Aurelian Oprea împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1943 și locuiește în București. În momentul respectiv, reclamantul a fost membru al personalului de predare, ca profesor asociat („conferitor universitar”), al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (denumit în continuare „Universitatea”), care este o universitate de stat. Între 2002 și 2005, reclamantul a prezentat multe cereri autorităților educaționale ale Universității și Ministerului Educației pentru crearea unui post de profesor deplin în departamentul său. El a susținut că îndeplinește toate criteriile profesionale necesare pentru ocuparea unui astfel de poziție. La 23 martie 2005, rectorul a informat reclamantul că, din motive financiare și alte obiective, nu s-a putut crea o nouă poziție de profesor.

Reclamantul a fost, de asemenea, membru al unei organizații fără scop lucrativ numită Asociația Europeană a Staffului Universitar din România („Asociația”). Obiectivul său general a fost de a opri degradarea standardelor educaționale și de cercetare prin dezvăluirea abuzurilor, a actelor ilegale și a corupției în domeniul educației. La 8 martie 2005, un jurnalist, S.A., a avut un articol publicat în ziarul Română liberă intitulat „Corupție la nivel universitar”. Articolul a afirmat că furtul intelectual și plagiatul au fost remarcate la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară. Jurnalistul a declarat în acest sens că O.A.A. au publicat o carte, care este în mare parte (80%) o copie a unei alte cărți.

Totuși, ea a beneficiat de statutul de profesor universitar sub protecția vicerectorului, profesorul N.C.I., care a fost, de asemenea, referentul științific al cărții. 10. La 7 iunie 2005, S.A. a avut un alt articol publicat în același ziar, intitulat “University profesor ostracizat pentru că a denunțat corupția universității”. Articolul se referă la solicitant, care, după ce a remarcat că divulgarea sa despre plagiatul O.A.A. către decan și rectorul universității nu au fost urmărite de nici o măsură, a informat presa. În loc să beneficieze de protecția prevăzută de Legea nr. 571/2004 pentru angajații care au dezvăluit încălcarea legii în cadrul autorităților publice și instituțiilor, reclamantul a fost invitat la o reuniune organizată de rector la 14 martie 2005 și a întrebat de ce a informat presa.

La 19 aprilie 2005, a fost organizată o altă reuniune de vicerector și decanul profesorului solicitant. Cu pretextul de redistribuire a spațiului profesorului, ei au depășit laboratorul utilizat de reclamant pentru cercetare și activități practice cu studenții săi. 11. La 3 august 2005, Asociația a organizat o conferință de presă a căror subiect principal a fost corupția la nivel universitar. Au fost prezentate șapte cazuri de presupusă corupție. În timp ce alți membri ai Asociației se referă la corupția existentă în alte universități, reclamantul, în calitate de secretar general al Asociației, a pronunțat un discurs despre corupție în propria sa universitate. El s-a referit la cazurile O.A.A., un coleg, și a vicerectorului, N.C.I.

Prima a publicat o carte numită The Chimical of Wine, care, potrivit lui, era în principal (80%) o copie a unei alte cărți, Oenology, publicată în 1994 de un alt autor. Reclamantul a menționat, de asemenea, că cartea a fost scrisă sub supravegherea directă și îndrumarea N.C.I, care a scris un prefață eulogică în carte. 12. Reclamantul a criticat modul în care N.C.I. a gestionat programul AGRAL privind finanțarea publică a posturilor de cercetare științifică; el a susținut că N.C.I. au oferit finanțare doar la posturile din care el ar putea face câștiguri personale. 13. De asemenea, reclamantul a declarat că N.C.I. beneficiază de un regim preferențial din cauza trecutului său în calitate de fost secretar al Partidului Comunist român.

Potrivit reclamantului, N.C.I. ocupau prea multe poziții pentru a le putea face față în mod corespunzător: profesor la mai multe universități; director adjunct al Universitatei de Științe Agronomice și Medicină Veterinară; președinte al Biroului Național de Vin și Viene; și director al programului AGRAL pentru finanțarea publică a stațiilor de cercetare. El a fost, de asemenea, șeful Departamentului de Viticultură și Oenologie. 14. De asemenea, reclamantul a declarat că N.C.I. a fost implicat în sabotarea cercetării științifice și în departamentul Viticultură și Oenologie condus de N.C.I. a existat o organizație de tip mafie („încregătură de tip mafieot”). 15. Majoritatea acestor declarații au fost repetate într-un articol intitulat „Profesor la Universitatea Pitești acuzat de corupție” publicat în ziarul săptămânal Impact în Argeș din 26-30 septembrie 2005. 16. La 10 noiembrie 2005 N.C.I.

a depus o plângere criminală și civilă comună împotriva reclamantului de difamare. El susține că ziarul Impact în Argeș a publicat un articol care conține opiniile reclamantului exprimate la o conferință de presă la 3 august 2005. 17. Reclamantul a adus dovezi documentare largi în fața Curții de District din București. El a prezentat certificate de la diferite universități la care N.C.I. au predat, statutul Asociației, diferite documente referitoare la programul AGRAL, inclusiv compoziția gestionării programului, și câteva scrisori emise de stația de cercetare Odobești la care O.A.A. a efectuat activitatea de cercetare. El a prezentat, de asemenea, mai multe articole de ziar care conțin critici la N.C.I.

și O.A.A. 18. N.C.I. a formulat o declarație în fața instanței la 13 februarie 2006. El a recunoscut că ocupa cumulativ pozițiile de vicerector al Universității, președintele Biroului Național de Vin și Viene și director al programului AGRAL pentru finanțarea publică a posturilor de cercetare. El a declarat, de asemenea, că chiar înainte de conferința de presă, reclamantul a făcut declarații difamatorii despre el în scrisorile adresate rectorului universității, decanului Facultății de Enologie și Ministerului Educației. 19. La 13 martie 2006, instanța a auzit ca martor în numele reclamantului S.A., unul dintre jurnaliștii care au scris articole despre presupusa corupție în Universitate (a se vedea punctele 9 și 10 de mai sus).

El a declarat că a participat la conferința de presă din 3 august 2005. În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia N.C.I. este responsabil pentru modul incorect în care banii publici au fost alocați pentru cercetare științifică, jurnalistul a subliniat că pe baza documentelor pe care le-a văzut în această ocazie, cum ar fi alunecările salariale și rapoartele, este clar pentru el că tratamentul discriminatoriu a fost aplicat cercetătorilor care lucrează pentru stațiile de cercetare și pentru Universitate. Plățile foarte ridicate primite de anumite membri ai personalului universitar au convins reclamantul că numai posturile de cercetare care au acceptat personalul de predare convenit de reclamant au obținut finanțare publică.

Jurnalistul a menționat, de asemenea, faptul că reclamantul ocupă mai multe poziții de predare în diferite universități. În sfârșit, jurnalistul a declarat că își bazase articolele despre Universitate nu numai pe materialele prezentate de Asociație, ci și pe documente din alte surse, pe care nu le putea dezvălui. 20. Prin hotărârea din 17 aprilie 2006, Curtea de district București a respins plângerea penală. Acesta a susținut că, chiar dacă reclamantul nu a putut dovedi veracitatea declarațiilor sale, un element al crimei de difamare a fost lipsă, și anume o intenție de a deteriora reputația N.C.I. De asemenea, Comisia a susținut că reclamantul, convins de exactitatea declarațiilor sale, a avut intenția de a prezenta doar un caz de corupție la nivel universitar.

Cea mai relevantă parte a hotărârii a fost citită după cum urmează: „În cazul instantaneu, acuzatul nu a dovedit exactitatea declarațiilor sale, în ciuda faptului că, la 13 februarie 2006, instanța (considerând că moralitatea și legalitatea sistemului de educație la nivel universitar este evident un subiect de interes public și interesul de a informa opinie publică și autoritățile este serios și legitim în conformitate cu art. 207 din Codul Penal și jurisprudența Curții – cazul Castells v. Spania și cazul Colombani v. Franța) a admis toate dovezile propuse în numele său… În plus, documentele depuse de inculpat (de exemplu, prefața cărții semnate de partea vătămată (N.C.I.), copiile copertelor cărții de The Chimical of Wine și de Original Oenology, capitole din cele două cărți) nu dovedesc că partidul rănit a încurajat plagiat.

Unele asemănări în forma și conținutul celor două lucrări care ar putea fi remarcate prin citirea în paralel anumitor capitole nu pot duce la concluzia că partea vătămată a fost responsabilă pentru a nu denunța plagiat. O astfel de concluzie ar însemna că partidul rănit știa perfect bine cartea publicată anterior și că el a făcut o analiză comparativă a ambelor lucrări, menționând unele inconstanțe pe care le-a ignorat ... Cu toate acestea, rolul acestui prefață (și al oricărui prefață în general) este de a exprima un punct de vedere despre o lucrări ... și nu reprezintă o opinie obiectivă și critică.” ... „În plus, acuzatul nu a dovedit că partidul rănit a șantajat stațiile de cercetare...

Documentele prezentate de către inculpat (copiile de lichidare a salariului din martie 2005 eliberate de secția de cercetare Odobești, înregistrările salariilor plătite de aceeași secție de cercetare către mai mulți colaboratori și raportul unei evaluări efectuate la secția de cercetare de către o autoritate a ministrului agriculturii la 20 iulie 2005) nu au putut duce la concluzia că partidul rănit a șantajat postul de cercetare Odobești”… „În plus, acuzațiile inculpatului potrivit căreia partea vătămată a obținut profit nemeritat prin ocuparea ilegală a mai multor poziții nu s-au dovedit a fi adevărate, deoarece partea vătămată a recunoscut că are mai multe surse de venit prin ocuparea legală a mai multor birouri publice.

În ceea ce privește afirmația inculpatului cu privire la sabotarea de către partea vătămată a cercetării științifice prin dăunarea diferitelor tipuri de hibrizi și apoi vânzarea serei în care inculpatul a efectuat cercetări nu a fost dovezile aduse. În minutul („proces-verbal”) semnat de Facultatea Horticulturii și de o companie privată a dovedit că aceasta din urmă a închiriat o clădire și sera adiacente, în care nu au fost cultivate plante; în plus, minutul nu a fost semnat de partea vătămată.

În aceste circumstanțe, după examinarea tuturor dovezilor, nu se poate concluziona că acuzatul a dovedit, dincolo de orice îndoieli rezonabile, că aspectele declarate de el sunt adevărate.” 21. În ceea ce privește intenția reclamantului de a comite difamarea, instanța de primă instanță a declarat următoarele: „Curtea constată că declarațiile acuzate au fost făcute în contextul unei conferințe de presă organizate de Asociația Europeană a Statului Universitar (di care acuzatul este secretar general), care a fost principalul subiect de corupție și acte ilegale comise la nivel universitar, fiind bine știut că principalul obiect al Asociației este monitorizarea și divulgarea neregulilor în sistemul academic.

Chiar dacă discursul inculpatului a fost șocant și exagerat, ar trebui considerat ca parte dintr-un subiect de interes public – și anume corupția dintre personalul de predare universitar – și reforma legislativă și morală a sistemului de predare, un obiectiv dorit de întreaga societate. Trebuie remarcat că, înainte de conferința de presă din 3 august 2005, ziarul Română Liberă a publicat un articol privind plagiarea chimiei vinurilor, iar Asociația a elaborat un raport privind situația predarii în România. Raportul a denunțat faptul că profesorii de universitate au fost învățați simultan la mai multe universități („cu normă întreagă”) și că profesorii, vinovați de plagiat și de fraudă științifică, au fost menținuți în pozițiile lor la universități (un raport care ar fi trebuit cunoscut de inculpat în calitate de secretar general al Asociației).

Aceste aspecte dovedesc că subiectul a fost publicat și dezbătut anterior într-un context public. În același timp, un alt aspect important este faptul că, la conferință, inculpatul a prezentat mai multe documente, cum ar fi: fișe de timp („fișe de pontaj”), rapoarte, prefața scrisă de partea vătămată pentru chimica vinului și copii ale presupusei cărți plagiate ..., documente pe care pârâtul le-a considerat ca dovezi ale presupuselor acte. În ciuda faptului că aceste documente nu au dovedit direct că partea vătămată a comis actele de care a fost acuzată, acestea au constituit baza convingerii intime ale inculpatei că primele sunt vinovate de comiterea anumitor nereguli.

În acest context, chiar dacă este evident că onoarea și reputația părții vătămate au fost afectate în mod obiectiv, instanța consideră că această situație a fost rezultatul discursului și nu un obiectiv în sine, deoarece vorbitorul și-a exprimat punctul de vedere în calitatea de membru al Asociației și nu ca persoană privată, cu intenția de a contribui la informarea asupra unui subiect de interes public extrem, al corupției la nivel universitar, cunoscut deja de presă. În consecință, instanța consideră că acuzatul nu a acționat cu intenția de a prejudicia gratuit reputația părții vătămate, ci cu convingerea că a dezvăluit un caz de corupție.” 22. Curtea a autorizat parțial plângerea civilă, ordonând reclamantului să plătească compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 3.000 de lei români (RON) (aproximativ 860 euro (EUR).

Acesta a susținut că, în temeiul dreptului civil aplicabil, reclamantul ar putea fi responsabil pentru cel mai mic nivel de vină. Prin urmare, reclamantul a fost ordonat să plătească compensații N.C.I. pentru modul în care a adus la atenția jurnaliștilor informațiile referitoare la activitatea sa profesională. pasajele relevante ale deciziei se citesc după cum urmează: „Facultatea în care inculpatul a adus aceste informații la atenția jurnaliștilor, fără dovezi clare, i-a convins că faptele prezentate au fost plauzibile (a se vedea în acest sens declarațiile martorilor S.A., precum și articolele publicate în ziarele Impact de Iași și Fortune). Prin urmare, prezentarea informațiilor superficiale, cu un grad ridicat de sugestibilitate, constituie un act ilicit…

În ceea ce privește răspunderea inculpatului, trebuie subliniat faptul că concluzia instanței cu privire la buna credință a inculpatului are relevanță numai în legătură cu plângerea penală, având în vedere faptul că, pentru a stabili răspunderea civilă, este suficient pentru instanța de judecată să găsească cel mai mic nivel de vină. Este adevărat că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, persoanele care acționează ca informatori pot împărtăși informații privind subiectele de interes public, chiar dacă sunt șocătoare și deranjante; totuși, acestea ar trebui să ia în considerare, de asemenea, protecția reputației altora, în conformitate cu art. 10 § 1 din Convenție (a se vedea Fressoz și Roire v. Franța [GC], nr. 29183/95, ECHR 1999I)” 23. S-au permis apele asupra punctelor de drept depuse de părți.

Prin decizia din 11 noiembrie 2006, județul București a respins plângerea penală, ca o consecință directă a unei modificări aduse Codului penal în ceea ce privește decriminalizarea difamării. Pleaca civilă a fost lăsată nerezolvată. 24. La 13 decembrie 2006, profesorul N.C.I. a introdus o acțiune civilă separată pentru compensare împotriva reclamantului în fața Tribunalului Civil de Primă Instanță din București. El a susținut că anumite remarci făcute de reclamant la 3 august 2005 și alte ocazii au constituit un atac asupra reputației sale. 25. Reclamantul a prezentat dovezi de testament și documentare în fața instanței pentru a demonstra exactitatea declarațiilor sale. El a adus copii ale cărților Chimica vinului și oenologie, și a subliniat paragrafele spuse a fost copiat de O.A.A.

El a propus, de asemenea, ca instanța să audă declarații de la persoanele care lucrează pentru o anumită stație de cercetare, pentru a dovedi că autorul cărții The Chimical of Wine, un “protegete” al N.C.I., a fost înregistrat ca angajat și a primit un salariu de la o stație de cercetare Odobești, care a beneficiat de finanțarea acordată de N.C.I., fără a se întoarce niciodată la locul de muncă acolo. El a încercat să demonstreze că, în ciuda faptului că în temeiul legii aplicabile, un profesor nu are dreptul de a preda la mai mult de două universități, N.C.I a fost profesor cel puțin trei universități. 26. La 2 aprilie 2007, Tribunalul Civil din București a permis acțiunea, iar suma de RON 20.000 a fost acordată C.N.I ca compensație pentru prejudiciu moral.

Aceasta a susținut că reclamantul este responsabil pentru modul în care a prezentat informațiile de mai sus cu privire la N.C.I. jurnaliștilor, care au fost convinși de exactitatea informațiilor sale și l-au publicat în ziare. Curtea a aprobat raționamentul Curții de District din București în hotărârea sa din 17 aprilie 2006 prin copiarea majorității paragrafelor din această ultimă hotărâre. Astfel, aceasta a ținut printre altele, că reclamantul nu a dovedit că N.C.I. au încurajat plagiatul prin scrierea prefață a cărții Chimica vinului ca rolul oricărui prefață este de a exprima un punct de vedere despre o lucrări și de a nu reprezenta o opinie critică. Curtea a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a demonstrat că N.C.I.

au obținut profit nemeritat prin ocuparea ilegală a mai multor poziții. Reclamantul a fost, de asemenea, ordonat să plătească cheltuielile legale ale N.C.I. 27. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. El a susținut că a prezentat suficiente dovezi pentru a dovedi exactitatea declarațiilor sale despre N.C.I. El a subliniat că instanța și-a transformat declarația că „în departamentul enologiei există o organizație de mafiotip („încregătură de tip mafiot”) în declarația că N.C.I. „este implicată într-o organizație de tip mafiei”. La 30 octombrie 2007, județul București a respins recursul, susținând hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a fost ordonat să plătească cheltuielile legale ale N.C.I.

28. La 20 martie 2008, Universitatea a emis o decizie prin care a ordonat confiscarea unei treimi din salariul lunar al reclamantului până la RON 27,877 (aproximativ 7 470), reprezentând compensarea pentru prejudiciu moral și cheltuielile juridice acordate N.C.I. de către tribunalele interne. 29. La o dată neespecificată, Asociația a depus o plângere penală împotriva O.A.A. Acuzarea ei de plagiat. La 20 martie 2007, biroul procurorului a atașat Curtea Județeanului București a hotărât să nu intenteze o procedură penală împotriva O.A.A. din cauza faptului că plângerea nu a fost depusă de partea agreată. Cu toate acestea, a remarcat că o parte semnificativă a celor două cărți, Chemica vinului și enologiei, a fost similară.

30. La 6 mai 2009, Asociația împreună cu autorul cărții Oenology a depus o altă plângere penală împotriva O.A.A. Au acuzat, de asemenea, N.C.I. de a fi complice al plagiatului O.A.A. în calitatea sa de coordonator științific al cărții. La 17 noiembrie 2010, biroul procurorului atașat Curții de județul București a întrerupt ancheta din motivele că termenul legal pentru urmărirea infracțiunii de plagiat a expirat. 31. La 3 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere împotriva deciziei universității de a reduce salariul său din aprilie și mai 2006 din cauza absenței sale nejustificate de la locul de muncă. El a susținut că măsura era ilegală ca scheme pentru înregistrarea prezenței la locul de muncă nu a fost introdusă la Universitate până în iunie 2006. În plus, el a adunat dovezi conform cărora a fost la muncă în zilele în cauză.

Printre alte aspecte, el a subliniat că motivul real pentru a-l sancționa a fost conflictul său cu conducerea universității pentru că a făcut public faptul că rectorul adjunct a încurajat plagiatul. 32. Prin decizia din 26 martie 2007, Curtea județului București – Departamentul de litigii de muncă – a permis plângerea reclamantului și a ordonat Universității să-i plătească sumele retrase din salariile sale din aprilie și mai 2006. Curtea a susținut că, în temeiul articolului 287 din Codul muncii, sarcina probei este angajatorului reclamantului, dar că nu a putut să prezinte documente juridice care ar putea dovedi absența nejustificată a reclamantului la locul de muncă. 33. La 19 iunie 2006, Universitatea a emis o decizie prin care a aplicat o sancțiune disciplinară reclamantului care constă în suspendarea, pentru o perioadă de doi ani, a dreptului său de a solicita o poziție de predare mai mare, de a obține un grad de predare sau de a lua o poziție de conducere.

Motivele sancțiunii au fost următoarele: (i) absențe nejustificate din mai multe clase și activități de predare; (ii) nerespectarea curriculumului de predare; (iii) disprețuire și ignoranță a deciziilor luate de conducerea profesorilor și a departamentului cu privire la clearance-ul unui spațiu atribuit pentru crearea unui laborator de cercetare. 34. Reclamantul a contestat decizia în fața Curții Județeanului București. 35. La 25 mai 2007, instanța județului a remarcat că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, deoarece Universitatea a decis să își revoce decizia din 19 iunie 2006.

5. The applicant was born in 1943 and lives in Bucharest. 6. At the relevant time the applicant was a member of the teaching staff, as associate professor (“conferențiar universitar”), of the University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine (hereafter “the University”), which is a State university. 7. Between 2002 and 2005 the applicant submitted many requests to the education authorities of the University and the Ministry of Education for the creation of a position of full professor in his department. He claimed that he met all the required professional criteria for occupying such a position. On 23 March 2005 the rector informed the applicant that for financial and other objective reasons, a new professor position could not be created.

8. The applicant was also a member of a non-profit organisation called the European Association of University Teaching Staff in Romania (“the Association”). Its general aim was to stop the degradation of education and research standards by making known the abuses, unlawful acts and corruption in education. 9. On 8 March 2005, a journalist, S.A., had an article published in the newspaper România liberă entitled “Corruption at university level”. The article stated that intellectual theft and plagiarism had been noted at the University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine. The journalist stated in this connection that O.A.A. had published a book, which was mostly (80%) a copy of another book.

She nonetheless enjoyed the status of university lecturer under the protection of the deputy rector, Professor N.C.I., who was also the scientific referent of the book. 10. On 7 June 2005 S.A. had another article published in the same newspaper, entitled “University lecturer ostracised because he denounced university corruption”. The article referred to the applicant, who, having noted that his disclosure about O.A.A.’s plagiarism to the dean and the rector of the University had not been followed up by any measures, had informed the press. Instead of benefiting from the protection provided by Law no. 571/2004 for employees who revealed infringements of the law within public authorities and institutions, the applicant had been invited to a meeting organised by the rector on 14 March 2005 and asked why he had informed the press.

On 19 April 2005 another meeting was organised by the deputy rector and the dean of the applicant’s faculty. On the pretext of redistribution of the faculty’s space, they cleared the laboratory used by the applicant for research and practical activities with his students. 11. On 3 August 2005 the Association organised a press conference the main topic of which was corruption at university level. Seven cases of alleged corruption were presented. While other members of the Association referred to the corruption existent in other universities, the applicant, in his capacity as secretary-general of the Association, delivered a speech about corruption in his own university. He referred to the cases of O.A.A., a colleague, and of the deputy rector, N.C.I.

The former had published a book called The Chemistry of Wine that according to him was mostly (80%) a copy of another book, Oenology, published in 1994 by another author. The applicant also mentioned that the book had been written under the direct supervision and guidance of N.C.I, who had written a eulogistic foreword to the book. 12. The applicant criticised the way in which N.C.I. had managed the AGRAL programme concerning public funding of scientific research stations; he alleged that N.C.I. had offered funding only to stations from which he could make personal gains. 13. The applicant also stated that N.C.I. was benefiting from a preferential regime because of his past as former secretary of the Romanian Communist Party.

According to the applicant, N.C.I. was occupying too many positions to be able to handle them properly: professor at several different universities; deputy rector of the University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine; president of the National Office of Wine and Vineyards; and director of the AGRAL programme for public funding of research stations. He was also the head of the Department of Viticulture and Oenology. 14. The applicant also stated that N.C.I. was involved in sabotaging scientific research and that in the department of Viticulture and Oenology led by N.C.I. there was a mafia-type organisation (“încregătură de tip mafiot”). 15. Most of those statements were repeated in an article entitled “Professor at Pitești University accused of corruption” published in the weekly newspaper Impact în Argeș of 26-30 September 2005. 16. On 10 November 2005 N.C.I.

lodged a joint criminal and civil complaint against the applicant for defamation. He claimed that the newspaper Impact în Argeș had published an article containing the applicant’s views expressed at a press conference on 3 August 2005. 17. The applicant adduced extensive documentary evidence before the Bucharest District Court. He submitted certificates from different universities at which N.C.I. had taught, the statute of the Association, different documents concerning the AGRAL programme, including the composition of the management of the programme, and a few letters issued by the Odobești research station at which O.A.A had performed research activity. He also submitted several newspaper articles containing criticism of N.C.I.

and O.A.A. 18. N.C.I. gave a statement before the court on 13 February 2006. He acknowledged that he was cumulatively occupying the positions of deputy rector of the University, president of the National Office of Wine and Vineyards and director of the AGRAL programme for public funding of research stations. He also stated that even before the press conference the applicant had made defamatory statements about him in letters addressed to the rector of the University, the dean of the Faculty of Oenology and the Ministry of Education. 19. On 13 March 2006 the court heard as a witness on behalf of the applicant S.A., one of the journalists who had written articles about the alleged corruption in the University (see paragraphs 9 and 10 above).

He stated that he had attended the press conference of 3 August 2005. As regards the applicant’s allegation that N.C.I. was responsible for the incorrect manner in which public money had been allocated for scientific research, the journalist pointed out that on the basis of the documents he had seen on that occasion, such as salary slips and reports, it was clear to him that discriminatory treatment had been applied to the researchers working for the research stations and the University. The very high payments received by certain members of the University staff had convinced the applicant that only research stations which had accepted the teaching staff agreed by the plaintiff obtained public funding.

The journalist also referred to the fact that the plaintiff was occupying several teaching positions at different universities. Lastly, the journalist stated that he had based his articles about the University not only on the material presented by the Association but also on documents from other sources, which he could not reveal. 20. By a judgment of 17 April 2006, the Bucharest District Court dismissed the criminal complaint. It held that even though the applicant could not prove the veracity of his statements, one element of the crime of defamation was missing, namely an intent to damage the reputation of N.C.I. It also held that the applicant, convinced by the accuracy of his statements, had only intended to present a case of corruption at university level.

The most relevant part of the judgment read as follows: “In the instant case, the defendant did not prove the accuracy of his statements despite the fact that on 13 February 2006 the court (taking into account that the morality and legality of the education system at university level is obviously a topic of public interest, and the interest of informing the public opinion and the authorities is serious and legitimate in accordance with Article 207 of the Criminal Code and the Court’s case-law – the case of Castells v. Spain and the case of Colombani v. France) had admitted all the evidence proposed on his behalf… Moreover, the documents submitted by the defendant (namely, the foreword of the book signed by the injured party (N.C.I.), copies of the book covers of The Chemistry of Wine and of the original Oenology, chapters from the two books) do not prove that the injured party encouraged plagiarism.

Some resemblance in the form and contents of the two works that could be noted by reading in parallel certain chapters cannot lead to the conclusion that the injured party was liable for not denouncing plagiarism.

Such a conclusion would mean that the injured party knew perfectly well the previously published book and that he had made a comparative analysis of both works, noting some inconsistencies which he ignored ... However, the role of that foreword (and of any foreword in general) is to express a point of view about a work ... and does not represent an objective and critical opinion.” ... “Moreover, the defendant did not prove that the injured party had blackmailed the research stations ... The documents submitted by the defendant (copies of the pay slips of March 2005 issued by the Odobești research station, the records of the salaries paid by the same research station to several collaborators, and the report of an assessment performed at the research station by an authority of the Agriculture Minister on 20 July 2005) could not lead to the conclusion that the injured party had blackmailed the Odobești research station”…

“In addition, the defendant’s allegations that the injured party obtained undeserved profit by unlawfully occupying several positions have not been proved to be true, as the injured party acknowledged that he had several sources of income by lawfully occupying several public offices. As regards the defendant’s allegation about the sabotaging by the injured party of scientific research by damaging different types of hybrids and then selling the greenhouse in which the defendant carried out research was not proved by the adduced evidence. The minute (“proces-verbal”) signed by the Faculty of Horticulture and a private company proved that the latter rented a building and the adjacent greenhouse, in which no plants were cultivated; moreover the minute was not signed by the injured party.

Under these circumstances, after the examination of all evidence, it cannot be concluded that the defendant has proved, beyond any reasonable doubt, that the aspects stated by him are true.” 21. As regards the applicant’s intent to commit defamation, the firstinstance court stated the following: “The court notes that the defendant’s statements were made in the context of a press conference organised by the European Association of University Teaching Staff (of which the defendant is secretary-general), the main topic of which was the corruption and unlawful acts committed at university level, it being well known that the main object of the Association is the monitoring and disclosure of irregularities in the academic system.

Even though the defendant’s speech was shocking and exaggerated, it should be regarded as part of a topic of public interest – namely, corruption among university teaching staff – and the legislative and moral reform of the teaching system, an objective desired by the whole of society. It should be noted that before the press conference of 3 August 2005, the newspaper România Liberă had published an article concerning the plagiarism of The Chemistry of Wine, and the Association had drafted a report concerning the situation of teaching in Romania. The report denounced the fact that university teachers were simultaneously teaching at several universities (“cu normă întreagă”) and that teachers, guilty of plagiarism and scientific fraud, were maintained in their positions at universities (a report that should have been known by the defendant in his capacity as secretary-general of the Association).

These aspects prove that the topic had been previously published and debated in a public context. At the same time, another important aspect is the fact that at the conference the defendant submitted several documents, such as: time sheets (“fișe de pontaj”), reports, the foreword written by the injured party for The Chemistry of Wine and copies of the alleged plagiarised book ..., documents which the defendant considered as evidence of the alleged acts. Notwithstanding that these documents did not directly prove that the injured party had committed the acts of which he had been accused, they formed the basis of the defendant’s intimate conviction that the former was guilty of committing certain irregularities.

In this context, even though it is obvious that the honour and reputation of the injured party were objectively harmed, the court considers that this situation was the result of the speech and not an aim in itself, since the speaker had expressed his viewpoint in his capacity as a member of the Association and not as a private person, with the intention of contributing to informing on a topic of extreme public interest, that of corruption at university level, which had already been known by the press. Consequently, the court considers that the defendant did not act with intent to gratuitously harm the injured party’s reputation, but with the conviction that he was revealing a corruption case.” 22. The court partially allowed the civil complaint, ordering the applicant to pay compensation for non-pecuniary damage amounting to 3,000 Romanian lei (RON) (approximately 860 euros (EUR)).

It held that under the applicable civil law the applicant could be held liable for even the slightest level of fault. Therefore, the applicant was ordered to pay compensation to N.C.I. for the way he had brought to the attention of journalists the information regarding his professional activity. The relevant passages of the decision read as follows: “The way in which the defendant brought this information to the journalists’ attention, without clear evidence, convinced them that the presented facts were plausible (see in this respect the statements of witness S.A., as well as the articles published in the daily newspapers Impact de Iași and Fortune). Consequently, the presentation of superficial information, with a high degree of suggestibility, constitutes an illicit act…

As regards the defendant’s liability, it must be emphasised that the court’s finding concerning the defendant’s good faith has relevance only in connection with the criminal complaint, given the fact that in order to establish civil liability it is enough for the court to find the slightest level of fault. It is true that according to the ECHR’s case-law, persons acting as whistleblowers can share information concerning topics of public interest, even if shocking and disturbing; however, they should also take into account the protection of the reputation of others, as provided for by Article 10 § 1 of the Convention (see Fressoz and Roire v. France [GC], no. 29183/95, ECHR 1999I).” 23. Appeals on points of law lodged by the parties were allowed.

By a decision delivered on 11 November 2006 the Bucharest County Court dismissed the criminal complaint, as a direct consequence of an amendment made to the Criminal Code regarding the decriminalisation of defamation. The civil complaint was left unresolved. 24. On 13 December 2006 Professor N.C.I., brought a separate civil action for compensation against the applicant before the Bucharest Civil Court of First Instance. He claimed that certain remarks made by the applicant on 3 August 2005 and other occasions had constituted an attack on his reputation. 25. The applicant produced extensive testimonial and documentary evidence before the court in order to demonstrate the accuracy of his statements.

He adduced copies of the books The Chemistry of Wine and Oenology, and underlined the paragraphs he said had been copied by O.A.A. He also proposed that the court hear statements from individuals working for a certain research station in order to prove that the author of the book The Chemistry of Wine, a “protégée” of N.C.I., was registered as an employee and received a salary from the Odobești research station, which benefited from funding granted by N.C.I., without ever turning up to work there. He tried to prove that despite the fact that under the applicable law, a professor does not have the right to teach at more than two universities, N.C.I was a professor at at least three universities.

26. On 2 April 2007 the Bucharest Civil Court of First Instance allowed the action and the sum of RON 20,000 was awarded to N.C.I as compensation for non-pecuniary damage. It held that the applicant was liable for the way in which he had presented the above information concerning N.C.I. to journalists, who were convinced of the accuracy of his information and had published it in newspapers. The court endorsed the reasoning of the Bucharest District Court in its judgment of 17 April 2006 by copying most of the paragraphs from the latter judgment. Thus, it held among other things, that the applicant had not proved that N.C.I. had encouraged plagiarism by writing the foreword for the book The Chemistry of Wine as the role of any foreword is to express a point of view about a work and not to represent a critical opinion.

The court also held that the applicant had not proved that N.C.I. had obtained undeserved profit by unlawfully occupying several positions. The applicant was also ordered to pay N.C.I.’s legal expenses. 27. The applicant lodged an appeal on points of law against that judgment. He claimed that he had submitted enough evidence to prove the accuracy of his statements about N.C.I. He pointed out that the court had turned his statement that “in the department of oenology there is a mafiatype organisation (“încregătură de tip mafiot”) into the statement that N.C.I. “is involved in a mafia-type organisation”. On 30 October 2007 the Bucharest County Court dismissed the appeal, upholding the judgment of the firstinstance court.

The applicant was ordered to pay the N.C.I.’s legal expenses. 28. On 20 March 2008 the University issued a decision by which it ordered the seizure of one third of the applicant’s monthly salary up to RON 27,877 (approximately EUR 7,470), representing compensation for non-pecuniary damage and the legal expenses awarded to N.C.I. by the domestic courts. 29. On an unspecified date the Association lodged a criminal complaint against O.A.A. accusing her of plagiarism. On 20 March 2007 the prosecutor’s office attached to the Bucharest County Court decided not to institute criminal proceedings against O.A.A. on the grounds that the complaint had not been lodged by the aggrieved party. It noted, however, that a significant part of the two books, The Chemistry of Wine and Oenology, was similar.

30. On 6 May 2009 the Association together with the author of the book Oenology lodged another criminal complaint against O.A.A. They also accused N.C.I. of being an accomplice to O.A.A.’s plagiarism in his capacity as scientific coordinator of the book. On 17 November 2010 the prosecutor’s office attached to Bucharest County Court discontinued the investigation on the grounds that the statutory time-limit for prosecuting the offence of plagiarism had expired. 31. On 3 October 2006 the applicant lodged a complaint against the University’s decision to decrease his salary of April and May 2006 on account of his unjustified absence from work. He claimed that the measure was illegal as timesheets for registering presence at work had not been introduced at the University until June 2006. Moreover, he adduced evidence according to which he had been at work on the days in question.

Among other aspects, he pointed out that the actual reason for sanctioning him was his conflict with the management of the University because he had made public that the deputy rector had encouraged plagiarism. 32. By a decision of 26 March 2007 the Bucharest County Court – Department of Labour Litigation – allowed the applicant’s complaint and ordered the University to pay him the amounts withdrawn from his salaries of April and May 2006. The court held that under Article 287 of the Labour Code the burden of proof lay with the applicant’s employer but that it had been unable to produce any legal documents which could prove the applicant’s unjustified absence from work. 33. On 19 June 2006 the University issued a decision by which it applied a disciplinary sanction to the applicant consisting in the suspension, for a period of two years, of his right to apply for a higher teaching position, to obtain a teaching degree or take up a management position.

The reasons for the sanction were the following: (i) unjustified absences from several classes and teaching activities; (ii) non-compliance with the teaching curriculum; and (iii) contempt and ignorance of the decisions taken by the management of the faculty and of the department concerning the clearance of a space assigned for setting up a research laboratory. 34. The applicant challenged the decision before the Bucharest County Court. 35. On 25 May 2007 the county court noted that the applicant’s action remained without object as the University had decided to revoke its decision of 19 June 2006.