistă și care aduce prejudicii față de Universitatea care nu mai poate justifica menținerea raporturilor de muncă, conflictul de interese cu angajatorul fiind incompatibil cu natura unor astfel de relații.
(...) În cazul în care o persoană fizică nu este prezentată la tribunal pentru a lua cunoștință de actele de punere în aplicare, pentru a depune probe și pentru a depune dovezi cu privire la faptele săvârșite și calificate drept abateri disciplinare, aceaceasta a fost invitată în scris, în termenul legal. La 19 ianuarie 2007, reclamantul sesizează tribunalul departamental din Cluj cu privire la o acțiune în anulare a deciziei de concediere, solicitând reintegrarea sa în funcția sa. 2006 că, în cazul refuzului său de a instala panouri bi- sau trilingve în cadrul Universității, în conformitate cu decizia adoptată în acest sens de Consiliul Administrației, în octombrie 2005, și cu politica multilingvismului și multiculturalismului afișată de Universitate, el și colegul său, Hantz Peter, ar instala aceste panouri pe cheltuiala lor.
Cu toate acestea, el nu a participat la instalarea panourilor la 22 noiembrie 2006, data la care a participat la o reuniune a profesorilor. Reclamantul a precizat, de asemenea, că concedierea sa fusese decisă în cadrul unei reuniuni a Senatului Universității din 27 noiembrie 2006, în care nu cunoștea regulile de procedură. De asemenea, el denunța mai multe nereguli ale convorbirii transmise în vederea audierii sale de către comisia de judecată. În cele din urmă, el a subliniat că, prin concedierea sa, Universitatea și-a încălcat drepturile la libertatea de conștiință și la libertatea de exprimare, astfel cum sunt garantate prin articolele 29 și 30 din Constituție și Carta Universității. Prin hotărârea din 23 aprilie 2007, tribunalul departamental din Cluj a respins acțiunea reclamantului.
La 27 noiembrie 2006, Senatul Universității a numit o comisie pentru faptele reclamantului. În aceeași zi, reclamantul a fost chemat să se prezinte în fața comisiei menționate anterior la 30 noiembrie 2006, în vederea unei audieri. Cu toate acestea, reclamanta nu a fost prezentă în această privință. L mai târziu, Universitatea a decis concedierea reclamantului în conformitate cu căile legale, și anume, codul muncii. Instanța nu a făcut nicio mențiune cu privire la afirmația reclamantului privind necunoașterea libertății sale de conștiință și a libertății sale de exprimare. Această hotărâre a fost confirmată, la recursul reclamantului, printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din 11 februarie 2008 al Alba Iulia, în temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii privind concedierea sa și, în special, de lipsa tribunalelor de a examina motivul său privind necunoașterea libertății sale de exprimare.
2. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că concedierea sa de către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ca urmare a sprijinului său față de instalarea mai multor panouri în maghiară și-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Invocând art. 14 din Convenție, singur și combinat cu art. 10, precum și art. 1 alineatul (2) din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul consideră că concedierea sa a fost, de asemenea, decisă din motive lingvistice și etnice. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I S P O Ă R Ț I Ț I Ț I Ă R Ț I Ț I Ă R Ț II CU privire la drepturile cu caracter civil ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție În special, motivele invocate de reclamant au fost examinate în mod corespunzător de către instanțe în sensul jurisprudenței Curții S-a adus atingere libertății de exprimare a reclamantului, în sensul art. 1 din Convenție?
În lai, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) A fost reclamantul victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin art. 10 din Convenție, a discriminării pe motive de origine etnică și limbă, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 10 Guvernul este invitat să transmită o copie completă a dosarului cauzei din 11 februarie 2008 privind concedierea reclamantului, care a încetat prin hotărârea din 11 februarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.