CtEDO 19.01.2016 Auto

CASE OF AURELIAN OPREA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
19.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF AURELIAN OPREA v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1943 și locuiește în București. În momentul respectiv, reclamantul a fost membru al personalului de predare, ca profesor asociat („conferitor universitar”), al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (denumit în continuare „Universitatea”), care este o universitate de stat. Între 2002 și 2005, reclamantul a prezentat multe cereri autorităților educaționale ale Universității și Ministerului Educației pentru crearea unui post de profesor deplin în departamentul său. El a susținut că îndeplinește toate criteriile profesionale necesare pentru ocuparea unui astfel de poziție. La 23 martie 2005, rectorul a informat reclamantul că, din motive financiare și alte obiective, nu s-a putut crea o nouă poziție de profesor. Reclamantul a fost, de asemenea, membru al unei organizații fără scop lucrativ numită Asociația Europeană a Staffului Universitar din România („Asociația”). Obiectivul său general a fost de a opri degradarea standardelor educaționale și de cercetare prin dezvăluirea abuzurilor, a actelor ilegale și a corupției în domeniul educației. La 8 martie 2005, un jurnalist, S.A., a avut un articol publicat în ziarul Română liberă intitulat „Corupție la nivel universitar”. Articolul a afirmat că furtul intelectual și plagiatul au fost remarcate la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară. Jurnalistul a declarat în acest sens că O.A.A. au publicat o carte, care este în mare parte (80%) o copie a unei alte cărți. Totuși, ea a beneficiat de statutul de profesor universitar sub protecția vicerectorului, profesorul N.C.I., care a fost, de asemenea, referentul științific al cărții. 10. La 7 iunie 2005, S.A. a avut un alt articol publicat în același ziar, intitulat “University profesor ostracizat pentru că a denunțat corupția universității”. Articolul se referă la solicitant, care, după ce a remarcat că divulgarea sa despre plagiatul O.A.A. către decan și rectorul universității nu au fost urmărite de nici o măsură, a informat presa. În loc să beneficieze de protecția prevăzută de Legea nr. 571/2004 pentru angajații care au dezvăluit încălcarea legii în cadrul autorităților publice și instituțiilor, reclamantul a fost invitat la o reuniune organizată de rector la 14 martie 2005 și a întrebat de ce a informat presa. La 19 aprilie 2005, a fost organizată o altă reuniune de vicerector și decanul profesorului solicitant. Cu pretextul de redistribuire a spațiului profesorului, ei au depășit laboratorul utilizat de reclamant pentru cercetare și activități practice cu studenții săi. 11. La 3 august 2005, Asociația a organizat o conferință de presă a căror subiect principal a fost corupția la nivel universitar. Au fost prezentate șapte cazuri de presupusă corupție. În timp ce alți membri ai Asociației se referă la corupția existentă în alte universități, reclamantul, în calitate de secretar general al Asociației, a pronunțat un discurs despre corupție în propria sa universitate. El s-a referit la cazurile O.A.A., un coleg, și a vicerectorului, N.C.I. Prima a publicat o carte numită The Chimical of Wine, care, potrivit lui, era în principal (80%) o copie a unei alte cărți, Oenology, publicată în 1994 de un alt autor. Reclamantul a menționat, de asemenea, că cartea a fost scrisă sub supravegherea directă și îndrumarea N.C.I, care a scris un prefață eulogică în carte. 12. Reclamantul a criticat modul în care N.C.I. a gestionat programul AGRAL privind finanțarea publică a posturilor de cercetare științifică; el a susținut că N.C.I. au oferit finanțare doar la posturile din care el ar putea face câștiguri personale. 13. De asemenea, reclamantul a declarat că N.C.I. beneficiază de un regim preferențial din cauza trecutului său în calitate de fost secretar al Partidului Comunist român. Potrivit reclamantului, N.C.I. ocupau prea multe poziții pentru a le putea face față în mod corespunzător: profesor la mai multe universități; director adjunct al Universitatei de Științe Agronomice și Medicină Veterinară; președinte al Biroului Național de Vin și Viene; și director al programului AGRAL pentru finanțarea publică a stațiilor de cercetare. El a fost, de asemenea, șeful Departamentului de Viticultură și Oenologie. 14. De asemenea, reclamantul a declarat că N.C.I. a fost implicat în sabotarea cercetării științifice și în departamentul Viticultură și Oenologie condus de N.C.I. a existat o organizație de tip mafie („încregătură de tip mafieot”). 15. Majoritatea acestor declarații au fost repetate într-un articol intitulat „Profesor la Universitatea Pitești acuzat de corupție” publicat în ziarul săptămânal Impact în Argeș din 26-30 septembrie 2005. 16. La 10 noiembrie 2005 N.C.I. a depus o plângere criminală și civilă comună împotriva reclamantului de difamare. El susține că ziarul Impact în Argeș a publicat un articol care conține opiniile reclamantului exprimate la o conferință de presă la 3 august 2005. 17. Reclamantul a adus dovezi documentare largi în fața Curții de District din București. El a prezentat certificate de la diferite universități la care N.C.I. au predat, statutul Asociației, diferite documente referitoare la programul AGRAL, inclusiv compoziția gestionării programului, și câteva scrisori emise de stația de cercetare Odobești la care O.A.A. a efectuat activitatea de cercetare. El a prezentat, de asemenea, mai multe articole de ziar care conțin critici la N.C.I. și O.A.A. 18. N.C.I. a formulat o declarație în fața instanței la 13 februarie 2006. El a recunoscut că ocupa cumulativ pozițiile de vicerector al Universității, președintele Biroului Național de Vin și Viene și director al programului AGRAL pentru finanțarea publică a posturilor de cercetare. El a declarat, de asemenea, că chiar înainte de conferința de presă, reclamantul a făcut declarații difamatorii despre el în scrisorile adresate rectorului universității, decanului Facultății de Enologie și Ministerului Educației. 19. La 13 martie 2006, instanța a auzit ca martor în numele reclamantului S.A., unul dintre jurnaliștii care au scris articole despre presupusa corupție în Universitate (a se vedea punctele 9 și 10 de mai sus). El a declarat că a participat la conferința de presă din 3 august 2005. În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia N.C.I. este responsabil pentru modul incorect în care banii publici au fost alocați pentru cercetare științifică, jurnalistul a subliniat că pe baza documentelor pe care le-a văzut în această ocazie, cum ar fi alunecările salariale și rapoartele, este clar pentru el că tratamentul discriminatoriu a fost aplicat cercetătorilor care lucrează pentru stațiile de cercetare și pentru Universitate. Plățile foarte ridicate primite de anumite membri ai personalului universitar au convins reclamantul că numai posturile de cercetare care au acceptat personalul de predare convenit de reclamant au obținut finanțare publică. Jurnalistul a menționat, de asemenea, faptul că reclamantul ocupă mai multe poziții de predare în diferite universități. În sfârșit, jurnalistul a declarat că își bazase articolele despre Universitate nu numai pe materialele prezentate de Asociație, ci și pe documente din alte surse, pe care nu le putea dezvălui. 20. Prin hotărârea din 17 aprilie 2006, Curtea de district București a respins plângerea penală. Acesta a susținut că, chiar dacă reclamantul nu a putut dovedi veracitatea declarațiilor sale, un element al crimei de difamare a fost lipsă, și anume o intenție de a deteriora reputația N.C.I. De asemenea, Comisia a susținut că reclamantul, convins de exactitatea declarațiilor sale, a avut intenția de a prezenta doar un caz de corupție la nivel universitar. Cea mai relevantă parte a hotărârii a fost citită după cum urmează: „În cazul instantaneu, acuzatul nu a dovedit exactitatea declarațiilor sale, în ciuda faptului că, la 13 februarie 2006, instanța (considerând că moralitatea și legalitatea sistemului de educație la nivel universitar este evident un subiect de interes public și interesul de a informa opinie publică și autoritățile este serios și legitim în conformitate cu art. 207 din Codul Penal și jurisprudența Curții – cazul Castells v. Spania și cazul Colombani v. Franța) a admis toate dovezile propuse în numele său. ... În plus, documentele depuse de inculpat (de exemplu, prefața cărții semnate de partea vătămată (N.C.I.), copiile copertelor cărții de The Chimical of Wine și de Original Oenology, capitole din cele două cărți) nu dovedesc că partidul rănit a încurajat plagiat. Unele asemănări în forma și conținutul celor două lucrări care ar putea fi remarcate prin citirea în paralel anumitor capitole nu pot duce la concluzia că partea vătămată a fost responsabilă pentru a nu denunța plagiat. O astfel de concluzie ar însemna că partidul rănit știa perfect bine cartea publicată anterior și că el a făcut o analiză comparativă a ambelor lucrări, menționând unele inconstanțe pe care le-a ignorat ... Cu toate acestea, rolul acestui prefață (și al oricărui prefață în general) este de a exprima un punct de vedere despre o lucrări ... și nu reprezintă o opinie obiectivă și critică.” ... „În plus, acuzatul nu a dovedit că partidul rănit a șantajat stațiile de cercetare... Documentele prezentate de către inculpat (copiile de lichidare a salariului din martie 2005 eliberate de secția de cercetare Odobești, înregistrările salariilor plătite de aceeași secție de cercetare către mai mulți colaboratori și raportul unei evaluări efectuate la secția de cercetare de către o autoritate a ministrului agriculturii la 20 iulie 2005) nu au putut duce la concluzia că partidul rănit a șantajat postul de cercetare Odobești”. ... „În plus, acuzațiile inculpatului potrivit căreia partea vătămată a obținut profit nemeritat prin ocuparea ilegală a mai multor poziții nu s-au dovedit a fi adevărate, deoarece partea vătămată a recunoscut că are mai multe surse de venit prin ocuparea legală a mai multor birouri publice. În ceea ce privește afirmația inculpatului cu privire la sabotarea de către partea vătămată a cercetării științifice prin dăunarea diferitelor tipuri de hibrizi și apoi vânzarea serei în care inculpatul a efectuat cercetări nu a fost dovezile aduse. În minutul („proces-verbal”) semnat de Facultatea Horticulturii și de o companie privată a dovedit că aceasta din urmă a închiriat o clădire și sera adiacente, în care nu au fost cultivate plante; în plus, minutul nu a fost semnat de partea vătămată. În aceste circumstanțe, după examinarea tuturor dovezilor, nu se poate concluziona că acuzatul a dovedit, dincolo de orice îndoieli rezonabile, că aspectele declarate de el sunt adevărate.” 21. În ceea ce privește intenția reclamantului de a comite difamarea, instanța de primă instanță a declarat următoarele: „Curtea constată că declarațiile acuzate au fost făcute în contextul unei conferințe de presă organizate de Asociația Europeană a Statului Universitar (di care acuzatul este secretar general), care a fost principalul subiect de corupție și acte ilegale comise la nivel universitar, fiind bine știut că principalul obiect al Asociației este monitorizarea și divulgarea neregulilor în sistemul academic. Chiar dacă discursul inculpatului a fost șocant și exagerat, ar trebui considerat ca parte dintr-un subiect de interes public – și anume corupția dintre personalul de predare universitar – și reforma legislativă și morală a sistemului de predare, un obiectiv dorit de întreaga societate. Trebuie remarcat că, înainte de conferința de presă din 3 august 2005, ziarul Română Liberă a publicat un articol privind plagiarea chimiei vinurilor, iar Asociația a elaborat un raport privind situația predarii în România. Raportul a denunțat faptul că profesorii de universitate au fost învățați simultan la mai multe universități („cu normă întreagă”) și că profesorii, vinovați de plagiat și de fraudă științifică, au fost menținuți în pozițiile lor la universități (un raport care ar fi trebuit cunoscut de inculpat în calitate de secretar general al Asociației). Aceste aspecte dovedesc că subiectul a fost publicat și dezbătut anterior într-un context public. În același timp, un alt aspect important este faptul că, la conferință, inculpatul a prezentat mai multe documente, cum ar fi: fișe de timp („fișe de pontaj”), rapoarte, prefața scrisă de partea vătămată pentru chimica vinului și copii ale presupusei cărți plagiate ..., documente pe care pârâtul le-a considerat ca dovezi ale presupuselor acte. În ciuda faptului că aceste documente nu au dovedit direct că partea vătămată a comis actele de care a fost acuzată, acestea au constituit baza convingerii intime ale inculpatei că primele sunt vinovate de comiterea anumitor nereguli. În acest context, chiar dacă este evident că onoarea și reputația părții vătămate au fost afectate în mod obiectiv, instanța consideră că această situație a fost rezultatul discursului și nu un obiectiv în sine, deoarece vorbitorul și-a exprimat punctul de vedere în calitatea de membru al Asociației și nu ca persoană privată, cu intenția de a contribui la informarea asupra unui subiect de interes public extrem, al corupției la nivel universitar, cunoscut deja de presă. În consecință, instanța consideră că acuzatul nu a acționat cu intenția de a prejudicia gratuit reputația părții vătămate, ci cu convingerea că a dezvăluit un caz de corupție.” 22. Curtea a autorizat parțial plângerea civilă, ordonând reclamantului să plătească compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 3.000 de lei români (RON) (aproximativ 860 euro (EUR). Acesta a susținut că, în temeiul dreptului civil aplicabil, reclamantul ar putea fi responsabil pentru cel mai mic nivel de vină. Prin urmare, reclamantul a fost ordonat să plătească compensații N.C.I. pentru modul în care a adus la atenția jurnaliștilor informațiile referitoare la activitatea sa profesională. pasajele relevante ale deciziei se citesc după cum urmează: „Facultatea în care inculpatul a adus aceste informații la atenția jurnaliștilor, fără dovezi clare, i-a convins că faptele prezentate au fost plauzibile (a se vedea în acest sens declarațiile martorilor S.A., precum și articolele publicate în ziarele Impact de Iași și Fortune). Prin urmare, prezentarea informațiilor superficiale, cu un grad ridicat de sugestibilitate, constituie un act ilicit. ... În ceea ce privește răspunderea inculpatului, trebuie subliniat faptul că concluzia instanței cu privire la buna credință a inculpatului are relevanță numai în legătură cu plângerea penală, având în vedere faptul că, pentru a stabili răspunderea civilă, este suficient pentru instanța de judecată să găsească cel mai mic nivel de vină. Este adevărat că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, persoanele care acționează ca informatori pot împărtăși informații privind subiectele de interes public, chiar dacă sunt șocătoare și deranjante; totuși, acestea ar trebui să ia în considerare, de asemenea, protecția reputației altora, în conformitate cu art. 10 § 1 din Convenție (a se vedea Fressoz și Roire v. Franța [GC], nr. 29183/95, ECHR 1999I)” 23. S-au permis apele asupra punctelor de drept depuse de părți. Prin decizia din 11 noiembrie 2006, județul București a respins plângerea penală, ca o consecință directă a unei modificări aduse Codului penal în ceea ce privește decriminalizarea difamării. Pleaca civilă a fost lăsată nerezolvată. 24. La 13 decembrie 2006, profesorul N.C.I. a introdus o acțiune civilă separată pentru compensare împotriva reclamantului în fața Tribunalului Civil de Primă Instanță din București. El a susținut că anumite remarci făcute de reclamant la 3 august 2005 și alte ocazii au constituit un atac asupra reputației sale. 25. Reclamantul a prezentat dovezi de testament și documentare în fața instanței pentru a demonstra exactitatea declarațiilor sale. El a adus copii ale cărților Chimica vinului și oenologie, și a subliniat paragrafele spuse a fost copiat de O.A.A. El a propus, de asemenea, ca instanța să audă declarații de la persoanele care lucrează pentru o anumită stație de cercetare, pentru a dovedi că autorul cărții The Chimical of Wine, un “protegete” al N.C.I., a fost înregistrat ca angajat și a primit un salariu de la o stație de cercetare Odobești, care a beneficiat de finanțarea acordată de N.C.I., fără a se întoarce niciodată la locul de muncă acolo. El a încercat să demonstreze că, în ciuda faptului că în temeiul legii aplicabile, un profesor nu are dreptul de a preda la mai mult de două universități, N.C.I a fost profesor cel puțin trei universități. 26. La 2 aprilie 2007, Tribunalul Civil din București a permis acțiunea, iar suma de RON 20.000 a fost acordată C.N.I ca compensație pentru prejudiciu moral. Aceasta a susținut că reclamantul este responsabil pentru modul în care a prezentat informațiile de mai sus cu privire la N.C.I. jurnaliștilor, care au fost convinși de exactitatea informațiilor sale și l-au publicat în ziare. Curtea a aprobat raționamentul Curții de District din București în hotărârea sa din 17 aprilie 2006 prin copiarea majorității paragrafelor din această ultimă hotărâre. Astfel, aceasta a ținut printre altele, că reclamantul nu a dovedit că N.C.I. au încurajat plagiatul prin scrierea prefață a cărții Chimica vinului ca rolul oricărui prefață este de a exprima un punct de vedere despre o lucrări și de a nu reprezenta o opinie critică. Curtea a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a demonstrat că N.C.I. au obținut profit nemeritat prin ocuparea ilegală a mai multor poziții. Reclamantul a fost, de asemenea, ordonat să plătească cheltuielile legale ale N.C.I. 27. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. El a susținut că a prezentat suficiente dovezi pentru a dovedi exactitatea declarațiilor sale despre N.C.I. El a subliniat că instanța și-a transformat declarația că „în departamentul enologiei există o organizație de mafiotip („încregătură de tip mafiot”) în declarația că N.C.I. „este implicată într-o organizație de tip mafiei”. La 30 octombrie 2007, județul București a respins recursul, susținând hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul a fost ordonat să plătească cheltuielile legale ale N.C.I. 28. La 20 martie 2008, Universitatea a emis o decizie prin care a ordonat confiscarea unei treimi din salariul lunar al reclamantului până la RON 27,877 (aproximativ 7 470), reprezentând compensarea pentru prejudiciu moral și cheltuielile juridice acordate N.C.I. de către tribunalele interne. 29. La o dată neespecificată, Asociația a depus o plângere penală împotriva O.A.A. Acuzarea ei de plagiat. La 20 martie 2007, biroul procurorului a atașat Curtea Județeanului București a hotărât să nu intenteze o procedură penală împotriva O.A.A. din cauza faptului că plângerea nu a fost depusă de partea agreată. Cu toate acestea, a remarcat că o parte semnificativă a celor două cărți, Chemica vinului și enologiei, a fost similară. 30. La 6 mai 2009, Asociația împreună cu autorul cărții Oenology a depus o altă plângere penală împotriva O.A.A. Au acuzat, de asemenea, N.C.I. de a fi complice al plagiatului O.A.A. în calitatea sa de coordonator științific al cărții. La 17 noiembrie 2010, biroul procurorului atașat Curții de județul București a întrerupt ancheta din motivele că termenul legal pentru urmărirea infracțiunii de plagiat a expirat. 31. La 3 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere împotriva deciziei universității de a reduce salariul său din aprilie și mai 2006 din cauza absenței sale nejustificate de la locul de muncă. El a susținut că măsura era ilegală ca scheme pentru înregistrarea prezenței la locul de muncă nu a fost introdusă la Universitate până în iunie 2006. În plus, el a adunat dovezi conform cărora a fost la muncă în zilele în cauză. Printre alte aspecte, el a subliniat că motivul real pentru a-l sancționa a fost conflictul său cu conducerea universității pentru că a făcut public faptul că rectorul adjunct a încurajat plagiatul. 32. Prin decizia din 26 martie 2007, Curtea județului București – Departamentul de litigii de muncă – a permis plângerea reclamantului și a ordonat Universității să-i plătească sumele retrase din salariile sale din aprilie și mai 2006. Curtea a susținut că, în temeiul articolului 287 din Codul muncii, sarcina probei este angajatorului reclamantului, dar că nu a putut să prezinte documente juridice care ar putea dovedi absența nejustificată a reclamantului la locul de muncă. 33. La 19 iunie 2006, Universitatea a emis o decizie prin care a aplicat o sancțiune disciplinară reclamantului care constă în suspendarea, pentru o perioadă de doi ani, a dreptului său de a solicita o poziție de predare mai mare, de a obține un grad de predare sau de a lua o poziție de conducere. Motivele sancțiunii au fost următoarele: (i) absențe nejustificate din mai multe clase și activități de predare; (ii) nerespectarea curriculumului de predare; (iii) disprețuire și ignoranță a deciziilor luate de conducerea profesorilor și a departamentului cu privire la clearance-ul unui spațiu atribuit pentru crearea unui laborator de cercetare. 34. Reclamantul a contestat decizia în fața Curții Județeanului București. 35. La 25 mai 2007, instanța județului a remarcat că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, deoarece Universitatea a decis să își revoce decizia din 19 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-01-19
0,93
CASE OF AURELIAN OPREA v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
corupția la nivel universitar 9. La 8 martie 2005, jurnalistul S.A. a publicat în cotidianul România liberă articolul intitulat „Corupție la nivel universitar”. Articolul preciza că falsul intelectual și plagiatul erau bine-cunoscute la Uni
CtEDO 2014-01-14
0,92
CASE OF LAVRIC v. ROMANIA
indictment could fill a whole chapter in ‘a real handbook of judicial corruption’”. 13. The third and the fourth sections of the article concerned civil proceedings brought by A.B., without making any reference to the applicant. The fifth s
CtEDO 2025-01-27
0,91
ASSOCIATION GRAUR v. ROMANIA
Published on 17 February 2025 FOURTH SECTION Application no. 4807/22 ASSOCIATION GRAUR against Romania lodged on 19 January 2022 communicated on 27 January 2025 SUBJECT MATTER OF THE CASE The application concerns an action in tort for defam
CtEDO 2015-06-23
0,91
CASE OF CARAIAN v. ROMANIA
5. The applicant was born in 1940 and lives in Bucharest. 6. On 23 August 1996 the Sibiu Police Department remanded the applicant in custody for twenty-four hours on suspicion of intellectual forgery (fals intelectual) and use of forged doc
CtEDO 2013-11-19
0,91
CASE OF SOMEȘAN AND BUTIUC v. ROMANIA
from Bihor...’ ( Afacerişti bihoreni ) it was mentioned: “Ex-reporter at Morning Journal until it was closed in 1994, Claudiu Someşan worked for a while at TVS. Accused of unfair competitive practices, because he produced his own advertisin
Sursă